» Un concept nou pe piata romaneasca, dictionarul-album "Strazi vechi din Bucurestiul de azi" s-a epuizat intr-o saptamana.
» Strazile care si-au pastrat numele vechi sunt prezentate pe scurt, istoria lor fiind recompusa din documente, bucati literare, gazete, cantece etc.
» "Orasul din aceasta carte e Bucurestiul vechi din Bucurestiul de azi. Cartea decupeaza din orasul contemporan partile de vechi", spune editorul Catalin D. Constantin.
Volumul "Strazi vechi din Bucurestiul de azi" aduce un concept nou in Romania: este vorba de o carte "construita" in editura, de un editor. Spre deosebire de cartile de autor cu care suntem obisnuiti, in cazul acestui volum ideea cartii apartine editorului Catalin D. Constantin, care a ales si formula acesteia, cautand apoi un specialist care sa scrie textul propriu-zis.
Dictionar in text si imagini
"Idea cartii a pornit dintr-o curiozitate personala, vedeam nume de strazi cu sonoritati vechi, banuiam in spatele lor o poveste. Dar care? M-am gandit ca, asemeni mie, sunt multi care vor sa stie ceva despre memoria locului in care traiesc. Alexandru Ofrim a scris textul cartii, e istoric si profesor la Facultatea de Litere din Bucuresti, unde preda cursuri de istorie a mentalitatilor si de antropologie" spune Catalin D. Constantin. Curiozitatea de a afla povestea din spatele unor simple repere cotidiene porneste probabil din nevoia de a ne completa identitatile "in lucru" personalizand si umanizand spatiul in care traim. Cu toate ca in ultimii ani au aparut numeroase carti despre Bucurestiul vechi, vanzarile volumului scos la Humanitas au depasit asteptarile editorilor: 1.500 de exemplare intr-o saptamana. "Ma asteptam sa fie o carte bine primita de public, dar nici asa. S-a vandut pentru ca Bucurestiul vechi place si starneste curiozitatea, pentru ca o astfel de carte – despre vechiul contemporan cu noi – nu a mai aparut la noi, cum nu a mai aparut nici o carte care sa explice nume de locuri si de strazi."
In plus, dictionarul de strazi vechi seamana cu un album, imaginea jucand un rol esential: sunt aproape 500 de ilustratii in carte – poze vechi ale orasului, harti, reclame, dar si poze de azi.
De la Academiei la Zece mese, numele spune povestea
"Drumul porneste de la strada Academiei, cu povestea «scolii academicesti» de la Sfantul Sava si ajunge pana la strada Zarafi (zarafii tineau un fel de «exchange house» de pe vremuri, cu comision), care leaga Lipscanii de Gabroveni. Ba trece chiar mai departe, pana la strada Zece mese, de langa Obor, cu cafeneaua ei, ale carei mese erau scoase vara pe trotuar, cu statia de tramvai pe care o pomenese si Caragiale", scrie criticul literar Ioana Parvulescu in introducere.
Autorul textelor, Alexandru Ofrim, rezuma cateva din sursele obisnuite ale numelor vechilor strazi inca pastrate in oras: nume care fac referiri la particularitati geografice (Batistei, Dealul Mitropoliei, Intre Garle, Livada cu duzi, soseaua Viilor, Putul cu roata, Povernei), care mentioneaza ocupatii traditionale (Bacani, Cavafi, Caldarari, Gabroveni, Lipscani, Olari, selari, Zavafi), locuri prin care intrau marfurile in oras (Drumul Sarii, Drumul Gazarului), numele fostilor proprietari si ale ctitorilor de biserici (Coltea, Dobroteasa, Grammont, Pitar Mos, Popa Nan, Silvestru), dregatorii si stari sociale medievale (Armasului, Cismigiu, Spatarului), referiri la vechi edificii si institutii (Academiei, Eforiei, Foisorului, Pantelimon), religia sau originea locuitorilor (Armeneasca, Italiana, Luterana, Brasoveni), locuri de petrecere (Armindenului, Gradina cu cai), firme si localuri disparute etc.
Covaci inseamna "fierari" si aici se afla localul "La o idee"
Pentru ca strada Covaci are una din cele mai interesante povesti din dictionar, reproducem integral articolul despre ea.
"Numele strazii aflate in centrul vechi al orasului pastreaza amintirea unui vechi mestesug, cel al fieraritului. «Ulita Covacilor», adica a fierarilor, este amintita in documente la inceputul secolului al XIX-lea. Numele de covaci vine din slavul kovaci – «fierar» (cuvantul, identic, exista si in limba maghiara: kovacs). In anii de domnie ai lui Constantin Brancoveanu, intre strazile Covaci si sepcari era o gradina frumoasa, amenajata de peisagisti italieni, cu un chiosc unde domnitorul manca si se odihnea in timpul verii.
Pe strada Covaci s-a aflat, la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator, restaurantul lui Iordache Ionescu, local supranumit «La o idee», datorita faptului ca ziaristul, pamfletarul si umoristul Nicolae T. Orasanu (1833-1890) i-a compus lista de bucate intr-un mod original, despre care isi aduce aminte Constantin Bacalbasa: «Painea era numita o abondenta. Gheata: crema de Siberia. Scobitoarea: o baioneta. Tacamul: un regulament. Tuica: o idee. Socoteala: protocolul. Carnatii: mititeii. Carnatii mari: patricieni. Un ardei rosu: o torpila. Varza acra: origina de Belgrad. Sticluta de vin: o pricina. Ocaua de vin cu borviz la racitoare: o baterie. Apa: o naturala». Se spune ca paternitatea celebrilor mici sau mititei ar apartine proprietarului acestui restaurant. Intr-o seara cu multi clienti s-ar fi terminat rezerva de mate pentru carnati, patronul fiind nevoit sa-i friga direct pe gratar. Pentru a le asigura consistenta, Iordache ar fi adaugat amestecului de carne condimente si bicarbonat, de asemenea facandu-i si ceva mai scurti decat carnatii obisnuiti. Succesul lor a fost enorm, din acea seara devenind specialitatea casei si una dintre cele mai cunoscute specialitati culinare romanesti."
