Sistemul de parcare „Telpark” din municipiul Timisoara poate fi considerat un adevarat bir pe capul soferilor, in conditiile in care aproape ca nu exista strada pe care sa poti parca fara sa achiti taxa de rigoare. Achizitionata din Ungaria, in 1998, cu suma de 75.000 de dolari, licenta acestei afaceri a permis implementarea si exploatarea parcarilor de autovehicule pe domeniul public din oras, starnind mania automobilistilor, care se vad nevoiti sa scoata din buzunar 400.000 in fiecare luna pentru a putea parca.
La trei incalcari consecutive ale regulamentului se ajunge la blocarea rotilor cu un dispozitiv prin care imobilizeaza masina pana la plata datoriilor. Nu mai putin de 30 de inspectori de parcare filmeaza masinile fara tichete sau abonamente, care trebuie puse la vedere pe parbriz si emit somatii de plata a amenzii in cazul contravenientilor.
Aproape 500 de strazi din orasul de pe Bega sunt impartite in trei zone tarifare, iar un tichet universal de o zi costa 40.000 lei, in timp ce abonamentele costa 400.000 lei lunar si 4.000.000 lei pe an. In conditiile in care aproape tot orasul a fost concesionat catre „Telpark”, reprezentat de SC „Administrarea Domeniului Public” SA (ADP), chiar si riveranii sunt nevoiti, pentru a-si tine masina in fata blocului, sa achite 300.000 de lei anual. In fiecare an, aceasta afacere produce intre 12 si 15 miliarde lei.
„Inchirierea” strazilor, o afacere profitabila
Inca de la inceputul acestui an, preturile abonamentelor si tichetelor „Telpark” au fost majorate, fata de 2005, cu aproape 12 la suta, semn ca administrarea celor peste 10.000 de locuri publice de parcare devine o afacere tot mai profitabila pentru municipalitate, in combinatie cu firma maghiara „Huropark”. Desi la sfarsitul anului 2004 a expirat contractul prin care o parte a orasului a fost concesionata catre SC „Administrarea Domeniului Public” SA, atunci „Telpark”-ul nu numai ca nu a fost desfiintat, ci printr-o hotarare de Consiliu Local si-a extins „domnia” pe alte 177 de strazi.
O parte dintre consilierii locali nu s-au lasat pacaliti de cifrele prezentate de directorul ADP, Liviu Barbu, din care reiesea ca, de la infiintare, „Telpark”-ul a avut venituri de peste doua milioane de dolari si au reclamat faptul ca numai o mica parte din acei bani au fost folositi pentru amenajarea de noi parcari. S-a dat si un exemplu concret, dezvaluindu-se ca, in 2004, din cele 14,5 miliarde lei incasate de la timisoreni, doar doua miliarde au fost folosite pentru extinderea retelei de parcari.
Proiectul de extindere a fost votat pana la urma si cu participarea revoltatilor consilieri ai PSD, intrandu-se in legalitate cu lucrarile de amenajare care incepusera deja pe o parte din strazile cuprinse in proiect. Ca o confirmare a complicitatilor care asigura functionarea acestei afaceri, trebuie spus ca in perioada septembrie 2003 – septembrie 2004, sistemul de parcare „Telpark” a functionat ilegal, in conditiile in care hotararea Consiliului Local, prin care s-a prelungit valabilitatea contractului de concesionare a domeniului public in favoarea ADP, fusese atacata in contencios de prefectul de atunci al judetului, Horia Ciocarlie.
„Acest sistem devine o taxa pentru detinerea de autovehicule”
„Nici nu s-au asteptat cei de la Primarie sa dea peste un om care incearca sa desluseasca itele acestei afaceri. Eu am abonament anual, cu un milion trei sute, pentru ca atata vreme cat exista o lege, ea trebuie respectata. Acest lucru nu ma impiedica sa lupt pentru ca „Telpark” sa devina o afacere transparenta, pentru cetatean, si nu o metoda de spoliere a timisorenilor”, spunea Dumitru Tucu, consilier local din partea PSD, dezvaluind ca aparenta de legalitate a „Telpark” il preocupa de mai multi ani.
„Timisoara are nevoie de un sistem de parcare a autoturismelor pentru timisoreni, care sa-i ajute, nu sa-i incurce, servind unor interese straine, scotand bani din buzunarul celor multi, pentru a imbogati cativa indivizi care au trecut intamplator pe aici. Trebuie sa existe o concordanta intre obiectivul declarat al afacerii si alocarea substantiala a cheltuielilor pentru aceste obiective. Sistemul nu trebuie extins in tot orasul pentru ca devine o noua taxa pe detinerea autovehiculelor, desi se cunoaste ca exista oficial un impozit in acest sens, despre a carei utilizare stim iarasi prea putin. Gratuitatile trebuie sa includa doar locatarii, persoane fizice, indiferent de numarul de autovehicule detinut. Nici o alta gratuitate nu trebuie sa existe, altfel se incalca etica si spiritul Timisoarei. In acest sens nu ar fi lipsita de interes propunerea ca adoptarea hotararii de concesionare a unor bunuri catre ADP si implementarea sistemului de parcare sa fie rezultatul aprobarii prin referendum local, asa cum s-a procedat in alte orase din Europa, nu discret si in fuga, peste noapte, cu multe greseli si balbe la redactarea hotararii”, a spus consilierul PSD.
„Curtea de Conturi trebuie sa verifice legalitatea Telpark!”
Pe de alta parte, avocatul Carmen Obarsanu, cunoscuta ca o militanta ferventa pentru restituirea domeniului public timisorenilor, prin inlaturarea „Telpark”, scoate in evidenta cateva chestiuni care pun la indoiala legalitatea intregii afaceri.
„In perioada 1 septembrie 2003 – 8 septembrie 2004, hotararea Consiliului Local din 1998, de atribuire a sistemului stradal in favoarea ADP, fiind suspendata, Primaria nu avea posibilitatea sa incheie un nou contract de concesiune cu ADP sau sa-l prelungeasca pe cel vechi, lipsind baza legala. Ca urmare, in perioada respectiva, ADP, ca persoana juridica, a obtinut venituri ilicite din exploatarea domeniului public. Conform art. 16 din Constitutie, nimeni nu e mai presus de lege, astfel ca o societate comerciala nu are dreptul de a ridica masinile sub pretextul ca nu au platit taxele catre ADP. De asemenea, conform Codului de Procedura Civila, in situatia cand debitorul nu este prezent, garantia respectarii legii la locul executarii o reprezinta organul de politie. Nu exista o pozitie unitara a procurorilor de incepere a urmaririi penale impotriva celor ce-si desfac aparatele de blocare a rotilor, intrucat simplul fapt ca pe un autoturism au fost aplicate aparatele inseamna ca societatea si-a instrainat singura bunul, dandu-l proprietarului in posesie. Rezolutia fostului prim-procuror Florin Munteanu, de la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara, de a infirma solutiile de neincepere a urmaririi penale date de procurorii din subordine, cu motivarea ca luarea unui bun care-i fusese lasat in posesie reprezinta fapta de furt, este o ineptie. Curtea de Conturi este abilitata si obligata sa verifice modalitatea de transfer a veniturilor ce se cuveneau ADP, venituri care au fost luate de catre o societate comerciala. Prezenta pozitie poate fi apreciata ca o sesizare facuta Curtii de Conturi”, a spus Carmen Obarsanu.
