Dupa inundatiile care au devastat judetul Dolj in anii 1970 si apoi in 1975, au fost facute investitii de anvergura constand in realizarea digurilor de aparare de-a lungul Jiului – pe ambele maluri -, pe malul Dunarii si pe cursurile altor ape care brazdeaza judetul in zonele expuse pericolului de a fi inundate. Lucrurile au fost de asa natura incat au urmat zeci de ani de seceta ori ani in care precipitatiile nu au dus cursurile de apa la cotele de alarma.
Culcandu-se pe-o ureche, autoritatile doljene, fie ele comuniste ori „capitaliste”, abia daca au mai aruncat o lopata de pamant pe ici, pe colo, de-a lungul si de-a latul digurilor de aparare. „In trecut, atunci cand cresteau cotele apelor, dormeam pe diguri, in special la Dunare. Aveam puse din loc in loc gramezi de araci, nuiele de rachita, saci cu pamant si lopeti. Nu aveam voie sa miscam ceva nici daca ajungea Dunarea sau Jiul la o palma de coama digului. Doar in momentul in care apa ameninta sa dea peste baraj interveneam cu toate fortele. Se bateau randuri de pari, se impletea rachita printre ele, iar spatiul dintre acestia se umplea cu pamant, inaltandu-se astfel digul de aparare. Acum nimeni nu mai face acest lucru. Cred ca nici nu se mai cunoaste aceasta masura extrema de aparare impotriva revarsarii apelor”, a spus un fost salariat al Directiei Apelor „Jiul” din Craiova, in prezent pensionat. El a mai spus ca a avut ocazia sa inalte digurile de aparare de mai multe ori, insa pe vremea lui Ceausescu acest lucru era tabu. Ultimii 14 ani au fost chiar secetosi. Considerand departe anii in care Doljul a fost inundat, ba chiar imposibil sa se mai intample asa ceva in contextul in care albiile afluentilor Oltului si Jiului erau secate vara, autoritatile locale au abandonat complet aceasta problema.
Un raport intocmit recent de o comisie din cadrul Prefecturii Dolj, intocmit la ordinul prefectului Nicolae Giugea, scoate la iveala un fenomen si mai ingrijorator. Pe langa faptul ca n-a mai aruncat nimeni nici macar o roaba de pamant pe diguri, cursurile si acumularile de ape au fost concesionate in stanga si-n dreapta, ba la firme precum SC „Pescarul Amator”, ba chiar la persoane fizice. Autoritatile locale, care iarna de iarna au fost luate prin surprindere de nameti, acum au fost luate pe sus de viituri. Tocmai acele paraiase secate vara au iesit acum din matca si au ras totul in calea lor. Digurile de aparare din jurul acestora sunt prea mici, ori devastate de diversi indivizi, ori distruse din alte cauze.
De exemplu, in cazul Tesluiului, afluent al Oltului, au fost furate capacele canalelor de refulare de la digul de aparare. Acum, de cate ori creste nivelul paraului apa trece prin canalele de la baza digului, inundand toate zonele aparate. Prefectul Nicolae Giugea a adaugat: „Chiar si barajul de aparare de la Dunare trebuie reparat. Acolo nu s-au mai facut lucrari de reparatii si intretinere de mult. Un real pericol il reprezinta chiar si galeriile sapate de diverse animale, in special rozatoare. Daca acestea se inunda, se poate rupe digul. Singurele lucrari de intretinere le-au facut cei de la Directia de Ape pe banii lor. Sumele alocate sunt infime in raport cu ceea ce ar trebui facut”.
Contractele de cesionare a apelor si acumularilor de ape nu respecta ordinul Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului nr. 396/1997, dupa cum reiese din acelasi raport. De ceva timp s-a convins toata lumea ca nu este de joaca cu puhoaiele. Cu investitii aproape de zero nu poate fi evitat pericolul care pandeste pe albia fiecarui firicel de apa. In comparatie cu Doljul, in Olt au fost alocate 35 miliarde de lei pentru regularizarea cursului Oltetului, in amonte de comuna Falcoiu. Anul trecut au si fost papate sapte miliarde de lei. Lucrarile de amenjare a digurilor de aparare au fost atat de „bine” facute incat in noaptea de 16 spre 17 august comuna a fost acoperita de o viitura de doi metri. Devizele au fost umflate la fel ca apele Oltetului.
