61 de testamente din perioada 1599-1917 a ales istoricul Georgeta Filitti pentru Antologia care a fost lansata ieri la Muzeul Taranului Roman.
Celebritatile prezente in acest mod atipic in Antologie ar fi, in ordine cronologica, Principele Sturdza, cu al sau testament care i-a luat pentru elaborare "doar" douazeci de ani, Alexandru Ioan Cuza, interesat de viitorul celor doi fii adoptivi ai sai si de al sotiei sale, Elena Doamna, inlaturand orice alta ruda de la mostenire, si Regele Carol I, care a avut grija sa lase ceva, cat de mic, tuturor celor care au avut o legatura cu Familia Regala.
Dar nu testamentele celebre sunt si cele mai interesante si, daca vreti, mai picante din aceasta Antologie.
Testamentul din deschiderea volumului a fost scris in italiana care se vorbea la sfarsitul secolului al XVI-lea la Venetia si ii apartine lui Zotu Tigara, ginerele lui Petru schiopu. Acesta le lasa o mostenire insemnata celor patru fete ale sale, cu conditia sa se casatoreasca cu greci. In schimb, sotia sa este libera sa se recasatoreasca, deoarece avea zestrea intreaga, cu exceptia lichiditatilor, consumata de sot in timpul vietii. "Din documentele pastrate in arhivele notariale din Venetia adevarul prozaic iese la iveala – comenteaza autoarea antologiei, Georgeta Filitti. Casatoria fusese de convenienta; la doar un an de la moartea lui Zotu, Maria Tigara se recasatoreste cu Paolo Minio, consul al Venetiei in Cefalonia, cu care are un fiu". La ce mai gandeste Zotu? La o manastire pentru calugarite grecoaice, pentru care lasa 1200 de ducati venetieni noi. "Deasupra usii acestei manastiri sa fie puse numele meu si functia mea (…) incat, vazandu-ma mereu, maicutele vor putea spune: Dumnezeu sa-l ierte!".
Cel mai straniu testament insa, dar care spune si cele mai multe despre autorul sau, este unul de la inceputul secolului trecut, al bucuresteanului Iordan Gutulescu. El lasa toata averea fiului sau, dar acesta se poate folosi de bunurile lasate numai daca indeplineste conditiile tatalui. Conditiile se refera in exclusivitate la ritualul inmormantarii si al pomenirii, care trebuie respectat intocmai, atat pentru el, cat si pentru sotie. Gutulescu ii lasa fiului sau o lista cu parastase, dar si cu cheltuielile la care trebuie sa se rezume pentru fiecare dintre ele, de la plata preotului la costurile colivei, lumanarilor, tamaiei: "(…) imi va face cate o coliva la fiecare parastas cu cinci prescuri, cheltuind cinci lei cu coliva si doui lei pentru cele cinci prescuri, va intrebuinta trei kilo lumanari de ceara la preoti, la calugari si mireni, si unde va trebui, la fiecare parastas, a seapte lei chilo. Va da si cincizeci bani de fiecare parastas pentru tamaia trebuincioasa". Desigur, Gutulescu se gandeste si la posibilitatea ca parastasul lui sa coincida cu parastasul nevestei. Atunci, "se va face un singur parastas si o singura pomana pentru amandoi, si cu economiile ce vor rezulta din fond se vor face numai parastase si dupa seapte ani, cat vor ajunge banii din economie si dobanzi, cate trei pe an: cate unul la cele doua Sambete ale mortilor din fiecare an si al treilea la capul anului, socotit din ziua inmormantarei".
Cum spune si autoarea acestei Antologii, testamentele pot da, pe langa toate aceste aspecte pecuniare, si imaginea societatii intr-o anumita epoca. Nu toti dintre testatari sunt atat de hrapareti ca Gutulescu. Cei mai multi au lasat bani atat unor institutii ale statului, cat si pentru construirea unor asezaminte pentru copii orfani, batrani, persoane nevoiase. In volumul publicat de Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania exista, de exemplu, si testamentul lui Jacques M. Elias, in care acesta cere legatarului principal, Academia Romana, sa construiasca un spital "cu cel putin una suta paturi" – Spitalul Elias de astazi. Totodata, Jacques M. Elias lasa diferite sume de bani mai multor institutii ale statului, cele mai multe dintre fonduri destinate saracilor. Testamentul lui Elias este unul dintre cele mai impresionante din toata aceasta culegere, tocmai pentru generozitatea testatarului.
Unii au lasat "prin testament" doar liste cu datorii si sfaturi, altii au profitat de ocazie pentru a-si scrie biografia. Unii au scris cu furie, altii – deprimati si bantuiti de ideea sinuciderii. Cat de ironic ar suna, aceste testamente pot fi o lectura mai mult decat placuta.
