„Fereastra de oportunitate pentru a stopa programul nuclear al Coreii de Nord se închide, fără ca asta să însemne că o intervenție militară nu este posibilă“. Aceasta este una dintre principalele concluzii ale unei analize Stratfor, celebrul think-tank american, publicată la începutul acestui an, înainte ca tensiunea să escaladeze, în urma ultimelor teste balistice ale Phenianului.
Potrivit analiștilor Stratfor, Coreea de Nord se află în etapa finală a tranziției către statutul de putere nucleară, pe care o parcurge destul de rapid, iar SUA și aliații săi au o ultimă șansă pentru a opri Phenianul să aibă un program nuclear funcțional și rachete balistice capabile să transporte focoasele.
Stratfor analizează cât de mare este pericolul nuclear pe care-l reprezintă Coreea de Nord și măsurile pe care comunitatea internațională ar trebui să le ia pentru a preîntâmpina un dezastru de proporții. Analiza nu ia în considerare „retorica politică sau mijloacele non-invazive de constrângere, cum ar fi sancțiunile“. „Mai degrabă, explorăm de la distanță opțiunile militare, care sunt deschise Statelor Unite și aliaților săi, dar și eventualele răspunsuri ale Phenianului“, scriu analiștii Stratfor. Ei subliniază că descurajarea Phenianului prin metode convenționale, non-nucleare, „ridică foarte mult costurile unei intervenții, comparativ cu alte zone de pe glob“.
Un paradox
Think-tank-ul american subliniază că o intervenție militară a fost amânată, deoarece Washingtonul nu are certitudini în legătură cu capacitățile nucleare ale Coreii de Nord și dorește să evite o situație similară cu invadarea Irakului, când americanii au fost acuzați că au acționat militar, deși nu aveau dovezi solide împotriva regimului lui Saddam Hussein.
„Phenianul este opac în mod deliberat, păstrează incertitudinea în legătură cu programul nuclear“ tocmai pentru a ține la distanță marile puteri, în așa fel încât să nu intervină militar. Stratfor remarcă un paradox interesant: în timp ce propaganda susține că nord-coreenii pot lovi SUA, eșecurile de la lansarea unor rachete balistice sunt intens mediatizate, cu acordul Phenianului. Explicația Stratfor este că nord-coreenii vor să creeze „incertitudine în mințile factorilor de decizie politică din Statele Unite“.
„Acest lucru poate fi suficient pentru a amâna orice intervenție militară împotriva Coreii de Nord. Dacă nu suntem siguri de succesul programului nuclear nord-coreean, este o acțiune directă justificată?“ remarcă think-tank-ul american.
O debandadă controlată
Stratfor remarcă și faptul că, adesea, Coreea de Nord este „caracterizată drept slabă, condusă de un lunatic, mânat de iluzia grandorii și aspirații ca țara sa să devină o putere nucleară“: „Adevărul este un pic mai complicat. Phenianul nu este nechibzuit în ambiția sa. Nici nu urmărește propria distrugere. Merge pe o linie subțire, în speranța că va fi recunoscut drept un pericol nuclear, fără a incita marile puteri să ia măsuri decisive (…) Cu toate acestea, echilibrul este precar, iar pentru ca repercusiunile să fie catastrofice, Phenianul trebuie să forțeze mâna marilor puteri.“
„Debandada calculată a fost întotdeauna o parte din strategia de supraviețuire a Coreii de Nord“, subliniază analiștii americani. „Phenianul se descrie ca fragil până la colaps, dar, cu toate acestea, suficient de puternic. Această strategie a folosit de minune dinastiei Kim, care a obținut concesii din partea marilor puteri, pe care în mod normal nu le-ar fi obținut“.
Marea frică a Coreii de Nord
Potrivit analizei, cea mai mare frică a Coreii de Nord este să nu fie forțată să se prosterneze în fața Chinei, principala ei aliată, sau în fața altor mari puteri. „Imaginea sa de agresivitate impredictibilă, pe care și-o cultivă cu atenție, e menită să păstreze autoritarismul regimului de la Phenian, interesat să controleze societatea și să țină țara în izolare. Este puțin probabil ca Phenianul să se expună în fața comunității internaționale“, scrie Stratfor.
Think-tank-ul punctează că, sub conducerea lui Kim Jong-un, Coreea de Nord a acordat prioritate armamentului strategic: „Deși a fost condamnat pe scară largă de comunitatea internațională, Phenianul și-a accelerat programul de înarmare nucleară, deoarece un arsenal nuclear credibil este singurul garant împotriva schimbărilor de regim dorite de Occident.“
De exemplu, la ultimul Congres al Partidului Muncitoresc (prima reuniune de acest gen din ultimii 35 de ani), când toți ochii au fost ațintiți asupra Coreii de Nord, „Kim Jong-un a evidențiat progresele făcute de țara sa în domeniul armelor nucleare și a insistat, prin creșterea capacității nucleare, că țara se va dezvolta economic, un concept cunoscut sub numele de «byungjin»“. Stratfor consideră că este „un lucru ironic, având în vedere că aspirațiile nucleare ale Coreii de Nord au atras sancțiuni economice ale comunității internaționale, care au înrăutățit situația economică a țării“.
Phenianul nu este nechibzuit în ambiția sa. Nici nu urmărește propria distrugere. Merge pe o linie subțire, în speranța că va fi recunoscut drept un pericol nuclear, fără a incita marile puteri să ia măsuri decisive.
„Întrebarea nu este dacă, ci când“
„Întrebarea nu este dacă, ci când (se va interveni militar în Coreea de Nord – n.red.). Întrebarea-cheie devine: își permit Statele Unite să lase Phenianul să treacă Rubiconul nuclear? Dacă răspunsul e nu, atunci trebuie văzut cum SUA și Coreea de Sud pot folosi forța militară pentru a neutraliza programul nuclear nord-coreean și a impune reespectarea regulilor internaționale“, este concluzia specialiștilor americani în geopolitică.
Ei atrag atenția că Phenianul se apropie de obținerea unei arme nucleare și de construcția unei rachete-transportoare, iar acest lucru crește presiunea asupra Statelor Unite ale Americii și asupra altor țări de a preîntâmpina o astfel de situație.
Stratfor recomandă să se pună accent „pe acțiune ofensivă, mai degrabă decât pe diplomație“. „Este important de reținut că Washingtonul nu ia decizii ușor sau în mod izolat. Deși voința politică trebuie să conducă la decizia unei intervenții militare, momentul oportun pentru astfel de acțiuni ofensive trebuie identificat rapid (…) Etapele finale ale programului nuclear al Phenianului sunt cele mai riscante. Este clar că, odată ce Coreea de Nord obține o armă nucleară viabilă, va fi prea târziu pentru Washington să intervină“, conchide Stratfor.
