Poate v-a si fugit din minte informatia potrivit careia craterul principal pe unde a erupt scandalul de coruptie legat de bacalureat s-a aflat chiar in localitatea de la antipozi, Sighetu Marmatiei. A fost retinuta insasi directoarea unui liceu din localitate, femeie tanara si nonsalanta, pe a carei figura nu tresarea nici un muschi si nu se simtea deloc jenata de fapta ei. Ne-am obisnuit sa vedem tinere care apar in scandaluri, unul mai compromitator decat altul, si sa infrunte opinia publica de parca nici nu ar fi vorba despre ele. Fie ca lucreaza chiar in politie, in sistemul bancar sau in invatamant, ele au viata lor deocheata, care intra in flagrant dezacord cu rigorile profesiei.
Ironia amara a acestui caz de coruptie este data de… Sighet. si, mai mult de atat, de faptul ca valurile au fost starnite taman in perioada cand acolo mai au loc si cursurile scolii de Vara a Memorialului Sighet, probabil una dintre cele mai prestigioase realizari post-’89 din tara. Alaturi de Muzeul Taranului Roman, ctitorie a regretatului Horia Bernea, Memorialul Sighet, opera a scriitorilor Ana Blandiana si Romulus Rusan, ne arata ca, intr-o tara condamnata parca sa uite si sa nu-i pese, se poate si invers, adica sa-i pese si sa nu uite. Memorialul, prin tot ce a strans in arhiva sa, prin tot ceea ce face de 15 ani incoace, invitand personalitati, mobilizand adolescenti pentru a le arata fata adevarata a istoriei recente, ne atrage in mod justificat admiratia si respectul. si tocmai in acest loc spre care multi dintre noi se indreapta ca intr-un fel de pelerinaj a izbucnit un scandal de coruptie. Evident, pura coincidenta, sau nu exista padure fara uscaturi, sau prin faptul ca acolo se afla Memorialul nu inseamna ca Sighetul a ajuns neaparat loc sfant. Totusi, pe de alta parte, nu putem sa nu descoasem. Ce semnificatie are toata povestea asta? Ce inseamna? Inseamna doar atat, dar teribil de graitor: in Sighet, ca de altminteri peste tot in tara, sunt persoane care nu au pic de emotie fata de ce a fost odata sinistra puscarie si fata de eforturile unor oameni de a salva memoria nationala. Tanara profesoara retinuta, elevii, toti cei implicati stiu de inchisoarea politica, de cei morti acolo. si ce daca stiu? Le-a schimbat cunoasterea felul de a se purta? Ca doar de asta esti cult, ca sa fii mai bun, mai drept, mai cinstit. Daca nu te schimbi, zadarnica stiinta de carte… Mai mult, profesoara poate sa produca un argument-soc: pe vremea cand detinea o demnitate inalta in stat, Maniu insusi a fost amestecat intr-o afacere de coruptie, deci statuia lui paraie pe la incheieturi. Daca Maniu a calcat stramb, ce sa ne mai dam de ceasul mortii? Genul acesta de rationament este insa profund daunator. Scuza orice. Cazul profesoarei si al celor ca ea intra pana la urma in tiparul unei vieti banale, lipsita de relief, bazata pe cinism si necinste. Doar ca asa sunt cei mai multi. Legea sanctioneaza, nu purifica. Ce e impur asa ramane in pofida penalizarii. Inchisa sau nu, judecata in libertate, eliberata deoarece nu prezinta pericol social, tanara va fi aceeasi. Cu alt prilej va fura din nou. Faptul ca e din Sighet nu o lasa rece. Memorialul e doar un obiectiv turistic cultural si nu are ce cauta printre afacerile de fiecare zi. Binomul acesta, scoala de Vara Sighet, editia 2008, bacalaureat furat, aceeasi editie, o sa ne insoteasca multa vreme, contrast intr-o lume plurala si amorala.
