Washingtonul constată în raportul pe 2010 că Bucureştiul „nu îndeplineşte standardele minime pentru eliminarea traficului de oameni”.
Deşi observă că Bucureştiul „face eforturi semnificative pentru a combate” sclavia modernă, diplomaţia SUA constată o serie de deficienţe grave în ceea ce priveşte situa-ţia din România a traficului de fiinţe umane: Executivul român nu are statistici separate cu privire la victimele traficului în scop de muncă forţată şi în scop de exploatare sexuală şi de aceea nu a fost capabil să raporteze numărul de cazuri de muncă forţată anchetate sau soluţionate în justiţie şi nici numărul de victime care au beneficiat de asistenţa statului. Deşi mai mult de 50% din victimele identificate în 2009 au fost traficate în scopuri de muncă forţată, inclusiv cerşit, Guvernul român nu a luat măsuri specifice pentru combaterea acestui tip de trafic de persoane, menţionează documentul publicat anual la Washington.
Experţii Departamentului de Stat constată, de asemenea, efecte „negative semnificative” ale deciziei de anul trecut de reorganizare a Agenţiei Naţională împotriva Traficului de Persoane (ANITP) – instituţia care administrează fondurile alocate de stat pentru combaterea acestui fenomen. Transformarea acesteia din organism independent în direcţie din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei a afectat asistenţa acordată victimelor şi a lăsat România „fără o adevărată agenţie naţională care să asiste celelalte ministere cu atribuţii în combatere”.
Concret, raportul SUA observă că Guvernul a colaborat mai puţin cu ONG-urile ce luptă împotriva traficului de oameni, şi nu a alocat fonduri pentru asistenţa victimelor, şi nici pentru programele de pre-venire. Dacă în 2008 ONG-urile au beneficiat de 270.000$, în 2009 nu a fost alocat nici un ban de la buget. În consecinţă, „aproape 30 de ONG-uri au fost închise sau şi-au schimbat natura activităţilor pentru a beneficia în continuare de fonduri de stat”. Mai mult, numarul victimelor identificate, ca şi cel al persoanelor exploatate care au beneficiat de asistenţă finanţată de stat a scăzut pentru al doilea an consecutiv. Una din cauzele acestei situaţii a fost faptul că autorităţile locale – care au fost însărcinate cu asistarea victimelor – nu au beneficiat nici de fonduri, nici de sesiuni de formare şi nici de îndrumare din partea administraţiei centrale.
În privinţa activităţii punitive, numărul de condamnări a scăzut de la 329 în 2008 la 303 în 2009. Anul trecut, din cei 303 inculpaţi, numai 183 au fost condamnaţi, însă – aşa cum observă documentul – numai 39% din aceştia au ajuns la închisoare. La capitolul recomandări, Departamentul de Stat al SUA sfătuieşte Bucureştiul să crească finanţarea pentru programele de asistenţă a victimelor (atât în sectorul administraţiei locale, cât şi cel al ONG-urilor), să alcătuiască statistici separate cu privire la traficul în scop de muncă forţată şi de exploatare sexuală şi să întărească eforturile de identificarea a potenţialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populaţie. Nu în ultimul rând, raportul recomandă programe de pregătire a judecătorilor pentru conştientizarea sensibilităţii victimelor, observând că unii magistraţi „continuă să fie nerespectuoşi cu victimele femei ale traficului în scop de exploatare sexuală, fapt care descurajează victimele să participe la anchete”.
