Mai multi piloni ai societatii civile s-au implicat in disputa iscata pe tema evaluarii sanselor de succes al planului doamnei Monica Macovei de verificare a averilor demnitarilor. In sine, gestul poate fi interpretat ca semn de normalitate, avand in vedere ca aceleasi persoane care in vremuri de restriste pentru soarta democratiei romanesti constituiau un front comun considera acum ca se pot ciocni in public pe o tema controversata, dedicandu-se „linistite” dezbaterilor si disensiunilor tactice, fara a ascunde nici anumite animozitati personale.
Un reputat analist nota de curand ca lupta purtata zilele acestea in cadrul societatii civile va fi una de care vor beneficia in cele din urma populistii, cunoscuti pentru lipsa lor de respect fata de protectorii democratiei. Totusi, persoanele care urmaresc astfel de dispute interasociationale nu constituie auditoriul unor figuri precum Gigi Becali. La randul sau, electoratul provenit din sectoarele marginale ale societatii a ajuns de mult la propria concluzie despre rolul si importanta universului ONG – fireste, daca a luat mai intai act de existenta unor astfel de organizatii. Deseori, ONG sunt percepute drept agentii ipocrite care tipa ca din gura de sarpe despre drepturile omului, dar care la randul lor nu sunt mereu transparente in ceea priveste propriile metode. Cel putin acesta era punctul de vedere propagat de Romania Mare si, anterior, de organele PSD. Capacitatea societatii civile de a se pozitiona deasupra defaimarilor interminabile venite dinspre aceste tabere a fost probata pe deplin de succesul Coalitiei pentru un Parlament curat, din 2004. Dar increderea de care se bucura ONG in randurile populatiei este, totusi, mult mai scazuta decat cea exprimata fata de Biserica Ortodoxa sau de Armata. Intr-o tara atrasa inca instinctiv de institutii sau personalitati puternice, capabile sa conduca tara cu o „mana forte”, liderii asociatiilor sunt perceputi de cele mai multe ori drept persoane bagacioase, orientate exclusiv spre captarea atentiei publice si promovarea propriei imagini.
Dat fiind sirul de succese personale obtinute, Gigi Becali corespunde acestui tipar. Desele sale malapropisme si manierele grosolane ii sunt trecute cu vederea de majoritatea adeptilor sai, fiind percepute mai degraba drept indiciu ca posesorul lor nu face parte din clica onctuoaselor personaje ce domina scena politica, preocupate de afaceri si lupte politice, dar nu si de strategii pentru relansarea tarii. Stilul beligerant si retorica lui Becali fac si deliciul a numerosi potentiali ratati, ale caror sanse personale scad direct proportional cu deschiderea Romaniei spre lume. Pentru marea majoritate a adeptilor sai, Becali ramane insa Terminatorul care va duce la bun sfarsit ceea ce Vadim doar a promis, anume alungarea sarlatanilor politici. Aceasta perspectiva face sa nu mai conteze cum anume si-a obtinut personajul in cauza milioanele, populistii fiind de regula iertati pentru propria inconsecventa atata timp cat ofera dezamagitilor supapa emotionala necesara.
Ascensiunea lui Becali a fost posibila si ca urmare a atitudinii UE de declasare a politicii romanesti la rang de problema secundara. De-acum este evident pe umerii cui se afla, de fapt, plasate marile responsabilitati, iar in curand Bruxelles-ul va redacta mai multe legi decat Parlamentul national. Gratie avertismentelor repetate venite din partea UE, anticipatele pot fi excluse pana in 2007, pentru ca o campanie electorala ar afecta, chipurile, ritmul reformelor de implementat pana la toamna. Monica Macovei, personajul-cheie ministerial dedicat reformarii, nu s-a aratat nici ea interesata de posibilitatea unei candidaturi, cu toate ca cel putin perspectiva ministrilor colegi preocupati de campania electorala oferea si anumite avantaje – societatea civila si oficialii europeni avand sansa de a obtine progresele reformatoare intr-un ritm mai alert.
Embargoul impus anticipatelor face imposibila clarificarea numeroaselor aspecte politice ce persista in a pluti in aer de la disputatele alegeri din 2004 incoace. Reformatorii depind in continuare de sustinerea primita din partea partidelor mai mici, la randul lor deseori si vizibil nemultumite de propriul program. Frustrarile acumulate au dat deja in foc, transformand PNL si PD in rivali inversunati. Actuala imagine oferita de formatiunile politice este departe de a fi una placuta, iar o buna parte a electoratului a ajuns la capatul rabdarii, ignorand rezultatele sondajelor de opinie ce continua sa asigure electoratul ca dezbinata Alianta pentru Dreptate si Adevar se afla inca in fruntea preferintelor.
Gigi Becali este noua arma aflata la indemana electoratului provenit de la marginea societatii si indreptata impotriva grangurilor politici. Odata ce Romania va fi devenit parte a protejatei zone comunitare, nu va mai conta daca spectacolul politic autohton se transforma intr-un vodevil dominat de paiate sau grobieni, pentru ca UE va avea grija sa impiedice o alunecare spre anarhie. Retinerile de pana acum avute de cetatenii dezamagiti in ceea ce priveste experimentele cu politicieni potential periculosi vor disparea si ele, in cele din urma. In caz de forta majora, adeptii lui Gigi vor putea cutreiera oricand Occidentul in cautarea unei slujbe, dupa ce administratia Becali se va fi dovedit incapabila si profund inutila. Dar, treziti in cel de-al 12-lea ceas din mahmureala lor politica, acesti electori nu vor mai avea sansa salvatoarei reorientari spre partea mai luminata si agera a societatii civile, pentru ca aceasta va fi luat de mult calea Bruxelles-ului, intrand in serviciile comunitare. Oferindu-le sansa unor cariere pe masura, UE se va alege cu cei mai talentati si energici reprezentanti ai noii generatii romanesti, pe cand Parlamentul national va capata un iz din ce in ce mai provincial, ramanand populat de oameni cu realizari mai degraba modeste.
Din 2007, indiferent de nebunia politica pe care ar putea-o savarsi Bucurestiul, Bruxelles-ul va reactiona cel mult amuzat, dar nicidecum panicat. Turbulentele politice vor conta la fel de mult sau de putin ca taraboaiele de weekend ale microbistilor englezi, deoarece Romania va fi fost absorbita de o Europa infinit mai mare, ale carei structuri de putere determina majoritatea covarsitoare a actiunilor.
