Socialismul… regal!

Segolene Royale, candidata socialistilor francezi la viitoarele alegeri prezidentiale, a fost intronata regeste pe post de competitor unic al partidului, probabil impotriva lui Nicolas Sarkozy. Se intampla duminica seara, intr-o celebra sala din Cartierul Latin, la Mutualite, unde alti comunisti si socialisti inflamasera, prin ani, multimile, pentru cauze ce au cam disparut in negura veacului trecut. De asta data, ea crede ca ar fi un adevarat gest „revolutionar” faptul ca partidul a ales un singur candidat, reusind sa depaseasca rivalitatile interne. Drept pentru care rivalii ei, desi nu tocmai comozi in timpul alegerilor preliminare, au avut parte de saruturi zgomotoase pe obraji si de apeluri la unitate, imbinate abil cu sugerate promisiuni de viitoare cariere sub viitoarea presedintie segolena. Caci da, dupa ce a reusit un adevarat hold-up in interiorul partidului, regala candidata a socialistilor este convinsa ca se va instala la Elysee. O spune cu patosul bine regizat care i-a asigurat deja succesul mediatic si pana acum, inclusiv in numeroase reviste celebre din strainatate. De fapt, ideea ca Franta ar putea sa experimenteze pentru prima data in istoria ei instalarea unei femei la carma tarii a venit mai degraba din exterior si s-a impus treptat in Hexagon. Comentatorilor subtili nu le-au scapat niste ocurente onomastice reunite in aceasta aparitie socialista: si regala, si gaullista! Iar faptul ca inca de la inceputul campaniei si-a facut aparitia in taioare albe, ce ii subliniaza si zveltetea, dar sugereaza si puritatea, a introdus subliminal ideea de aparitie mesianica. Fecioara din Orleans, nici mai mult, nici mai putin! Sigur ca mai raman destui elefanti din interiorul partidului inca neconvinsi de sansele candidatei. I se reproseaza ca nu ar avea idei sau ca s-ar situa, prea ambiguu, pe pozitiile unui liberalism socialist blamabil, pe care usor il va spulbera mult mai abilul contracandidat al dreptei. Dar Segolene, cel putin deocamdata, are un curent de opinie ascendent, in timp ce Nicolas inca mai are de infruntat numeroasele adversitati din propria tabara. Nu se stie cine va ceda primul in razboiul nervilor.