Sub pretextul că „trebuie să se apere de activitățile NATO la frontierele Rusiei“, Kremlinul a pornit o serie de operațiuni de extindere a puterii militare, foarte îngrijorătoare pentru întreaga lume.
Ministrul Apărării, Serghei Șoigu, s-a arătat îngrijorat de apariția unor baze militare ale NATO în estul Europei și în regiunea Mării Negre, subliniind că „Rusia nu va ataca o țară a Alianței“. Însă prin toate operațiunile militare pe care le întreprinde atacă interesele țărilor NATO și așteaptă un moment de slăbiciune, prielnic pentru a-și desfășura în forță ambițiile de mare putere. Șeful MI5, Andrew Parker, a atras atenția, într-un interviu pentru Guardian, că Rusia se manifestă din ce în ce mai amenințător față de Occident și că își folosește toate instituțiile pentru a propaga o politică de forță, ce trebuie evaluată la justa valoare.
Despre tentativele de asasinare a președintelui rus nu s-au dezvăluit prea multe. A apărut în presă atât de puțin, încât există suspiciunea că cineva de la Kremlin vrea doar suspans… citește mai departe aici …
Mai ales că Rusia desfășoară operațiuni militare brutale în Orientul Mijlociu și în zonele așa-numite „pro-ruse“, atacuri cibernetice, acțiuni subversive și spionaj în Occident. Moscova a trimis unități de rachete Iskander cu rază de acțiune de 500 kilometri la Kaliningrad, de unde poate ajunge în statele baltice, Polonia și sudul Suediei. Poporul rus, prin mass-media controlată de stat, este avertizat că Occidentul are intenții agresive și trebuie să fie pregătit chiar și pentru un război nuclear. Propaganda de tip sovietic, prin buletine regulate, isterizează poporul, anunțând „cu mândrie“ că „Moscova pregătește adăposturi în caz de bombardamente“. Rusia sub Putin devine tot mai asemănătoare cu regimurile despotice de tip Coreea de Nord. Doar că Putin nu se joacă testând rachete în „zona sigură“, ci le testează pe oameni, în Siria.
Rușii conduc frontul pentru capturarea orașului Mosul
Operațiunile militare din Orientul Mijlociu ale Moscovei, ce se remarcă printr-o ferocitate de neînțeles chiar și pe timp de război – cu ținte ca școli, spitale, piețe publice –, au ca scop transformarea Rusiei dintr-o putere zonală într-una internațională. Fără mediatizare, Putin a preluat și comanda frontului de capturare a orașului irakian Mosul, aflat sub controlul ISIS. Pentru Mosul, se bat interesele Iranului, care conduce milițiile șiite ce asediază orașul, interesele kurzilor și interesele Turciei. Toate aceste interese Moscova a reușit să le controleze prin centrul de comandă din Latakia (Siria), un pol de putere hotărâtor între sunniți și șiiți, aprobând epurarea etnică și religioasă ca pe un mijloc de a-și creiona enclave sigure, ori „zone autonome“, de unde să conducă lumea. Prin robinetele de gaz și prin conductele de petrol. Intervenind în favoarea regimului criminal de la Damasc, împotriva populației sunnite, Rusia, care și-a propus să rămână în Siria pe timp nelimitat, a realizat că nu va avea nicio influență asupra „enclavelor sunnite“ majoritare.
La înțelegere cu Turcia, promițând că nu va permite „zonă autonomă“ kurdă în Siria (proiect sprijinit de americani), Putin îl lasă pe Erdogan să-și realizeze „zonele de protecție“ pe 5.000 kilometri pătrați, unde să se întoarcă o serie de refugiați. Prin acordul Turkish Stream semnat de Moscova și Ankara, Putin își asigură conductele pe zona sunnită, controlată de turci. Un „Top 10“ 2016 al celor mai importante companii de petrol și gaze din lume, publicat de Forbes, pune în fruntea listei companiile rusești Gazprom și Rosneft, cu Lukoil pe locul 9. Celelalte companii de top sunt ExxonMobil (SUA), PetroChina (China), BP (UK), Royal Dutch Shell (Olanda), Chevron (SUA), Petrobras (Brazilia), Total (Franța). Putin vrea ca topul de anul viitor să fie și mai clar în favoarea Rusiei, nu numai ca număr de companii, ci și ca cifră de afaceri. Din acest punct de vedere, ExxonMobil conduce detașat și e foarte activă în proiectele viitoare pentru gazele din Mediterana. Pe care Rusia vrea să și le atribuie prin forță militară.
CONFLICT. Irakul, gata de război cu Turcia
Premierul irakian Haidar al-Abadi a amenințat Turcia că, deși nu vrea război, Irakul este gata să lupte dacă este necesar. Această declarație vine după ce Turcia a desfășurat trupe și artilerie grea de-a lungul frontierei cu Irakul, anunțând că este gata de intervenție dacă milițiile șiite care au asediat orașul Mosul, conduse de Iran, vor comite atrocități asupra populației sunnite, așa cum s-a întâmplat în alte situații, sub paravanul luptei anti-ISIS. Trupele speciale irakiene au intrat deja în zona industrială a orașului Mosul, în Gogjali. Turcia se teme că milițiile șiite și trupele irakiene vor să schimbe configurația etnică a zonei, preponderent sunnită, și care este foarte bogată în petrol.
