Impresia pe care mi-a lasat-o campania pentru motiunea de cenzura este ca nu probeaza ascensiunea partidelor din opozitie, ci, mai degraba, intinderea crizei politice pana la granita insuportabilului social. Tot ce ne-a fost dat sa vedem dupa iesirea pesedistilor de la guvernare, dar mai cu sema ieri in Parlament, nu are nimic in comun cu dorinta colectiva de a proteja populatia de climatul nociv generat de lupta pentru putere prin mijloace aflate in afara standardelor democratiei.
S-a demonstrat in acest fel faptul ca se poate si mai mult in materie de scandal politic prin declansarea unor actiuni publice de mare risc, menite sa alimenteze neincrederea electoratului in partide si conducatorii lor, unii dintre ei candidand la alegerile din luna noiembrie pentru functia de presedinte al Romaniei. O spun direct, fara retinere: nu s-a schimbat cu nimic situatia de astazi in comparatie cu ce ne-a fost dat sa vedem in mandatul trecut.
Reteta uninominalului nu a modificat prea mult sansele noastre de a evada din zona intereselor de grup si de partid datorita perfectionarii sistemului abject unde furtul, traficul de influenta, minciuna si aservirea reprezinta obisnuinta pentru alesii neamului. Regimul nu a parcurs transformari de esenta, chiar daca pedelistii fac aprecieri pozitive la adresa aplicarii unor masuri de reforma care i-au nemultumit pe liberali dupa ce PSD a trecut pe banca opozitiei in urma debarcarii lui Dan Nica de la Interne. Cine nu a inteles exact dimensiunea prieteniei dintre liberali si pesedisti a primit un raspuns cat se poate de convingator o data cu introducerea motiunii de cenzura impotriva Guvernului Boc 2. Cat a functionat coalitia PDL si PSD, partidul condus de Crin Antonescu nu a miscat prea mult pe frontul opozitiei. Au fost cateva luni cu un PNL sters, lipsit de curaj si initiativa, liderii partidului fiind preocupati doar de limpezirea apelor in interior in urma alegerilor soldate cu pierderea functiei de presedinte de catre fostul premier Tariceanu.
Opozitia in Parlament aproape ca nu a existat, chiar daca liberalii de serviciu ai lui Crin Antonescu au incercat prin interventii publice sa treaca in uitare dezmatul financiar din guvernarea trecuta. De ce a pierit teama o data cu venirea partidului condus de Mircea Geoana? Simplu: s-a refacut masinaria anti-Basescu. PNL se simte acum in largul sau pentru ca are langa el, asa cum a avut si pe vremea cand guverna singur, un partid mare de stanga, gata sa i se alature in demersul pentru castigarea unei batalii de imagine cu locatarul de la Cotroceni. S-ar fi cuvenit ca PNL sa recunoasca interesul comun avut cu PSD inclusiv pe timpul regimului lui Calin Popescu Tariceanu, cand a beneficiat doi ani de ajutorul unui partid candva adversar pentru a ramane in Palatul Victoria trecand peste motiunile de cenzura depuse de PDL. N-a facut-o si nu o va face vreodata. S-a bucurat insa imediat ce a vazut ca PSD isi tradeaza fostul partener de coalitie prin aderarea la o motiune de cenzura liberala din primul moment al trecerii in opozitie.
Cea mai interesanta si perversa consecinta este votul de ieri al unui partid duplicitar impotriva unui guvern minoritar, care sterge cu buretele tot ce s-a facut rau in cele noua luni cat a stat in Executiv. Discursul de ieri al lui Geoana trebuie judecat, mai ales, din perspectiva interesului electoral, elementul central fiind falsificarea de la un cap la altul a unei realitati economice, politice si sociale, la inrautatirea careia a pus umarul din plin PSD. Tara a fost tarata spre butuc si de ministrii pesedisti, unii dintre ei pe post de factiune guvernamentala, care au mimat ca sunt de acord cu reformarea statului tot timpul cat au fost inalti demnitari. Ar fi fost un act de politete din partea acestora din urma sa stea in fundul salii si sa nu vorbeasca de rau o lege a pensiilor la care au lucrat inclusiv colegi de partid cu functii in Guvernul Romaniei.
Eventual, sa-l traga de maneca pe Mircea Geoana pentru a-i aminti ca PSD nu mai este la guvernare doar de o saptamana si ca initiativele premierului Boc, care au suparat opozitia mai tare ca niciodata, au legatura cu o realitate paguboasa ce poate ruina pe dinauntru bugetul national daca nu se vor face unele corectari pe fond. Ieri am vazut in Parlament o ceremonie electorala de amplore, dominata de ura si dorinta de razbunare menite sa alimenteze tensiunea intre partide si institutii fara jena si respect fata de alegatori. Din nou, PSD prin liderii sai s-a dovedit necinstit cu propriul electorat prin ocolirea adevarului privind starea precara a natiunii la care a contribuit din plin in noua luni de guvernare pe timp de criza. A votat motiunea avand convingerea ca pe fondul unei instabilitati politice va lovi nimicitor in Traian Basescu, personajul central in jurul caruia au gravitat toate luarile de cuvant in favoarea motiunii de cenzura.
S-a perseverat in directia demolarii unui guvern schiop fara nici o referire la ce se va intampla de acum incolo intr-o societate impovarata de criza si de instabilitate politica. Emil Boc a vrut sa iasa din aceasta stransoare curat ca lacrima, aruncand intreaga raspundere pe o alianta politica potrivnica interesului public printr-un exercitiu retoric cu unele accente demagogice. N-a reusit. A pierdut in fata unei majoritati parlamentare care a reusit sa pice un guvern intr-o perioada de criza adanca si de durata. Opera PNL a dat rezultate. PSD a subscris. Guvernul Boc 2 a fost infrant cu 254 de voturi. Se scrie noua reteta de guvernare. Veti vedea in ce conditii.
