Nu vreau sa trec peste comedia politica jucata duminica de conservatori. Merita sa fie analizata pentru a intelege mai bine ce nu s-a schimbat de fapt in cei 18 ani trecuti de la apusul regimului comunist. La Congresul extraordinar al PC s-a oferit o mostra de democratie de partid curbata de practici dictatoriale, care nu marcheaza in nici un fel diferenta dintre vremurile dinainte de 1989 si cele prezente. Cred ca avem de-a face, pe fond, cu o implinire a visului democratiei originale de tip iliescian. Mai periculos de atat nici ca se poate. Am retrait momentele unui bal politic dezlantuit, regizat de un lider de partid care a interzis intrarea pe scena a unor oameni pregatiti sa refuze jocurile de culise. Profesorul Voiculescu si-a condus alegerile pe contrasens, intr-o maniera tipica sforarilor de duzina, mizand pe promovarea solutiei imorale concepute dupa manualul activistilor regimului dinainte de revolutie. De aici si refuzul lui de a accepta prezenta disidentilor in partidul pe care l-a fondat. A vrut la alegeri o ceremonie festivista, cu delegati la congres care sa nu aiba curajul sa vocifereze. Ovationarea mentorului trebuia facuta chiar si in cazul in care nu erau de acord cu omul ales pentru a conduce PC. N-a iesit insa planul asa cum a fost gandit de Felix. S-a reusit doar impunerea Danielei Popa, dar profesorul s-a ales cu un scandal-monstru dupa ce a refuzat sa organizeze turul doi de scrutin. In loc de "Uraaa!", s-au scandat "Rusine!" si "Demisia!". Voiculescu, care nu a inghitit afrontul, a raspuns sec: "Afara!".
Acesta este tipul de democratie originala bazata pe solutia imorala de care aminteam la inceput. Poate nu conteaza ce a urmat dupa ce contestatarii au parasit sala de congres. Ruperea statului, atmosfera incendiara, imbrancelile sunt gesturi pana la urma normale in comparatie cu mascarada alegerii noului presedinte al conservatorilor. Cu domnul profesor decident politic vital nu avea cum sa iasa altfel. Mai ales intr-un partid-jucator, cum este PC, tarat de fiecare data in fel de fel de aliante politice in functie de interesele momentului chiar si in conditii de posibila catastrofa. Surprinzator nu este faptul ca "Po-pa" lui Felix a fost facuta lider al partidului, in definitiv un asemenea gen de promovare nu constituie o noutate, ci faptul ca sustinatorii lui Florin Anghel, marele perdant al alegerilor de duminica, au reusit sa-l "dezamageasca" de-adevaratelea pe Voiculescu, demascand in vazul lumii practicile subterane ale unui politician viclean. De unde si parerea ca PC isi merita locul ocupat in sondajele de opinie. In acest partid de buzunar, cum il caracterizeaza unii analisti, democratia interna de partid nu este mai mult decat un semn de carte. O lozinca si atat. Este gresit sa se spuna ca "asa a vrut Congresul". Corect este "asa a dorit Dan Voiculescu". Sa fiu bine inteles, nu consider un caz de referinta mascarada privind alegerea noului lider al conservatorilor. Nu merita un asemenea calificativ. Este o piesa ieftina, pusa in scena mestesugareste de un grup de politicieni avandu-l pe profesorul Voiculescu in frunte. Am ales acest caz pentru a arata ca remanenta comunista traieste, este vie. Prin urmare, nu cred ca se va putea vorbi prea curand de un parastas al "democratiei originale", concept lansat prin 1990 de puterea de atunci atat timp cat conducatorii unor partide sunt impusi, nicidecum alesi, asa cum prevede statul. Se actioneaza la fel ca pe vremea comunistilor, intr-un dispret total fata de platitorii de cotizatii. Cei care refuza jocurile de culise – fiind o multime de exemple – sunt dati afara. Este o consecinta a faptului ca reforma clasei politice nu a parcurs transformarile de esenta. Din acest motiv, este loc de Felix si de alti politicieni duplicitari. Dovada? In timp ce disidentii prahoveni strigau "Rusine!", Daniela Popa sugera ca toate cele 30 de propuneri pentru functia de vicepresedinte PC sa fie votate. Cu alte cuvinte, taceti, ca este loc si pentru voi!
