Si s-a mai dus o editie a Anonimului. O editie, a doua, pusa sub semnul broastelor testoase, pentru ca doua filme au avut testoase in titlu, „Turtles Can Fly” si „Tartarughe sul dorso”, unul iranian, celalalt italian, facand parte din competitia oficiala. Primul a fost si marele invingator al editiei, cucerind atat juriul (care i-a acordat trofeul festivalului), cat si publicul din camping, care l-a votat ca cel mai bun lungmetraj vazut in aer liber. Filmul lui Bahman Ghobadi incepe trist si se termina si mai trist, amestecand un imaginar de sfarsit de lume dintr-o tabara de refugiati kurzi, dinaintea invaziei americane din Irak – cu un vizionar baiat fara maini, sora lui de 14 ani, deja mama, un alt baiat, Satelitu', care e un fel de sef peste copiii care cauta mine, un realism magic asemanator lui Kusturica – cu hiperrealitatea tragica a unei lumi condamnate in izolarea ei sa suporte toate ororile imaginabile. Fetita de 14 ani e deja mama pentru ca a fost violata, copiii sunt amenintati la tot pasul de mine neexplodate, americanii vin, dar nu aduc pacea etc. Lucruri pe care le stim din jurnalele uscate de actualitati, dar carora ecranul le rapeste adancimea, cat si perspectiva. De altfel, editia aceasta a Anonimului nu s-a tinut departe de realitate, si chiar daca a programat scurtmetrajele despre timp ale unor mari regizori contemporani, grupate sub titlul poetic „Ten Minutes Older”, atunci le-a alaturat un grupaj de documentare despre cea mai proaspata pegra mondiala, terorismul. Am vazut asadar marturii ale supravietuitorilor atacului de la Madrid, dar si pe cele ale colegei documentaristului britanic James Miller, ucis la 34 de ani in Gaza. „Death in Gaza”, prezentat deja la Berlin si Chicago, cuprinde materiale filmate de Miller impreuna cu Saira Shah, dar Saira Shah comenteaza din off evenimentele, ducand la o tragica reconstituire nu atat a situatiei conflictului israeliano-palestinian, cat a mortii lui James Miller, ucis nu se stie nici azi de cine.
Mult mai terre-'-terre, „El abrazo partido” spune o poveste umana si plina de umor a societatii argentiniene contemporane, reprezentata de un grup de mici comercianti, reprezentati la randul lor de un tanar in plina deruta – etnica, erotica, familiala. Personal, m-as fi asteptat ca acest film sa ia Premiul Publicului, dar faptul ca el a preferat temele grele ale filmului iranian inseamna ca festivalul a avut un public serios, care n-a venit la Sfantu Gheorghe „sa se rada”. Un alt film din palmaresul sectiunii de lungmetraj, „Adam and Paul”, este un surprinzator de reusit film de debut in care doi looseri din Dublin, prieteni din copilarie, isi petrec sub ochii nostri o zi intreaga in care cersesc, bantuie si se drogheaza. Comedie trista, filmul il are printre interpreti si pe Ion Caramitru, care mi-a spus ca a filmat doar patru sau sase ore, aflandu-se in acel moment intr-un turneu in Irlanda, dar care da o memorabila interpretare unui cetatean bulgar, exasperat de faptul ca toata lumea il crede roman.
Singurul film romanesc premiat in acest an la Anonimul a fost scurtmetrajul „Canton” de Constantin Popescu, care isi completeaza CV-ul dupa premiul special de la TIFF Cluj-Napoca si recentul premiu de la Festivalul Marea Neagra. „Canton” a fost, de altfel, si cel mai bun scurtmetraj romanesc din competitie. La aceasta sectiune, premiul a revenit filmului suedez „Summer Clouds”, o minunata reflectie asupra vietii vazute in trei momente ale sale, prin intermediul unei fetite, al unor adolescenti si al unor barbati maturi care isi petrec, fiecare cum stie, o dupa-amiaza de vara. Rimand extrem de elegant aplecarea firii omenesti spre violenta cu o natura care la final spala totul printr-o ploaie racoroasa, filmul a intrunit unanimitatea juriului. Juriu care a mai acordat o mentiune speciala unui film unguresc, poate mai frumos, ale carui personaje sunt niste camioane, un elicopter, niste lanuri de grau, o mana de figuranti si un singur om suprins in prim-plan. „Before Dawn”/”Inainte de zori” este o superba lectie de cinema sinestezic. Imaginea te face de multe ori sa vrei sa atingi ecranul, sunetul e limpede, iar camera de filmat se misca cu o gratie nemaipomenita. O alta mentiune a recompensat un film de animatie, neexistand un premiu special pentru filmele de animatie, incluse in competitie alaturi de scurtmetrajele de fictiune. „Calatorie spre Marte” e povestea trista, nostalgica, euforica a unui copil care vrea sa ajunga pe Marte si care nu ajunge decat mecanic auto. Filmul are o poezie speciala si o nostalgie care merge si in trecut, dar si in viitor sau in spatiul larg de deasupra. Copilul ajuns matur chiar ajunge pe o Marte a lui si e problema spectatorului daca il crede sau nu.
Cine n-a putut „face deplasarea” in Delta pe durata festivalului mai are o ocazie de a vedea filmele in cadrul retrospectivei care a inceput deja, tot la Sfantu Gheorghe, si care va tine pana in 4 septembrie. Daca anul trecut deplangeam discrepanta dintre salile din complex si camping, in acest an distanta a fost anulata. Deschiderea si inchiderea festivalului au avut loc in camping, iar cei din camping nu cred ca au mai avut de ce sa-i invidieze pe invitatii din sali. De alfel, in camping s-au distribuit zilnic invitatii pentru proiectiile din sali. Echipa festivalului, condusa de Marcel Iures si de Miruna Berescu, a lucrat eficient si prompt. Ca o concluzie, asteptam editia a treia.
Palmaresul festivalului
Sectiunea lungmetraj. Trofeul festivalului (in valoare de 10.000 USD) – „Testoasele pot zbura” de Bahman Ghobadi (Iran)
Premiul pentru regie (5000 USD) – Lenny Abrahamson pentru „Adam si Paul” (Irlanda)
Premiul pentru imagine (2500 USD) – Ramir Civita pentru „El abrazo partido” de Daniel Burman (Argentina)
Mentiune speciala a juriului – Mark O'Halloran si Tom Murphy din „Adam si Paul”
Premiul publicului – „Testoasele pot zbura”
Sectiunea documentar. Premiul pentru cel mai bun documentar (3000 USD) – „Siberia se topeste” de Ido Haar (Israel)
Mentiune speciala – „Cele 3 camere ale melancoliei” de Pirjo Honkasalo (Finlanda, Suedia, Danemarca, Germania)
Sectiunea scurtmetraj. Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj (2000 USD) – „Nori de vara” de Axel Danielson (Suedia)
Mentiune speciala pentru scurtmetraj de animatie – „Calatorie spre Marte” de Juan Pablo Zaramella (Argentina)
Mentiune speciala pentru scurtmetraj de fictiune – „Inainte de zori” de Balint Kenyeres (Ungaria)
Mentiune speciala pentru scurtmetraj de fictiune – „Canton” de Constantin Popescu (Romania).
