Dacă nu te deranjează să nu ştii exact ce bani ai în mână, să vezi că o carte se citeşte pe dos şi să te laşi controlat la intrarea în magazinele mari, Tel-Aviv-Yafo (numele complet al oraşului) va fi o experienţă pe care îţi vei dori să o repeţi!
Dacă acum o plimbare prin Bucureşti ar trebui să se termine musai cu o cană de ceva cald, în Tel-Aviv trebuie să fie urmată de ceva rece. Şi o cremă de soare! Te ia bronzul foarte uşor. După jumătate de zi de plimbat pe faleză, din centrul Tel-Aviv-ului până în Yafo, partea veche a oraşului, deja mi-am schimbat culoarea pielii. Încă două-trei zile de plimbare şi pare că am fost la plajă. Dar să o luăm cu începutul.
Tel-Aviv-Yafo (pronunţat Tel-Aviv-Jafa în engleză) este al doilea oraş ca mărime din Israel şi un loc de care este foarte uşor să te îndrăgosteşti. Se ajunge cu avionul, care costă aproximativ 360 de euro dus-întors. După aterizarea pe aeroportul Ben Gurion, vine prima parte de aventură.
Aeroportul este impresionant. După un drum lung pe nişte coridoare generoase, mai ceva decât la Casa Poporului, am ajuns la controlul paşapoartelor. Aici a durat totul peste o oră. După ce un ofiţer te măsoară din priviri, cu atenţie, şi-ţi pune câteva întrebări, primeşti ok-ul de intrare în Israel… sau nu. Din fericire a fost „Da”. Pe lângă viza în paşaport, am primit şi un cartonaş cu ceva pe el. Nu înţeleg o iotă din scrisul lor, aşa că nu pot reproduce ce era acolo. Bănuiesc că era biletul de intrare sau recomandarea pentru un control suplimentar. Acest bilet a fost luat de un alt vameş. În sfârşit am trecut de control şi am ajuns să mă prind cum pot ajunge în centrul oraşului din aeroport. Alternative de transport sunt multe. De la autobuze şi taxiuri până la un tren care duce până în centru.
Am ales trenul până la gara centrală, de unde, pentru că nu am văzut staţia de autobuz, deşi era exact în faţa mea, ascunsă de nişte copaci, am luat ta xiul până la hotel. Se poate negocia preţul cursei sau se poate merge pe „mâna aparatului”. Dacă nu aveţi un ghid local să vă ajute, cel mai sigur pentru buzunar este aparatul. Atenţie când circulaţi cu trenul, păstraţi cartela de acces pentru că vă ajută nu numai să intraţi pe peron, dar şi să-l părăsiţi.
Oraşul Tel-Aviv-Yafo are deja parte de şoselele suspendate la care România încă visează, de zgârie-nori care par să răsară peste noapte, dar şi de o deschidere generoasă la Marea Mediterană. Nisipul este atât de fin şi de alb încât pare zahăr pudră căzut de pe prăjituri.
Seara, pe cer aveţi şanse să număraţi mai multe avioane decât stele. Asta pentru că traficul aerian pare mai aglomerat decât cel auto. Maşinile se lăfăie pe şosele largi, în timp ce pietonii au la dispoziţie trotuare impresionante. În centru, pentru că în zonele mai vechi sau la periferie lucrurile nu stau tocmai aşa. Ca să fiu sincer, Tel-Aviv-Yafo mi-a rămas în minte ca un oraş al contrastelor. De la clădiri ultraluxoase, la case care stau să se prăbuşească. De la străzi îngrijite şi curăţate cu şampon, la zone care par uitate de lume.
Ciudăţenia maximă pentru un occidental este controlul care se face la intrarea în locurile aglomerate. De la pieţe, mall-uri şi chiar restaurante fast-food până la autogări, toate au cel puţin un om de pază la intrare cu un detector de metale. Se face control amănunţit, inclusiv în bagaje.
Nu ştiu dacă cineva îndrăzneşte să fure ceva dintr-un magazin în aceste condiţii, dar cert este că după ce te obişnuieşti cu acest control, te simţi în siguranţă peste tot. Tocmai când m-am relaxat, am dat peste o plăcuţă pe un perete care amintea că fix acolo a avut loc un atentat sinucigaş în care au murit opt persoane. Brusc am început să înţeleg de ce nu e bine să ai un rucsac mare în spate prin oraş şi de ce poliţiştii tind să te privească mai mult atunci când pari derutat sau îngândurat.
Revenind la locul în care m-am oprit, acum era animat de multă lume. Vânzători la măsuţe, spectacole de muzică şi circ în stradă. Multe râsete şi mulţi oameni vrăjiţi de ce se întâmplă. Preţurile sunt comparabile cu ce este la noi. 1 shekel (moneda naţională) este echivalentul a 0,9 lei. Diferenţa de curs este atât de mică, încât turiştii obişnuiţi să facă automat conversia cu moneda naţională, de fiecare dată când ies afară, scapă de acest stres. Mâncarea este foarte variată. Este unul dintre puţinele locuri din Israel unde se poate consuma porc la restaurant şi unde nu se găteşte doar kosher. Pentru cine gustă viaţa de noapte, există suficiente cluburi şi baruri.
Trebuie însă precizat că Sabatul este respectat cu sfinţenie. Asta înseamnă că de vineri după-amiază şi până sâmbătă seara, nimic nu mai mişcă, oraşul pare părăsit, puţine magazine rămân deschise, iar transportul public nu funcţionează. Pentru deplasare există alternativa microbuzelor private (au aceleaşi tarife ca transportul public). Momentul de respiro pentru evrei este însă unul perfect pentru un turist care vrea să simtă că are un oraş întreg doar pentru el. Să facă poze, să se plimbe pe străzi.
