Publicaţia franceză relevă una dintre cele mai hipersofisticate operaţiuni de spionaj informatic – în luna mai, intruşi au penetrat inima puterii politice franceze şi au umblat în voie prin calculatoarele consilierilor apropiaţi ai preşedintelui de atunci, Sarkozy. Lovitura a venit de la aliatul american.
Relatată atunci de cotidianul regional „Le Telegramme”, intruziunea piraţilor în reţelele informatice ale Palatului Elysée a fost înăbuşită cu grijă de instituţia prezidenţială. Omerta nu a fost ruptă până acum, deşi afacerea este foarte gravă, constituind un atac cibernetic fără precedent între ţări aliate. L’Express dezvăluie că intruşii nu numai că au reuşit să acceseze chiar centrul puterii politice franceze, dar au „răsfoit” calculatoarele consilierilor prezidenţiali şi au recuperat note secrete de pe discuri dure şi planuri strategice.
O operaţiune demnă de James Bond, dar, aşa cum se întâmplă adesea în astfel de atacuri, o neglijenţă umană stă la baza catastrofei. Totul a început pe Facebook. Atacatorii au identificat profilul persoanelor ce lucrau în palatul prezidenţial, s-au recomandat drept prieteni, după care au fost invitaţi, prin mesaj electronic, să se conecteze pe internet la „Castel”. Numai că legătura ducea la o falsă pagină web, o replică a celei a Elysée-ului, dar victimele nu au văzut pericolul. Şi, când pe ecran a apărut un mesaj ce le cerea identitatea şi parola, le-au dat de bună-credinţă. Tehnică binecunoscută de hackeri, care le-a permis recuperarea codurilor pentru a se invita în linişte în „sfânta sfintelor”. Piraţii au instalat în interior un program-spion care s-a propagat de la un calculator la altul.
Foarte elaborat, „viermele” nu a infectat decât câteva – cele ale consilierilor cei mai influenţi din guvern şi al secretarului general, Xavier Musca. Sarkozy a scăpat din simplul motiv că nu deţinea un calculator. Din nefericire pentru atacatori, codul a lăsat amprente şi s-a dat alarma. Anchetatorii francezi au dus o muncă de furnică şi abia după câteva zile s-a putut restaura reţeaua Elyseé-ului. Gradul de sofisticare al atacului era atât de ridicat încât detectivii cibernetici s-au limitat la câteva state. Dificil de identificat originea ofensivei, piraţii ştergând pistele trecând prin terţe ţări şi servere situate pe cinci continente. L’Express citează mai multe surse potrivit cărora concluziile convergente ale anchetei au dus spre cel mai vechi aliat al Franţei – Statele Unite.
„Flame”
Codul utilizat afişa aceleaşi funcţionalităţi ca virusul informatic extrem de puternic numit „Flame”, identificat la finele lunii mai de societatea rusă anti virus Kaspersky. Potrivit presei anglo-saxone, virusul a fost creat de o echipă americano-israeliană şi trebuia să vizeze iniţial ţări din Orientul Mijlociu – Iran, Egipt. Potrivit experţilor, aşa cum o pictură poartă amprenta creatorului ei, şi un virus poartă marca autorului. De ce un aliat al Franţei a lansat o astfel de operaţiune? Un apropiat al dosarului arată că „poţi fi în termeni excelenţi cu o ţară prietenă şi în acelaşi timp să te asiguri de susţinerea ei necondiţionată, mai ales într-o perioadă de tranziţie politică”.
