24.7 C
București
sâmbătă, 25 mai 2024
AcasăSpecialStudiu privind calitatea detergenților

Studiu privind calitatea detergenților

Detergenții sunt produși realizați prin sinteză industrială, având o alcătuire asemănătoare cu cea a săpunurilor. De aceea, ei sunt agenți de spălare și curățare, modificând tensiunea superficială a soluției de spălare.

Pentru a achiziționa în cunoștință de cauză un detergent, trebuie să știm cei mai frecvenți termeni din domeniul curățeniei și produselor de curățat și anume:

– Aditivi. Substanțe adăugate în rețeta unui produs cu scop definit.

– Apă dură / moale. Orice apă din izvoarele planetei conține cantități mai mici sau mai mari de minerale provenite din mediul din care a fost recoltată. Apa dură conține cantități mari de săruri de calciu, magneziu etc., deci are duritate mare. Apa moale / nedură este apa meteorică (apa de ploaie), foarte potrivită pentru spălat. Spălatul în apă dură necesită produse de curățat care conțin aditivi pentru dedurizare ori cantități mai mari de produse de curățare.

– Apă acidă / bazică (alcalină). Caracterul acid / bazic al apei se măsoară în unități pH (de la 1 la 14; apele acide au un pH cu valori situate sub valoarea 7, apele neutre au pH cu valoarea circa 7, iar apele bazice au pH peste valoarea 7). Apa superbazică (pH 11,5) are proprietăți detergente, fiind considerată de zeloși un „detergent al viitorului“. Se fabrică și se comercializează, la prețuri de mii de euro, aparate care produc apă puternic ionizată (superacidă, superalcalină etc.).

– Detergenți – termen care se trage din limba latină (detergere – a curăța), prin limba franceză (détergent); semnifică un produs care are proprietatea de a degresa, curăța, spăla anumite materiale / produse. Orice produs de curățat conține detergent, ca ingredient de bază. În limbajul cotidian, termenul detergent definește o clasă numeroasă de produse de curățare destinate în special curățării produselor textile, articolelor de menaj, pardoselilor etc. Semnificația corectă a detergentului este cea de substanță activă de bază din detergentul comercial (înțeles ca produs de curățare).

– Detergenți biodegrada-bili. Produse de curățare care se descompun sub influența microorganismelor din apă în substanțe nenocive, protejând mediul natural. Criteriile de biodegradabilitate finală presupun o mineralizare a resturilor de detergent din apele evacuate în proporţie de 60% („biodegradabilitate finală“ până la dioxid de carbon, apă şi săruri minerale) în termen de 28 de zile.

– Enzime. În murdăria produselor care trebuie curățate este multă materie organică. Rolul enzi-melor (materie de natură proteică) din rețeta detergentului este de a cataliza (mijloci și ușura) reacțiile de degradare a murdăriei organice, care se va îndepărta apoi mai ușor.

– Spălare (cu detergenți). Proces prin care se pun în contact produse care trebuie spălate cu o soluție de detergent (obținută prin dizolvarea / diluarea unei cantități de produs de curățare în apă), care se agită ușor pentru înmuiere, continuat cu operațiuni repetate de agitare / frecare / rostogolire pentru îndepărtarea murdăriei; după eliminarea soluției murdare se continuă cu limpezirea produselor în apă curată și stoarcerea produselor ude. O bună limpezire îndepărtează produsul de curățat până la nivelul la care nu mai există posibilitatea unor efecte nedorite ale substanțelor de curățare asupra utilizatorilor.

– Tensiune superficială (a soluției de spălare). Toate lichidele au tendința de a lua o formă de suprafață minimă în lipsa unor forțe exterioare. Acest fenomen este determinat de așa-numita tensiune superficială, care se manifestă cu forță mai mare sau mai redusă în funcție de lichidul de referință și este rezultatul acțiunii forțelor intermoleculare ale lichidului. În procesul de spălare este de dorit o tensiune superficială redusă a soluției de spălare, situație care se rezolvă prin introducerea în produsul de curățat a aditivilor de detensio-nare, așa-numiții agenți tensioactivi, surfactanți sau tenside.

– Zeoliți (în lb. greacă: „pia-tră care fierbe“). Sunt aluminosilicați naturali de calciu, sodiu, potasiu, magneziu etc. care au proprietatea de a elibera apă dacă sunt încălziți. Au densitate mică, structură poroasă și încărcare negativă (fapt unic în regnul mineral). Zeoliții naturali s-au format prin depunerea cenușii vulcanice în ape sărate.

„Studiile realizate de APC au scos în evidenţă încărcătura chimică ridicată a multor produse alimentare şi nealimentare. Copiii şi femeile gravide reprezintă categoriile de consumatori cele mai expuse şi vulnerabile la substanţele chimice din produsele destinate satisfacerii nevoilor de bază. Prin această campanie, ne propunem să-i îndrumăm pe consumatori în vederea realizării alegerilor potrivite a produselor de larg consum din punct de vedere al conţinutului în substanţe chimice, astfel încât să nu se expună unor riscuri cu privire la sănătate. Limbajul în domeniul produselor de curățare a cunoscut o dezvoltare accelerată în ultimele decenii ca urmare a apariției numeroaselor produse și tehnologii noi. Pentru nespecialiști, acest limbaj, preluat masiv de comercianți, poate provoca neînțelegeri sau chiar confuzii, cu efecte nedorite pentru utilizatori“, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.

Ce sunt detergenții. Tipuri. Utilizări

Detergenții au o putere de spălare superioară săpunurilor pentru că includ aditivi (tenside, acizi, baze, enzime) cu rol de substanțe curățitoare active, capabile să ajute la îndepărtarea diferitelor forme de murdărie.

Detergenții propriu-ziși (sub-stanța activă de bază din produsul de curățare) sunt, similar săpunurilor, săruri complexe ale unor acizi sintetizați din produse petroliere – arene, alchilarene etc.

Molecula de detergent are o extremitate lipofilă și hidrofobă (adică se fixează la o moleculă de grăsime, dar nu se fixează la molecule de apă) și un lanț hidrocarbonat lung, nepolar, lipofob și hidrofil (adică nu se fixează pe grăsimi, dar se fixează pe mo-lecule de apă).

Extremitățile hidrofile sunt miscibile cu apa, cele lipofile se fixează pe moleculele de grăsimi, deci moleculele de detergent se fixează la interfața dintre apă și grăsimi, detașând grăsimile de pe suportul textil.

Producerea detergenților

Unele dintre cele mai cunoscute molecule de sinteză aplicate în producția de detergenți actuali sunt: dodecilbenzensulfonatul de sodiu, dodecilsulfatul de sodiu (SDS), centrimoniu bromura, centrimoniu clorura etc.

În compozițiile detergenților moderni se disting două categorii de componente:

– componente de bază: surfac-tanți (substanța activă de bază), abrazivi (agenți pentru îndepărtarea impurităților so-lide de spălare), acizi (pentru îndepărtarea impurităților solubile în acizi, cum ar fi calcarul; frecvent se folosesc: acid ci-tric și acid acetic), baze (pentru îndepărtarea de grăsimi și uleiuri prin acțiune alcalină), înălbitori (compuși oxigenați ai clorului, cum ar fi hipocloritul sau pero-xidul de hidrogen în substanțele de albire pe bază de oxigen), en-zime (amilaze – pentru amidon, lipaze – pentru grăsimi, proteaze – pentru proteine);

– alte componente, care pot fi pre-zente în detergenții cu ac-țiuni suplimentare care sporesc efectul componentelor active sau provoacă efect optic ori imprimă mirosuri distincte: excipienți (pentru condiționarea produsului și conservarea acestei stări), agenții pentru dedurizarea apei, parfumuri, înălbitori, antipoluanți (care ajută pentru a preveni sau pentru a reduce poluarea), polimeri speciali, cum ar fi copolimeri stiren – acrilat (care îmbunătățesc curățarea covoarelor cu șampon – după evaporarea apei, acești polimeri formează agregate pulverulente ale particulelor de murdărie, care pot fi îndepărtate comod de pe covor) etc.

La nivelul specialiștilor, se dis-ting două categorii de substanțe active (surfactanți) pentru produsele de spălare: pentru piață (commodity surfactants – engl.) și profesionali (specialty surfactants). Primele au evoluat în deceniile trecute și lista lor a fost relativ definitivată în decadele 1970 și 1980; surfactanții profesionali sunt în plină reînnoire, apărând mereu alte și al-te substanțe. Surfactații din cla-sa commodity cel mai mult cunoscuți și folosiți sunt: săpunul, alchil benzenul sulfonat liniar – LAB, derivații alcoolici.

Actual, producătorii de deter-genți au posibilitatea să aleagă dintr-o ofertă care conține cel puțin 15 tipuri de surfactanți. Evident, cei mai scumpi se produc în cantitate mai mică, iar marea producție de detergenți se bazează pe surfactanți mai ieftini. O listă a celor mai cunoscuți surfactanți, într-o ordine descrescătoare a pre-țurilor (dar crescătoare a cantităților de producție), se prezintă astfel: betaine, oxizi de amine, poliglucozide alchil, sulfat alchil, alcool etoxilați, alchil fenol etoxilat, eter sulfat, alchil benzen sulfonat li-niar – LAB, săpun. Raportul de preț între un surfactant din capul listei (oxizi de amine, poliglucozide alchil) și altul din finalul listei (LAB) este de cel puțin 2:1.

„Față de aceste aspecte, ar fi nor-mal ca pe ambalajele deter-genților să fie indicat nu doar tipul substanței active, ci și denumirea; or, produsele comercializate pe piața românească conțin informații la nivelul tipului de surfactant (majoritatea indică: surfactanți anionici, care, așa cum s-a arătat mai sus, spală bine, dar sunt poluanți)“, spune prof. univ. dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

Comerțul cu detergenți

Un grup distinct este constituit din produsele de curățat cu destinații speciale: produse pen-tru scos pete (o gamă foarte variată în funcție de natura petelor; sunt foarte apreciați detergenții cosmopoliți, cu lemn de Panama, foarte activ față de pete), înălbitori, soluții de clătire, substanțe anticalcar, balsamuri, detergenți pentru textile speciale (haine de bebeluși – detergenți neparfumați, din ulei de măsline și alte produse naturale; pentru lână și mătase, pentru perdele, pentru covoare și mochete), detergenții cu funcții mixte (gen 2 în 1 sau 3 în 1, care au funcții de înmuiere, dedurizare a apei, spălare, reîmprospătarea fibrelor textile, revigorarea culorilor ș.a.). În privința ingredientelor, sor-timentul contemporan de detergenți informează utilizatorii că produsele pe care le cumpără conțin categorii de substanțe (gen surfactanți anionici, surfactanți neionici, parfum, zeoliți ș.a.m.d.), nu substanțe cu denumirile lor identificabile. Reglementările din ultimii ani încearcă o aducere a relațiilor utilizatorilor cu producătorii și comercianții de detergenți sub semnul corectitudinii, dar lupta e grea și, pe termen lung, se poartă la un scor în defavoarea utilizatorilor. Din categoria succeselor pentru utilizatori, merită să menționăm că unii producători au început să menționeze și elemente concrete pe etichetele produselor de curățat („Citronellol, Hexyl cinnamal, lavandă și uleiuri certificate organic, apă vitalizată, bilă de bovine etc.“). Trebuie să observăm că, și în aceste cazuri, demersurile producătorilor țintesc mai mult către epatare în fața concurenței decât spre informarea lejeră, ușor de înțeles de către utilizatorii de rând.

Sfaturi și informații utile:

Nu depozitați detergenții în baie doarece este cel mai prost loc unde ar putea fi depozitați, acolo fiind variații de temperatură și umiditate.

Detergenții au termen de valabi-litate iar dacă nu sunt depozitați cum trebuie, dacă sunt ținuți la umiditate excesivă, temperatură ridicată sau nu sunt închiși ermetic calitatea lor scade drastic.

Detergenții lichizi nu conțin agenți de înălbire deoarece acest lucru este tehnologic imposibil de realizat datorită faptului că acești agenți nu se pot stabiliza în lichid.

Detergenții pudră sunt mult mai eficienți pentru spălarea rufelor albe decât cei lichizi datorită faptului că aceștia conțin agenți de înălbire (lucru posibil doar la detergenții de tip pudră). Din punct de vedere ecologic, însă, detergenții pudră au efecte mult mai nocive asupra mediului decât detergenții lichizi.

Pentru rezultate eficiente urmați sfatul producătorilor în ceea ce privește dozajul. Citiți eticheta de pe ambalaj pentru a folosi cantitatea necesară pentru cantitatea de rufe pe care o spălați.

Pentru detergenții compacți folosiți de asemenea cantitatea recomandată de producător, chiar dacă la prima vedere este foarte mică. Folosirea unei cantități mai mari decât cea necesară dăunează grav mediului înconjurător.

Trebuie să ținem seama și de faptul că mulți dintre detergenții actuali au „formulă complexă“, adică sunt proiectați să fie folosiți în situații foarte variate (apă moale / dură / acidă; pentru rufe murdare / puțin murdare; rufe albe / colorate, țesături din fibre naturale / chimice), de aceea au rețete complexe, cu componente care pentru o situație dată nu sunt necesare, poluând inutil mediul. Există, totodată, detergenți cu destinație clar specificată și ar fi cazul să fie mai multe astfel de formule: această situație ar asigura economii la utilizatori și un plus de protecție a mediului. Acești detergenți cu formulă complexă sunt foarte duri, deci au o putere de curățare ridicată, dar prezintă și mare agresivitate pentru pielea umană.

Or, nu totdeauna este nevoie de detergenți foarte duri, în cele mai multe cazuri se poate curăța foar-te bine cu detergenți naturali, așa cum sunt unele produse noi de curățat. Aceștia nici nu conduc la creșterea rezistenței microbilor, așa cum se întâmplă în cazul detergenților duri.

O spălare eficientă presupune să se aleagă cel mai potrivit detergent pentru categoria de materiale ce trebuie curățate și cel mai potrivit program de spălare (dacă spălarea se face cu mașini de spălat), luând în considerare următoarele principii:

– pentru materiale celulozice naturale (rufe albe din bumbac) cu pete de grăsime sau proteine, cel mai potrivit este un detergent care să conțină enzime și agent de înălbire pe bază de oxigen activ, iar programul de spălare trebuie să fie mai lung, cu fază de înmuiere; enzimele degradează grăsimile și proteinele facilitând spălarea, dar procesul presupune un timp de spălare mai lung;

– rufele colorate se spală cu un detergent care conține substanțe protectoare pentru pigmenții și coloranții din produsele supuse spălării;

– materialele textile sensibile (lâna, mătasea naturală etc.) nu se spală cu detergenții care conțin enzime, pentru că lâna și mătasea sunt proteine care ar avea de su-ferit din cauza enzimelor;

– detergenții pentru mașinile de spălat trebuie să aibă o capacitate de spumare limitată, dat fiind volumul limitat al cuvei de spălare, deci trebuie folosiți detergenți care conțin antispumanți.

– produsele de curățare cu alte destinații menajere decât spălarea produselor textile, așa cum sunt detergenții pentru vase / geamuri / pardoseli / instalații sanitare etc. trebuie să aibă o bună putere de spălare, concomitent cu o bună capacitate de îndepărtare prin clătire facilă.   

Cele mai citite

Marea Britanie ia partea Israelului după decizia CIJ referitoare la aslatul asupra Rafah

Guvernul britanic a criticat Curtea Internațională de Justiție(CIJ) pentru că a ordonat Israelului să oprească imediat asaltul militar asupra orașului Rafah din sudul Fâșiei...

Record în 2024 pentru Canalul Mânecii: Peste 10.000 de migranţi l-au traversat ilegal

Peste 10.000 de migranţi au traversat ilegal Canalul Mânecii, de la începutul anului 2024, pentru a ajunge în Regatul Unit. Aceasta reprezintă o creştere...

Șeful CE nu va exclude cooperarea cu parlamentarii de extremă-dreapta ai Europei

Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a răspuns din nou criticilor care au denunţat disponibilitatea sa de a coopera cu grupurile de dreapta...
Ultima oră
Pe aceeași temă