In lupta cu contracandidatii, dl presedinte SPUNE asa: "Din partid au fost cinci-sase oameni, avocati, care au avut delegatie de la mine ca sa ma reprezinte" (in dosarul "Flota"). Ce inseamna asta? Ca partidul este si un fel de barou de avocati. A apelat la avocatii inregimentati, pentru ca ii erau indatorati, daca nu subordonati? Cand i-a dat lui Pavelescu delegatie de reprezentare se afla cu acesta intr-o relatie de incredere, faurita mai ales pe criterii politice. Naucitoare este si aceasta VORBIRE: "Daca el a facut ca acest dosar sa se inchida, sa vina s-o spuna public!".
Daca nu avocatul Pavelescu a inchis dosarul, atunci cine? Sa ne amintim de cazul Mihaileanu: a aparut la televizor Elena Udrea, care ne-a SPUS: "Am fost la Parchet si in cinci minute am inchis dosarul". Mai la vale, dl Basescu SPUNE: "Pe Pavelescu l-am facut parlamentar oferindu-i un loc eligibil, nu s-a facut singur". Vorbirea asta – "l-am facut" – a mai folosit-o de cateva ori, inclusiv in ceea ce-l priveste pe premier. Mentalitatea romaneasca "a da" s-a lipit si de presedinte, care reproseaza ca i-a dat lui Pavelescu un loc eligibil. Asta inseamna ca in PD presedintele trecea pe liste pe cine avea chef. Cu usurinta, s-a descotorosit de toti cei care nu incapeau in tiparele sale politice, desi scorul de la alegerile din 2004 s-a obtinut si cu contributia acestora. Dupa logica "eu v-am dat", "eu v-am facut oameni", "au venit la mine", urmeaza "eu sunt bun si toti sunt rai", "eu sunt infailibil", "eu stiu ce se intampla", "nu are relevanta" – elemente din manualul scurt de manipulare.
Din an in an, cu memoria reimprospatata, dl Basescu arunca cu lejeritate cate o declaratie-soc gen "biletelul". Exista politicieni care nu i-au trimis biletele, dar au venit la el acasa si i-au cerut sa intervina in justitie, sa apeleze la procurori sa inchida dosarele. Interventii in justitie, negociate. Este, intr-un fel, un compromis. Al tacerii. A recunoscut singur ca este un anunt prea tarziu. Nu si faptul ca isi aduce aminte de asemenea fapte numai atunci cand are de dus o lupta cu adversarii politici, in apogeul campaniei electorale, la brat cu PD-L. Acuzatiile le face din amintiri, fara sa ne spuna ce politicieni cu dosare in justitie i-au solicitat favoruri chiar la domiciliul conjugal. Creezi presiune cu nerecunoscatori, cu cei care te-au cautat pana si acasa pentru interventii in justitie (sa credem ca la birou stateau la coada?), dar nu raspunzi la o intrebare simpla: de ce mai aduci in discutie asemenea fapte daca nu le-ai denuntat la vremea respectiva? Dl presedinte, care ne obisnuise cu franchetea, ar putea fi acuzat de tainuire, de complicitate. Daca va amintiti, a mai lansat aceasta tema, despre cei care "zgarie" la poarta Cotrocenilor. Acum intelegem ca au existat si "umili" care au indraznit sa zgarie cu unghiutele si la usa locuintei sale. Umili, umili, dar cu ceva greutate in politica sau administratie daca au avut curajul sa se infatiseze in poarta.
Indeobste, contributiile financiare se fac in schimbul favorurilor politice. Ceva mai substantiale decat cele ale finului care merge cu ploconul la nas. Omul de rand se poate intreba: cine avea acces acasa la presedintele Romaniei, in afara prietenilor sai din clasa politica? si daca au catadicsit sa-i ceara interventii in justitie, poate le mai facuse favoruri in diferite ocazii. Ii erau apropiati, tovarasi de lupte politice, fosti prieteni? Cine si-ar fi permis sa cerseasca favoruri daca nu era sigur ca le primeste? Sa ne amintim ca pentru Arpad Paszkany dl presedinte a intervenit direct la CSM. A mai intervenit si pentru Bucsaru sau Falca. Elena Udrea SPUNE ca e vorba de cazuri noi.
Favoruri inseamna contracte, monopoluri asigurate de stat, interventii in justitie. Practic, i s-ar fi cerut dlui presedinte sa faca trafic de influenta. Daca ajungem la definitia traficului, e nevoie de un folos material in schimbul interventiei in justitie. Mai mult ca oricand, favorurile politice sunt urmarite cu vigoare, iar cei care le solicita ("umilii" ce zburda linistiti intr-un stat democratic) sunt cu mult mai nevinovati decat cei care nu le denunta. Se poate vorbi de blat cu politicienii corupti. Sa ne amintim de campania electorala din 2000. Dl Basescu l-a executat pe Chirita cu o acuzatie de coruptie, dupa care l-a atras in PD.
Lovitura de teatru pe care ar putea s-o dea acum dl presedinte este sa-i denunte pe cei care i-au batut la usa. Asa ar disparea acuzatia ca minte cu seninatate chiar fulgeratorul luptator, cu sabia, care-i trimite pe corupti la tepe.
