Distributia emisiunilor de televiziune in program poate fi un ciob din oglinda psihologiei sociale. Televiziunile generaliste de astazi au ca public-tinta un om activ, cu castiguri medii. Profilul intelectual al consumatorului TV vizat nu e foarte clar definit, dar este vorba despre cineva pentru care intre "scena" si "sala" du-te-vino-ul e fosgaitor. In regimul democratiei culturale, in care politicienii se lanseaza din balon, votul a devenit apanajul televiziunii. E drept, nu-i vorba numai de televiziune; poti sa dai sms-uri si dupa ce citesti ziare sau bei sucuri. Dar iluzia participarii ti-o ofera mai mult decat orice o emisiune TV ca de pilda "Dansez pentru tine". Acolo, tu decizi pe cine vrei sa salvezi.
Aveai cumva urme de sadism? Esti liber sa dai curs impulsurilor: pe cine alegi sa ajuti intre o mama cu semipareza si o bunica de la tara care vrea sa-si reconstruiasca locuinta avariata de inundatii? Tu decizi, in mana ta sta ceva din viata unor oameni, in vreme ce notele juriului n-au decat un caracter orientativ. La Megastar se intampla la fel, ca si la Big Brother. Ultimul program n-a dezamagit decat pentru ca era mai sincer decat celelalte: nu propunea nimic lacrimogen, se afirma ca program de televiziune pura, nu ne pacalea facand apel la revizuirea imaginii noastre despre noi insine. Succesul unor astfel de interactivitati nu e greu de explicat: televiziunea functioneaza pe post de simulacru de democratie reprezentativa; e un parlament al tuturor, in care puterea de a alege in numele altora suplineste incapacitatea noastra de a actiona in mod real asupra altora si asupra noastra.
In timpul orelor de emisie, suntem si noi senatori si deputati de votul carora chiar depinde soarta unor oameni care s-au zbatut luni de zile pentru o performanta artistica macar decenta. Succesul acestei democratii spectaculare este invers proportional cu cel al democratiei adevarate, politice. Pe cat de real e votul nostru la televizor pe atat de inutil este votul real, de la urne. Pe cat de clar este ca, in urma unui vot prin telefon, o anumita pereche castiga premiul pus in joc la "Dansez pentru tine", pe atat de limpede este ca nimic nu se intampla in cazul victoriei unui partid sau a altuia in alegerile din viata politica.
Poate ca starea de lucruri nu e intamplatoare, poate ca ea tine de un principiu economic: democratia politica este "in interesul cetateanului", care nu plateste participarea la vot, deci rezultatul obtinut este cel pe care-l obtii, in societatea de consum, de la orice produs gratuit: nul. In vreme ce dincolo banii sunt mult mai multi: platesti firmei de cablu, cumperi unele dintre produsele la care se face reclama si, mai ales, platesti votul prin telefon. Daca esti pacalit, nu mai dai banii, nu te mai uiti, afacerea se duce de rapa. Iata unul dintre motivele pentru care eu unul n-am nici un chef sa ma duc la vot; e drept ca nici pe Banica nu-l ajut cu sms-uri, dar la tv nimeni nu-mi va spune ca nu-i moral sa nu votezi.
