Se poarta metoda "adaptarii" regizorale a clasicilor sub pretextul de contemporaneizare a lor. In cazul "Furtunei" de Shakespeare nici macar nu se mai face aceasta precizare, piesa se trateaza ca un pretext de fantezii vizuale fara motivatie si se transforma intr-un basm banal si plictisitor cu "a fost odata un duce razbunator exilat pe o insula…".
Spectacolul te face, la final, sa te intrebi daca aceasta piesa chiar a fost scrisa de Shakespeare, pentru ca ti s-a servit un text a carui consistenta specifica lui Will, prin replica si situatii, a fost anulata. Si nu traducerea Ioanei Ieronim iti da aceasta senzatie, ci ceea ce ai vazut in scena, efecte vizuale sufocante, exagerate, plasate fara motivatie.
"Furtuna" se spune ca ar fi ultima piesa scrisa de Shakespeare la sfarsitul vietii sale, iar unii exegeti o compara cu "Hamlet" prin consistenta ideilor. M.C. Bradbroock considera ca "poate fi citita tot in atat de multe feluri ca si «Hamlet»". Piesa ataca tema dragostei pe toate palierele, de la carte, arta si natura la dragostea dintre sexe, dintre parinti si copii, si-l are in centrul sau pe Prospero, simbol al fortei intelectuale. In spectacolul de la Teatrul Mic viziunea regizorala alege a se exprima simplist cu ajutorul artelor vizuale, uitand de bogatia tematica expusa de Will. Si, astfel, Prospero se transforma intr-un oarecare duce zalud, o caricatura de individ razbunator. Se mai inventeaza si un personaj, fantoma sotiei sale, care se exprima prin replici apartinand lui Prospero si fiicei Miranda, replici pe care acestia le preiau apoi ca niste papagali. Scrierea, intentiile lui Shakespeare sunt astfel spulberate.
Maestrul artei scenografice, Dragos Buhagiar, se supune viziunii regizorale si cu pricepere tehnica propune drept decor opt ecrane mobile. Pe ele se vor proiecta tot felul de imagini, valurile marii inspumate, peisaje din insula exilatului Prospero, desene specifice unui caleidoscop etc. Aceste ecrane, dibaci manuite tehnic, se vor transforma si in oglinzi ce deformeaza caricatural personaje. Decorul mai dispune si de o pasarela ce traverseaza sala spre un tron in alb si negru din fundal, pe care cu greu spectatorii il sesizeaza. Spatiul salii mai are si o scara pe un perete ce duce la un fel de refugiu pentru Prospero. Posibilitatile de exploatare a decorului sunt multiple, dar… inutile, ca nu transmit efecte emotionale, de atmosfera in raport cu situatiile. Costumele sunt atemporale, cu mici accente, precum decoratiile pe haina de gala a lui Prospero, ce amintesc de… dictatorii rusi!
In haosul proiectiilor si miscarii scenice, actorii interpreteaza schematic personajele, relatiile, dialogul dintre ele nu mai are valoare, sensul cuvintelor e confuz. Din numeroasa distributie doar doua actrite incearca sa rupa conventia schematica impusa de regie personajelor, Rodica Negrea (Ariel) si Valeria Seciu (fantoma mamei). Mobila, expresiva in miscare si atitudine, Rodica Negrea propune un Ariel abil in manevrarea intentiilor cu talc ce ar fi trebuit sa le exprime prin constructul rolului Prospero. Actrita, cu efort vocal uneori, reuseste sa treaca peste stridenta sunetelor ilustratiei muzicale si agitatia din jur si sa dea sens profund replicilor. Valeria Seciu, rostind cuvinte ce definesc gandurile lui Prospero, te face a crede ca l-ar fi putut chiar interpreta pe acesta mult mai convingator decat Mihai Dinvale, fireste in alt concept regizoral. Pana la urma, actorii nu au nici o vina ca se caznesc sa deseneze tot felul de caricaturi dupa personajele lui Shakespeare. Un Caliban handicapat, niste marinari veniti parca dintr-un spectacol de varietati de la televizor, niste spiridusi specialisti in arte martiale si cantareti de ocazie, doi tineri prostavani indragostiti si multe ale personaje caricaturizate nu reusesc astfel tratate sa evidentieze si calitatile celor care le interpreteaza.
Ar mai fi foarte multe de spus, dar… spatiul nu ne permite.
Conceptul regizoral al Catalinei Buzoianu si-a dorit "un spectacol ce trebuie sa raspunda nevoilor omului contemporan". S-ar putea sa aiba totusi dreptate, daca "omul sau contemporan" este un Caliban, impresionat de tunete si fulgere, educat cultural de mass- media vizuala, rob al ei.
FURTUNA
Comedie. 2h 40min.
Autor: Shakespeare.
Regia: Catalina Buzoianu.
Cu: Mihai Dinvale, Valeria Seciu, Rodica Negrea, Irina Radulescu, Toma Cuzin (…)
Teatrul Mic (021/314.70.81)
Pret bilet: 15-23 lei.
