Scaderea cererii face din 2009 un an greu pentru emitenti, in special pentru cei cu grad mare de indatorare. Sunt favorizate companiile de utilitati si cele care deruleaza contracte cu statul.
Specificul activitatii pentru Transelectrica, Transgaz ori Conpet le asigura piata, chiar daca profiturile pot fi afectate de ajustarea cererii. Sunt insa companii cu tarife reglementate, asa ca nu vor putea sa abuzeze de pozitia lor de monopol. Atat Transgaz, cat si Traselectrica au intrat sub pretul din oferta publica initiala, pastrand aproximativ 60% din valoarea actiunilor in cadrul IPO-urilor. Desi nu pot beneficia de siguranta companiilor de utilitati, emitentii listati la bursa care deruleaza contracte cu statul sunt, de asemenea, bine plasati. Ne referim in acest caz la companiile feroviare, ce au semnate contracte destul de consistente pentru modernizari de vagoane ori infrastructura feroviara (vezi Atelierele Grivita Bucuresti, Remarul 16 Februarie Cluj, Remar Pascani etc.).
Pericolul cel mai mare, in 2009, vine din partea companiilor cu grad mare de indatorare. Nu numai ca majorarea costului creditului le va dilua profitul, dar poate aparea chiar riscul de faliment in conditiile in care la acesta se adauga creante in crestere si noi finantari vor fi greu de obtinut. Exemple de companii care s-au prabusit la bursa din cauza temerii investitorilor ca rezultatele vor fi serios afectate de datoriile emitentului: Artego Tg. Jiu, Imotrust Arad, Dafora Medias, Condmag Brasov etc. Dafora este un exemplu elocvent unde poate duce excesul de optimism, urmat de un salt in cealalta extrema: de la 1 leu/actiune in vara lui 2007, cotatiile au coborat sub 0,03 lei (o scadere deci, de 97%!).
