Fie că ne place sau nu, repetatele atacuri la adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi avalanşa de informaţii, chiar şi nedovedite, legate de implicarea Laurei Codruţa Kövesi în diverse acţiuni incompatibile cu poziţia de procuror-şef au început să aibă efecte asupra instituţiei pe care aceasta o conduce. De la începutul anului, niciun politician în activitate nu a mai fost deranjat de către DNA cu un dosar penal nou.
Singurii din lumea politică vizaţi de procurorii anticorupţie, potrivit comunicatelor publice ale Direcţiei, sunt doar foşti: un fost primar, Gheorghe Ştefan; un fost ministru, Gabriel Sandu; un fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea. Singurul personaj cu conexiuni încă active în Parlament şi în serviciile secrete a fost Sebastian Ghiţă, pentru care s-a început în februarie urmărirea penală pentru trafic de influenţă, spălare de bani şi constituire de grup infracţional organizat. Dar chiar şi marele Sebastian Ghiţă a căzut, între timp, în dizgraţia protectorilor săi.
Poate că e doar o coincidenţă, poate că procurorii anticorupţie au rămas fără dosare puternice în portofoliu şi acum documentează altele (numai în ceea ce-l priveşte pe Liviu Dragnea, „România liberă“, Rise Project şi Hotnews au furnizat material consistent, mai trebuie doar ca anchetatorii să se autosesizeze).
Dar nu ne putem abţine să nu remarcăm faptul că, după un 2016 plin, această detaşare a DNA de viaţa politică vine în acelaşi timp cu acuzaţiile lansate de Sebastian Ghiţă, prin România TV şi alte gornete de presă, şi cu suspiciunile transformate în anchetă parlamentară şi penală cu privire la noaptea alegerilor prezidenţiale din 2009, când Mircea Geoană s-a culcat preşedinte şi Traian Băsescu s-a trezit cu un al doilea mandat.
De fapt, după asaltul fără tihnă inclusiv al acestuia din urmă asupra procurorilor, după agresivitatea parlamentarilor privind graţierea faptelor de corupţie şi pentru reducerea sau dezincriminarea unor infracţiuni, Direcţia Naţională Anticorupţie condusă de Laura Codruţa Kövesi, principala vizată de multe dintre atacuri, pare că s-a cam speriat de politicieni.
Iar senzaţia asta este neplăcută, pentru că ne transmite mai multe mesaje îngrijorătoare. Primul şi cel mai important este că statul de drept, aşa imperfect cum a fost construit în ultimii ani, este pe punctul să cedeze. Au mai rămas câteva insule ale rezistenţei, printre care se remarcă pozitiv procurorul general Augustin Lazăr, dar niciun zid nu rezistă la infinit când valurile îl lovesc aproape fără oprire şi când aproape nimeni – în afară de oamenii din stradă – nu se opune.
Mai ales că atacurile se intensifică, iar retragerile tactice ale politicienilor, precum cea de săptămâna trecută, sub presiunea protestelor, sunt făcute doar pentru a pregăti cu mai multă viclenie şi tupeu un nou atac.
Al doilea semnal este acela că retragerea DNA din viaţa politică arată cât de vulnerabile sunt instituţiile în România şi arată că orice câştig din ultimii ani este reversibil mai repede decât ne imaginam. Iar vulnerabilitatea unei instituţii importante contribuie la apocalipsa la care lucrează pesediştii din decembrie încoace.
România este din nou la o răscruce importantă, iar modul în care vom trece peste aceasta depinde exclusiv de cum vor acţiona românii. Politicienii nu cedează, e clar, decât sub presiune şi sub frică. Dacă cele două dispar, totul va fi pierdut. Iar ţara se va întoarce, cel mai probabil, în urmă cu 17 ani.
Doar că epoca Dragnea este cu mult mai grea decât cea a lui Adrian Năstase, primul prim-ministru postdecembrist condamnat definitiv la închisoare.
Urmăreşte-l pe jurnalistul Răzvan Chiruţă şi pe reţelele sociale