"Seinfeld", un serial difuzat la sfarsitul anilor ’90, aduce in fata romanilor un fenomen necunoscut lor. La noi, fenomenul de stand-up comedy a inceput sa prinda contur dupa 2003. Cei care au urcat pe scena, nu numai ca au trebuit sa familiarizeze mii de oameni cu fenomenul, dar au avut de luptat si cu mentalitatea romanilor, incercand sa ramana in zona stand-up comedy si a umorului inteligent.
In 2009, avem mai multe trupe, avem public avizat, site-uri de specialitate, spectacole constante in tara, inregistrari pe net si emisiuni televizate. Ce e bine si/sau ce este rau? Am stat de vorba cu membrii trupei Deko, Showtime, Aristocratii, Jokers, Cealalta si Dan Badea despre evolutia spectacolelor, importanta Internetului, promovare, public si emisiuni tv. Sa urci pe o scena pentru a spune un monolog nu-i o treaba tocmai facila, iar cel suficient de curajos pentru a se angaja la asa ceva are nevoie de talent, spontaneitate si imaginatie. Nu exista un adevar general, omul care face stand-up este un om cu un microfon in care vorbeste. Iar ceea ce spune este alegerea lui. Totul se intampla ca in teatru (de fapt, singura asemanare cu teatrul), in fata unor straini, dar de a caror reactie depind succesul si longevitatea in bransa. Multi si-au incercat norocul, foarte putini au reusit sa transforme stand-up-ul intr-o meserie. La un show de acest gen, oamenii din public se impart in doua categorii. Unii isi spun "nu as putea face asta niciodata", ceilalai se intreaba "ce mare lucru? Oricine poate face asta". Ei bine, dupa cum ne-a explicat Toma (trupa Aristocratii), "este o mare diferenta intre a fi amuzant cu prietenii si a fi amuzant pe o scena. Plus ca stand-up-ul presupune mult lucru acasa, improvizatia vine dupa multa munca, nimeni nu povesteste la intamplare". Dan Badea (HBO) a mers mai departe, propunandu-le amatorilor sa urce pe scena. "E o capcana sa consideri ca doar daca esti amuzant in fata blocului poti face asta si pe scena. Stiu oameni pe care i-am indemnat sa faca asta si li s-au taiat picioarele de emotie. Materialul e foarte important si nu ajunge doar sa fii amuzant pentru a avea un spectacol bun. E vorba de multa munca si de mult talent". Reteta, pentru cei care vor sa se aventureze pe scena, ne-a dat-o Teo (trupa Deko): "Sunt foarte multi oameni amuzanti la masa, cu prietenii, iar ei sunt convinsi ca e acelasi lucru. Nu este: prietenii te cunosc de ani de zile, aveti acelasi cadru de referinte, ati trecut prin peripetii impreuna. Pe cand strainii habar n-au de trecutul ori preferintele tale. Trebuie sa mergi pe o linie foarte subtire intre a fi personal si sincer si totodata interesant pentru niste straini. Asta facem noi: glumim despre lucruri pe care le-am trait, dar care in acelasi timp tin in priza niste straini".
Ce ne amuza?
Un spectacol al unei trupe de stand-up dureaza aproape doua ore, timp in care pe scena sunt spuse poante dupa poante ori o serie de one-linere si, spre deliciul tuturor, situatii banale sunt povestite dintr-o perspectiva neasteptat de amuzanta. Cum se contureaza o astfel de gluma? Costel (trupa Deko) isi scrie toate ideile pe hartie, zeci de pagini, din care reiese o poanta de 10 minute. Nimic deosebit pana aici, fiecare comic de stand-up vine cu materialul scris de acasa. Se improvizeaza, e adevarat, insa in proportii mici, in general cam toti pregatesc dinainte 80-90% din materialul spus pe scena. Cand ajung acolo, lucrurile se complica. "Cuvintele care-ti vin in cap nu vin in ordinea pusa de tine pe hartie, nu-ti mai aduci aminte toate detaliile, publicul rade la cu totul altceva decat la ce te asteptai tu si incet, incet se contureaza poanta. Dupa un astfel de test, stii ce ai de facut mai departe: ce anume pastrezi, ce anume schimbi, daca lungesti ori scurtezi gluma, pe ce anume sa insisti. Dupa acest test incepe procesul de constructie a unei glume. Imi place sa improvizez, ma las purtat de val, dar pe un schelet stabilit dinainte", recunoaste Costel.
In general, o gluma ajunge "la maturitate" dupa ce a fost testata in mai multe spectacole. Este singura modalitate de a afla calitatea materialului, chiar daca, atunci cand s-a oprit asupra unui subiect, fiecare comic s-a bazat pe intuiaie. Este adevarat, textele sunt spuse si in fata colegilor de trupa, singurii care nu-i taxeaza pentru esec si care ofera si alte idei, insa testul final ramane publicul. Si asta, dupa cum Tiberiu (trupa Showtime) a subliniat, pentru ca niciodata nu poti fi sigur de reactia oamenilor si surprizele apar cand te astepti mai putin. "S-a intamplat altora, mi s-a intamplat si mie sa-mi vina o idee grozava, m-am urcat pe scena, am spus-o, iar sala "blank", toti se intrebau "ce-a vrut sa spuna asta?". Apoi, mai sunt glume care pe tine te amuza, dar care nu merg la public. Cum sunt cele pe teme religioase, dar care nu prea merg la noi. Inca mai exista mentalitatea "ma bate Dumnezeu daca rad". In special in Moldova, daca spui o gluma cu Iisus, nimeni n-o sa rada. Dar asta o poti afla doar daca-ti incerci glumele pe scena".
La capitolul umor, trebuie sa-i dam dreptate lui Vio (trupa Deko): nimeni nu stie ce este amuzant 100%. "Cand faci o gluma, poti doar sa presupui ca este amuzanta. Dar ce inseamna umor universal sunt convins ca nimeni nu stie". Umorul este si subiectiv, si relativ, si, in principal, persoanele din sala dau directia unei poante, o afirma si Sergiu (trupa Aristocratii), nu exista alta posibilitate de a-ti da seama daca o gluma este buna sau nu. "De multe ori am spus glume in fata colegilor si nu mi s-au parut deloc amuzante, dupa care le-am spus si pe scena, iar publicul a reactionat cu totul altfel. La inceput, trebuie sa fii un pic inconstient, clar nu stii ce faci. Dar cu trecerea timpului, dupa ce ti-ai testat glumele, stii ce trebuie sa spui ca sa faci oamenii sa rada".
Totul e permis?
La ce te poti astepta cand mergi la un show de stand-up? Glume, one-linere, setup-punchline pe cele mai variate subiecte, inspirate de cele mai multe ori din cotidian si relatate din cele mai inedite puncte de vedere. Dupa cum ne asigura Dan Badea, totul e permis in stand-up si asta pentru ca "noi nu avem subiecte tabu, ci publicul. Atata timp cat iti pasa ce va crede publicul despre tine, vei avea retineri". Pentru Teo, subiectul in sine nu conteaza foarte mult, cel mai important este felul in care un comediant alege sa-l trateze: "Nu cred ca exista subiecte tabu, ci doar moduri de a trata un subiect. Poti sa iei un subiect absolut inofensiv si sa-l tratezi oribil, ori poti sa iei un subiect aparent oribil si sa-l tratezi foarte amuzant. Este vorba de abordare, nicidecum de subiect". Dar, indiferent de subiect ori de abordare, scopul unei glume este sa distreze, a subliniat Costel, iar daca publicul a ras la poanta lui, atunci el si-a atins scopul. "Este adevarat, din subiectele pe care le dezbatem, multe deranjeaza, dar depinde cat de deschis esti si ce simt al umorului ai".
Ca o prima concluzie, cel care urca pe scena are libertatea de a aborda orice subiect, de a spune orice, insa exista si un "dar", dupa cum evidentiaza Cosmin (trupa Cealalta). "In general, se poate face misto de orice, chiar si de chestiile tragice, pentru ca si ele au o latura amuzanta, dar nu trebuie sa se ajunga la prost gust. Practic, poti face amuzant orice, in momentul in care-l argumentezi perfect". Indiferent de alegerea subiectului, indiferent daca are sau nu retineri, cand pregateste un material ori cand testeaza o gluma, un comic trebuie sa respecte o conditie, poate cea mai importanta: sa fie sincer si/sau personal in abordare. "Poti face stand-up despre orice, insa trebuie sa ai o limita, nu poti rade de nenorocirea unor oameni atata timp cat nu ai trecut prin ea. E aiurea, mai bine iti bati capul in alta parte unde chiar te regasesti si de unde poate iesi un material foarte bun", ne-a spus Catalin Bordea (trupa Showtime). "Fiecare material trebuie creat dupa personalitatea ta, daca te gandesti la altcineva cand il scrii, ai mari sanse sa dai gres pe scena. Daca tu crezi in fiecare gluma pe care o spui, si cei din sala or s-o gaseasca amuzanta, chiar daca e o minciuna", a completat Claudiu (trupa Jokers). Tot legat de varietatea temelor si subiectele tabu, toti au fost de acord: in stand-up totul e permis, se poate rade de orice. Chiar si de celelalte trupe care fac stand-up. Insa nimeni nu o face, nu ar fi "frumos".
Tipii care spun lucrurile pe fata
In continuarea discutiei despre libertatea alegerii subiectelor, am pus si problema cuvintelor ori expresiilor vulgare, care nu lipsesc din nici un spectacol si care deranjeaza orice roman prea indragostit de limba sa materna. Dupa cum ne-a asigura Cosmin, nu este o moda de moment si nici o modalitate de a vinde un spectacol. "Cand am intrat la Cafe Deko, cu cativa ani in urma, vulgaritatea era deja folosita si lumea o accepta. Nu am intampinat vreo problema, adica oamenii sa nu accepte ce spuneam pe scena". Cum au afirmat mai sus, pe scena comicii pot spune orice, nu exista subiecte tabu, si se folosesc de orice cuvant care-i ajuta sa descrie un anumit incident, chiar daca asta presupune injuraturi ori cuvinte obscene". Nu se intampla doar la noi, este o conventie acceptata de publicul show-urilor de stand-up, insa ai aici exista niste limite, dupa cum a punctat Sergiu. "Pe scena nu ar trebui sa fii mai vulgar decat esti cu prietenii. Daca pe scena esti mai putin vulgar sau mai mult vulgar decat esti in particulat cu prietenii, atunci nu esti sincer cu tine, cei din sala vor simti asta si te vor taxa". Din punctul de vedere al lui Claudiu, folosirea vulgaritatilor fara noima poate afecta definitiv, in primul rand, imaginea trupei: "Nu poti fi vulgar tot show-ul, risti ca oamenii sa te catalogheze drept o trupa vulgara si, mai rau, sa ramana cu impresia ca stand-up egal vulgaritate. Si atunci ce sens mai are sa spui ca faci stand-up comedy? Oricine poate veni pe scena si sa injure minute in sir". Pentru Teo, nu este nimic anormal, daca nu uitam sa luam in calcul factorul sinceritate. "Nu stam sa scriem cap coada un text si nu ne gandim ca anumite cuvinte mai dure/vulgare ar trebui inlocuite cu unele decente. Nu stam sa calculam cum este un anumit cuvant. De cele mai multe ori vrei sa povestesti un anumit incident si atunci te folosesti de toate cuvintele care-ti vin in cap pentru a face un portret cat mai viu. Pentru noi, cuvinte vulgare nu sunt o problema, asa vorbim in particular, asa vorbim si pe scena. Cui ii place bine, cui nu, nu. Nu incercam sa multumim pe toata lumea, sa ajungem la un grad de neutralitate. Oamenii au fost obisnuiti cu o altfel de comedie si cu niste comici care vroiau sa fie placuti. In comparatie cu ei, noi facem ceea ce ni se pare noua amuzant". Cuvintele, expresiile, subiectele tabu niciodata nu i-au preocupat pe cei din trupa Deko. Asa au vorbit inca de la primele spectacole, asa continua sa-si tina show-urile, ii preocupa mai degraba ce fel de oameni sunt in club, nicidecum daca sala e plina. "Ne intereseaza daca sunt tineri, oameni deschisi, ori daca u venit cu mainile incrucisate si cu o expresie de genul "hmm, ia sa-i vedem si pe astia!".
Am abordat problema vulgaritatii ghidandu-ne dupa comentariile persoanelor care le-au vizionat filmuletele existente pe net, la egalitate comentarii pro si contra. Daca pe net oricui ii este usor sa-si spuna parerea, ce se intampla dupa show-uri? Am fost curiosi sa aflam daca vreunul dintre ei a fost apostrofat pentru cuvintele vulgare rostite pe scena. Tiberiu a patit-o si nu o data. "Deseori, dupa spectacole am fost felicitati ca show-ul a fost bun, ca oamenii s-au simtit bine, dar mi s-a atras atentia ca am spus prea multe cuvinte vulgare. Bineinteles ca ne simtim bine cand primim complimente. Ne dorim sa auzim numai "foarte bine" si "felicitari", fara nici un "dar". Insa aici intervine si ipocrizia publicului, l-am vazut pe omul acela ca radea cel mai tare la cuvintele vulgare. De fiecare data cand le auzea, era pe sub masa de ras. Iar dupa spectacol vine si-mi spune "foarte frumos, dar… ati folosit prea multe cuvinte vulgare". Tiberiu a recunoscut, cand e pe scena, nu-l intereseaza sa spuna glume filosofice, elitiste ori sa educe publicul. Nu e treaba lui, treaba lui e sa distreze oamenii din sala, publicul ii da directia si, de cele mai multe ori, publicul este exact ceea ce neaga. "Avem si alte glume, pe teme religioase, legate de limba latina de exemplu, dar cu astea n-o sa obtinem niciodata hohote de ras in comparatie cu o poanta despre masturbare, chiar si una mai slaba. E normal sa fie asa. Inca e un subiect tabu, apoi totul se petrece intr-un club si multi nu se asteapta sa auda astfel de cuvinte intr-un loc public. Acum, depinde si de cat de deschis esti la minte. Cert e ca stand-up este pentru oameni deschisi la minte".
Perfect de acord, stand-up este pentru oameni cu un simt al umorului dezvoltat, insa nu numai acestia cumpara bilete la scectacole. Teo ne-a vorbit despre o categorie aparte de spectactori. "La show-uri vin si oameni nasoi, da, ii judec, care rad ori de cate ori aud o porcosenie. Doar pentru ca au auzit-o. Exista un segment de public care, daca aude un cuvant obscen, incepe sa rada. Exista astfel de oameni, nu avem ce sa le facem. Noi incercam urmatoarea treaba: nu-i vrem. Stiu ca pare ciudat, dar avem si noi judecatile noastre de valoare. Daca spun o gluma in care exista cuvinte obscene, vreau ca publicul sa rada la gluma, nu doar la cuvintele obscene. Nu-i vrem, nu-i apreciem, nu dorim baietasii care vin doar sa auda cuvinte obscene in boxe. Spunem glume care sunt si porcoase, nu spunem porcosenii care intamplator sunt si amuzante".
In Romania, toti stiu cum trebuie facut stand-up
Dintre toti comendiatii care fac stand-up in Romania, Teo se numara printre cei mai vechi in bransa. A avut curajul ca urce pe scena intr-o perioada in care Romania nu numai ca nu vazuse, dar nici nu stia ce inseamna "stand-up show". "Cand am inceput sa fac stand-up, oamenii habar n-aveau ce este stand-up-ul ori cine suntem noi. Si, de multe ori, dupa ce urcam pe scena, se intrebau "ce e asta?". Nu "cine e asta?", ci "ce e asta?". Incet, incet au inceput sa vada show-uri din afara, de aici, au inteles ce e cu stand-up-ul. Bineinteles, cu fiecare informatie despre stand-up au capatat si un metru de atitudine. Cum suntem in Romania, toti stiu foarte clar ce este stand-up si cum trebuie facut. De-a lungul anilor, zeci de oameni mi-au explicat cum trebuie facut. Acum publicul e un pic mai educat, iar noi am invatat cum trebuie sa vorbim cu oamenii din sala. In general, mergem spre bine".
Daca, in urma cu putin timp, oamenii mergeau la un spectacol de stand-up fara a sti despre ce este vorba, ori la ce sa se astepte, cu trecerea anilor lucrurile s-au schimbat. Organizarea spectacolelor in tara a avut un rol urias in promovarea fenomenului, iar acum romanii nu mai merg la spectacole de stand-up, merg la anumite trupe si stiu la ce sa se astepte. Si cei de pe scena stiu la ce sa se astepte. Aproape la fiecare spectacol se gaseste in sala cel putin un heckler, acel individ care comenteaza tot timpul, in general malitios, si de multe ori reuseste sa distruga show-ul. Radu s-a obisnuit, pentru ca "rar se intampla sa nu intervina. Unii barbati nu pot accepta sa nu fie in centrul atentiei, chiar daca noi suntem pe scena si ei in sala. Plus ca foarte multi sunt convinsi ca pot fi amuzanti, doar prietenii lor rad cu lacrimi cand le povestesc ceva". la un spectacol, trupa Jokers se bazeaza in mare masura pe interventia publicului, ne-a povestit Claudiu. "Noi vrem ca publicul sa intervina, sa ne dea o replica, ne bazam pe dialog, este in beneficiul spectacolului. Insa, cu siguranta iti spun, intr-un club cu 100 de oameni, daca trei sunt beti, acestia iti distrug spectacolul cap-coada". Revenind la heckleri, Toma ne-a asigurat ca interventiile acestora nu sunt intotdeauna un lucru rau. "Daca o persoana comenteaza, iar tu ai o replica buna, iesi in avantaj. Momentele spontane sunt cele mai apreciate". Plus ca "orice gluma are o victima, iar daca victima e acolo si oamenii o vad, e mult mai amuzant", a completat Sergiu.
Pentru Teo, astfel de interventii intra la capitolul "riscul meseriei" si le gaseste firesti. Nimeni nu o sa intrerupa vreodata o piesa de teatru, pentru ca oamenii nu sunt implicati in ceea ce se desfasoara pe scena. La un spectacol de stand-up, nu exista doar o relatie unidirectionala, dinspre scena spre public. Oamenii vad pe scena niste tipi imbracati casual, vorbind liber, de cele mai multe ori folosind un limbaj asemanator multora din sala, unii se regasesc in ceea ce se intampla pe scena, drept pentru care simt nevoia sa intervina. "Multi au impresia ca ne ajuta si dupa show vin si ne atrag atentia ca ne-au ajutat sa facem un spectacol mai bun. Sunt si oameni care comenteaza, devin ostili, ne jignesc, dar ei nu realizeaza ca noi avem microfonul in mana, boxele sunt ale noastre, reflectoarele sunt pe noi, nu au cum sa castige conflictul". Prin astfel de incidente au trecut toti, unii le asteapta, altii le ignora (in masura in care se poate), dar in general, daca "te apuci sa te lupti cu cineva din public, trebuie neaparat sa castigi, altfel spectacolul s-a dus", ne-a atras atentia Sergiu, a cam devenit o regula. Continuand paralela cu teatrul, la noi oamenii au inceput sa taxeze piesele slabe, parasind sala la pauza. Cum taxeaza romanii un spectacol de stand-up ne-a spus tot Teo. "Nimeni nu pleaca in timpul show-ului, oricat de ofensati s-ar simti de ceea ce spunem. La noi nu exista asa ceva. Indiferent cat de mult ne-ar detesta, stau acolo, tipa, comenteaza pe principiul "ma enervez de toti banii".
Club versus televizor
Anul trecut in octombrie, HBO a inceput sa difuzeze "Stand-up Cafe", primul format de acest gen din Romania si totodata prima emisiune autohtona gazduita de post. Legat de reusita acestui format, parerile sunt impartite. Pentru Dan Badea, unul dintre comediantii de la Stand-up Cafe, este important ca publicul sa fie in sala. "Dar cum intr-un club nu pot incapea zeci de mii de persoane, nu ma deranjeaza daca ele se uita la televizor. Daca gluma e buna, prinde si daca publicul nu e atent. La Stand-up Cafe de la HBO s-a gasit formula ideala: avem public si in sala, si acasa. Prietenilor le-as recomanda sa se uite la HBO, dupa care sa vina sa ma vada si intr-un club. La HBO ma pot vedea mai multi oameni si e un show care arata foarte bine. In club, publicul vrea sa simta ca se intampla atunci si acolo".
Luat la bani marunti, un show de stand-up este destul de pretentios, prinde mai bine intr-un club, seara, dupa ce oamenii s-au relaxat, au baut un pahar de vin, au fumat o tigara si, dupa cum Teo puncteaza, calitatea unui show se bazeaza pe atmosfera, pe energia creata. Apoi, dupa cum toate trupele au afirmat, spectacolele merg bine si tot mai multe cluburi sunt intereste sa gazduiasca astfel de show-uri. Televiziunile in schimb nu, in principal pentru ca stand-up-ul nu trece de ecran, acesta fiind unul dintre motivele pentru care toate trupele sunt sceptice in legatura cu succesul proiectului initiat de HBO. In primul rand, pentru ca in Romania nu exista o cultura formata in sensul acesta, dupa cum a subliniat Toma. "Inainte, existau momente de genul stand-up, nu era stand-up pur, dar semana. Toma Caragiu avea momente de tip stand-up, era mai degraba un monolog, ce respecta bineinteles nenumarate restrictii. De acolo spectacolele de genul acesta au scazut calitativ. Ceea ce vedem pe sticla acum e foarte departe de stand-up si fata de ceea ce se facea inainte". Sergiu a mers mai departe si pe site-ul trupei, aristocratii.ro, a publicat "Stand-up comedy la emisiuni TV – Dezavantaje si avantaje", un articol despre inconvenientele unui show inregistrat in Romania. "Am vazut emisiunile de stand-up de la HBO si nu mi-a placut felul in care sunt taiate scenele, cum e inserat rasul. Acela nu e un spectacol de stand-up. Ei au pus cortina rosie in spate pentru ca e un cliseu, dar pun pariu ca nu stiu de ce trebuie sa aiba culoarea rosu. Nu spun ca stand-up-ul nu merge la televizor, merge foarte bine daca sunt respectate toate conditiile pe care le-am enumerat in articol". Stand-up la televizor se poate face, asta e clar, ne-a spus Tiberiu. Din punctul lui de vedere, HBO nu a gresit cand a realizat formatul, a gresit cand "a ales sa colaboreze cu oamenii cu cea mai slaba pregatire, fara experienta. Si diferenta se vede".
"Stand-up Cafe" este singurul proiect care s-a concretizat intr-o emisiune, dar nu a fost si singurul format de acest gen curtat de televiziuni. Catalin a purtat mai multe discutii cu reprezentantii posturilor romanesti, pentru a realiza o astfel de emisiune, insa fara prea mult succes. "Televiziunilor din Romania le este frica sa faca emisiuni de stand-up, in principal pentru ca stand-up nu trece de sticla. Atunci a veni HBO Romania si a zis "facem noi, stim cum se face, avem si bani". Dar a avut pretentia ca glumele sa nu contina cuvinte vulgare si a ales o trupa de actori din Cluj cu foarte putine spectacole, deci putina experienta, o trupa care ofera monoloage, si alea cenzurate, iar rezultatul se vede in audienta. Celelalte televiziuni primesc ratingul emisiunilor de la posturile concurente, au vazut cat de prost a mers "Stand-up Cafe" si ne-am ingropat si mai mult. Plus ca HBO spune ca ofera stand-up comedy, etichetand astfel si fenomenul de stand-up comedy. Iar cand noi am propus televiziunilor o astfel de emisiune, toate au dat inapoi. Pentru ca au vazut ce s-a intamplat la HBO, apoi din cauza crizei economice (bugetele au fost reduse), plus ca stand-up este un spectacol pretentios, ce necesita in spate oameni scoliti in acest sens (pe care nu-i avem). In concluzie, televiziunile nu vor stand-up comedy, pentru ca nu stiu cum sa faca un astfel de format si nici nu au incredere in el".
YouTube, reclama gratuita
De cele mai multe ori, dupa ce un prieten iti povesteste ce bine s-a distrat cu o seara inainte la un spectacol de stand-up, primul indemn este "uita-te pe YouTube, ai sa vezi despre ce vorbesc". Si este adevarat, pe cel mai accesat site din lume poti gasi nenumarate inregistrari cu toate trupele romanesti de stand-up, unele puse de fani, altele de membrii trupelor. Dupa cum Tiberiu ne-a explicat, YouTube reprezinta un avantaj, atata timp cat detine controlul. Fiecare trupa a postat pe site cel putin un filmulet, avand grija sa nu apara altele, realizate de amatori. "Eu am inteles de ce le-au pus acolo, ne apreciaza, nu au vrut sa ne faca rau. Dar ei nu inteleg ca postarea filmului pe net, noua ne face o mare defavoare. La un material de 20 de minute poate ca eu am lucrat un an de zile si intentionez sa-l folosesc in mai multe spectacole. Nu il vreau pe net, atata timp cat eu il folosesc in show-uri, nu imi face nici o favoare". Mai departe, Sergiu a subliniat ca acesta nu este singurul dezavantaj al postarii filmuletelor pe YouTube de straini. "In spectacole spunem glume la care inca mai lucram, nu sunt gata, iar daca apar pe net in "faza de lucru", necizelate, nu ne pun intr-o lumina tocmai favorabila". Nu ar fi corect insa sa excludem beneficiile postarii acestor inregistrari. "Trebuie sa recunoastem ca YouTube ne-a ajutat. Stand-up-ul a ajuns sa fie cunoscut de multi datorita acestui site, iar noi nu am fi fost atat de cunoscuti daca nu exista YouYube", a completat Sergiu. Este si motivul pentru care fiecare trupa a ales sa-si faca propriul filmulet, ea stiind cel mai bine ce sa pastreze dintr-o gluma, cat timp sa lase intre gluma si punchline, ca la final sa obtina cu adevarat un clip publicitar, dar si pentru a evita comentarii de genul "slabut" ori "sunteti varza". Si, bineinteles, pasul urmator a fost lansarea propriilor site-uri (neuronu.ro, trupadeko.ro, aristocratii.ro, trupacealalta.ro, standupjokers.ro si punchline.ro, site-ul dedicat fenomenului stand-up, lansat de Sergiu) unde, pe langa inregistrari, se gasesc si informatii despre trupe, articole si, cel mai important, datele spectacolelor.
Promovare, made in Romania
Dupa stabilirea datei unui spectacol, fiecare trupa trimite in format electronic afisul, iar de aici fiecare club in parte decide cati bani investeste in promovare. Spectacolele prind, cluburile sunt tot mai interesate de astfel de showuri, oamenii tot mai preocupati de fenomen, asadar exista publicitate si in adevaratul sens al cuvantului, in reviste ori la radio. Dar cum suntem in Romania, metodele de promovare difera de la un club la altul si am vrut sa descoperim si metode inedite de promovare a unui spectacol. Cei de la trupa Jokers i-au amintit pe patronii care asteapta ca tot ei sa aduca oameni in sala, prieteni, cunostinte. "Reclama in "7 seri" costa 30 de euro, nu si-o permitea", ne-a povestit amuzat Catalin. Legat de promovare, trupa Showtime a avut parte cam de toate. "Am fost promovati de la un afis pe o cladire inteaga, pana la scrierea numelui trupei si a datei spectacolului pe un leocoplast, lipit in statii (in Arad). Dar am mai invatat si noi, ne-am facut propriul site, neuronu.ro, care ne-a ajutat sa ne promovam". Vio ne-a atras atentia si asupra celor care organizeaza show-urile in tara si asupra modului in care privesc ei un astfel de spectacol. "Am inceput sa urasc umilinta celor care le organizeaza. Sunt oameni care aproape isi cer scuze ca s-au nascut intr-un oras sau altul. Acum, cand oricine are acces la net si cablu acasa, vin si ne spun sa nu avem pretentii de la oamenii din sala, doar suntem in provincie". Teo, in schimb, s-a oprit asupra articolelor din presa si asupra modului in care este tratat showbiz-ul. "Imi place sa cred ca traim la marginea showbizului: suntem in showbiz, dar nu suntem. Ceea ce ma bucura, pentru ca ce se intampla acum in showbiz e o mocirla. Si ma bucur ca nu am intrat in morisca de promovare "am fost in Croatia si acum dau poze in presa". Pana acum, aparitiile in presa au fost mai putine decat ar fi putut sa fie, dar au fost de calitate. Noi vrem ca oamenii sa vina la spectacol la recomandarea prietenilor, nu pentru ca ne-au vazut pe coperta unei reviste. Tinem la public, ne intereseaza ce fel de oameni avem in sala. Nu vreau sa am in sala 3.000 de persoane, dintre care 2.000 habar n-au la ce au venit. Prefer sa raman cu 200, dar sa fie interesati, pasionati".
