Teo Trandafir se lansează în politică, fără să fi făcut partizanat în presă, fără să fi făcut servicii unor partide şi fără să fi fost iubita vreunui politician. Este un antimodel al succesului în societatea autohtonă. Fără să aibă avantajul fetelor frumoase remarcate şi ajutate de şefi pe baza nurilor, Teo Trandafir şi-a construit cariera pe umor şi spontaneitate, iar oportunitatea de a intra în politică nu i s-a oferit în perioada ei de glorie. De altfel, pare să intre cu frică într-o lume plină de capcane, pe care nu o cunoaşte şi pentru care nu e pregătită. „Mi-e teamă să nu dezamăgesc”, spune ea cu simplitatea omului care nu înţelege că bătălia politică se poartă în noroi. În schimb, contracandidata ei pentru locul liber din Camera Deputaţilor, Liliana Ghervasuc Mincă, intră direct în luptă şi loveşte: „Parlamentul nu e un loc de divertisment”.
Teo Trandafir ştie, probabil, că adversara sa din Colegiul 19, acolo unde s-a eliberat un loc prin plecarea conservatoarei Daniela Popa la Comisia de supraveghere a asigurărilor, are multe bube. Că s-a compromis demult, nu doar prin pozele mari din tabloide, ci mai ales prin afacerile pe care le-a făcut în perioada în care a condus Loteria Română. Sub conducerea conservatoarei Liliana Ghervasuc Mincă, Loteria a sponsorizat, de pildă, cu şapte mii de euro o organizaţie neguvernamentală a colegului său de partid Cristian Popescu Piedone. Cu banii primiţi, această organizaţie a tipărit un Ghid al cetăţeanului european pe o coală A4 transformată în pliant. Tot sub mandatul său, Loteria Română a avut accese de generozitate cu firmele familiei Voiculescu, iar sub pretextul unor „situaţii de urgenţă” a organizat licitaţii cu dedicaţie.
Spre deosebire de Teo Trandafir, candidata susţinută de Dan Voiculescu are într-adevăr experienţa sistemului. A început de tânără, ca dactilografă a generalului Victor Stănculescu, şi a evoluat până în funcţia de preşedintă a Agenţiei Naţionale de Control al Exporturilor. Şi-a făcut studiile târziu, la Universitatea „Spiru Haret”, unde diplomele se eliberează pe bandă rulantă, dar pentru a deveni cu adevărat titrată a obţinut şi titlul de doctor în ştiinţe militare. Diplomele n-au ajutat-o însă prea mult, iar prezenţa ei guralivă o plasează mai degrabă în peisajul mahalalelor decât în cel al elitelor politice. Liliana Ghervasuc Mincă a fost împinsă în cariera politică de întâlnirile providenţiale pe care le-a avut cu oameni influenţi ai tranziţiei autohtone. A avut succes nu doar fiindcă era o femeie atrăgătoare, ci fiindcă a ştiut cum să-şi negocieze farmecele şi să se facă utilă. A rămas în jocul politic pentru că le-a făcut mereu contraservicii celor care au promovat-o, pentru că ştie cum să supravieţuiască în mocirlă fără să se simtă niciodată murdară.
Fără să aibă competenţe speciale, fără idei de politici publice, fără nici un program, Liliana Ghervasuc Mincă este totuşi favorita alegerilor din 25 aprilie, în care se bate pentru un loc de deputat cu Teo Trandafir. Principalele televiziuni autohtone par să o susţină necondiţionat pe fosta şefă a Loteriei, insistând că Teo Trandafir nu are nici un fel de experienţă politică. Nu are, dar PDL nu a reuşit să convingă pe nici unul dintre miniştrii săi cu imagine bună să candideze, iar un specialist necunoscut n-ar fi avut nici o şansă în cartierul patronat de Piedone. Teo Trandafir poate fi o alegere bună, fiindcă are notorietate, nu are pete, ştie să vorbească cu bun-simţ şi, în plus, lucru rar la politicienii autohtoni, are şi o cauză: copiii sărmani. Teo Trandafir creşte singură o fetiţă pe care a înfiat-o acum câţiva ani şi ar putea să ajungă în sfera deciziilor cu preocupările ei pentru copiii defavorizaţi, dacă PDL nu a adoptat-o doar ca manta de vreme rea.
