Realizat dupa romanul omonim al lui Stephen King (dar nerespectandu-l intru totul), filmul realizat de Stanley Kubrick in 1980 este socotit unul dintre cele mai bune filme de groaza ale tuturor timpurilor. Cu toate acestea, nu este un film de groaza, ci unul care pleaca de la real pentru a arata in ce masura acesta e influentat de evenimente irationale (paranormale) si, mai ales, de propriile defecte ale omului. Mare iubitor de pisici (nu pleca de acasa fara sa lase liste – care pisica cu care se intelege, cine nu se suporta etc), Stanley Kubrick marturisea intr-un interviu ca a devenit constient de existenta acestor fenomene asa-numite paranormale, extrasenzoriale, de la pisica lui, Polly, care, ori de cate ori el se gandea ca ar trebui s-o mai perie ca sa-i curete ghemotoacele de par, se vara sub pat. Romanul lui Stephen King l-a atras prin aceea ca propunea o interpretare a supranaturalului prin intermediul psihologicului. Un romancier ajunge cu sotia si baietelul lui la un hotel izolat unde s-a angajat in ideea ca va avea timp de scris. Hotelul se spune ca e bantuit. Acesta e punctul de plecare al unei povesti pe care Kubrick o face inspaimantatoare fara a recurge de fapt la elemente foarte sofisticate. Pana la urma, natura umana e mai inspaimantatoare decat o fantoma, iar personajul principal – interpretat de Jack Nicholson – are destule puncte negre capabile sa-i provoace cel mai ingrozitor comportament. Se spune ca Stephen King n-a fost prea fericit ca Stanley Kubrick l-a distribuit pe Jack Nicholson in rolul lui Jack Torrance, pentru ca spectatorii ar fi fost influentati de interpretarea acestuia din "Zbor deasupra unui cuib de cuci" si prea obisnuiti cu ideea ca personajele lui isi pierd mintile. Dar cine isi mai poate imagina azi un alt actor in rolul lui Jack Torrance? Poate ca nici Stephen King.
