Teoretic, momentele electorale fac posibilă întâlnirea speranțelor alegătorilor cu capacitatea de acțiune a oamenilor politici. De aceea, cazul românesc te izbește prin incapacitatea perioadei electorale de a oferi elemente cu adevărat seducătoare.
În perioada de dinaintea alegerilor se vede mai bine ca niciodată distanța dintre România virtuală și cea reală. În prima, campania e în toi, totul se învârte în jurul evenimentelor produse de partide și de candidați, propagandele cresc în intensitate și se înfruntă prin intermediul televiziunilor sau pe rețelele de socializare. Nimeni nu se mai așteaptă în mod serios la mari idei, dezbateri autentice, programe realiste etc. Totul se reduce la o încleștare în care raționalul este cu totul umbrit de mobilizarea pe baze afective.
Această situație devine scuzabilă dacă România virtuală ar fi spațiul în care se întâlnesc și concurează între ele pasiunile care se nasc în România reală, dacă acesta ar fi prețul plătit pentru faptul că nu degeaba această perioadă e denumită „de campanie“, fiind o formă eufemizată, nonviolentă, de război. Dar nu este nici măcar asta.
România virtuală rămâne virtuală până la capăt: actori politici artificiali, partide false, discursuri neconvingătoare. Intersecția sa cu România reală e mai degrabă întâmplătoare. Atunci când sunt luate decizii precum creșterea de pensii, de salarii, mai nou amnistii, acestea țin de mimarea existenței unei legături de reprezentativitate între unele categorii sociale și puterea politică. Natura lor populistă vine din faptul că acest tip de decizii sunt tocmai contrariul logicii reprezentativității, fiind definite în logica relației patron-supus.
Sentimentul general de confuzie şi necesitatea multor lideri de opinie de a apela la tot felul de teorii ale conspirației vin din această senzație că totul este fie artificial, fie instrumentalizat până la denaturare. Sigur, nu suntem singura țară în care tehnicile de marketing electoral sunt folosite pentru a sufoca sau perverti orice instinct democratic. …continuarea în Revista 22.
