In ziua de 15 august a fiecarui an, crestinii ortodocsi si, deopotriva, romano si greco-catolicii sarbatoresc Adormirea Maicii Domnului, nascatoarea Mantuitorului Hristos, „cea care este mai cinstita decat heruvimii”. Numita Santamaria Mare, in traditiile religioase ale poporului roman, sarbatoarea prilejuia marile pelerinaje mariane de la Manastirile Nicula, Moisei, Bixad din Transilvania, reluate dupa 1989 de Biserica Ortodoxa Romana si de Biserica Greco-Catolica.
In mod paradoxal, Maica Domnului, cea mai iubita femeie din intreaga istorie a umanitatii crestine, nu este pomenita decat circumstantial in cele patru Evanghelii si atat de sumar incat nu poate fi nici macar schitata o biografie a Preacuratei. Evangheliile nu ofera detalii nici despre momentul intoarcerii ei la Domnul, care poate fi reconstituit doar pe baza informatiilor ulterioare mostenite de traditia Bisericii. Astfel, Adormirea Maicii Domnului si mutarea ei de pe pamant in cer au fost vestite de Arhanghelul Gavriil, acelasi care i-a adus si Buna Vestire a zamislirii Fiului lui Dumnezeu din Duh Sfant, in vrednicul ei trup de mama a Mantuitorului lumii. Clipele ultime ale Adormirii Maicii Domnului sunt descrise de Sinaxar in cuvinte cu tulburatoare incarcatura poetica: „S-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Intre care erau si de Dumnezeu intelepti ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvinte catre dansa: „Noi cum vom putea sa suferim greul acesta? Insa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plangem, precum vezi, si lacrimam, cu toate ca intr-alt chip ne bucuram pentru cele ce sunt asupra ta randuite”. Cand s-au savarsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care – cazand la picioarele Maicii lui Dumnezeu – s-a inchinat si deschizandu-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicand: „Bucura-te, Maica Vietii, implinirea si incheierea propovaduirii mele; ca desi pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamant nu l-am vazut, insa pe tine vazandu-te, mi se parea ca pe Dansul il vad”. Cand a ajuns la casa Maicii Domnului si Apostolul Toma, cu o intarziere de trei zile, a gasit mormantul gol: Nascatoarea de Dumnezeu se mutase la ceruri.
Cultul Maicii Domnului, instituit de Sinodul din Efes
Cultul Maicii Domnului s-a extins in intreaga crestinatate dupa Sinodul Ecumenic din Efes, din anul 431, pe fondul vehementelor contestatii ale maternitatii divine proferate de patriarhul Nestorie al Constantinopolului. Arhim. dr. Chesarie Gheorghescu descrie cu exactitate momentul deciziei istorice a Sinodului din Efes: Luni, 22 iunie 431, Sinodul Ecumenic, care fusese convocat pentru a pune capat scandalului aparut prin declaratia lui Nestorie, s-a intrunit la Efes, in Biserica Sfanta Maria. O singura zi a fost suficienta pentru parintii sinodali ca sa proclame dogma referitoare la mariologie. „Maternitatea divina a Fecioarei Maria era atat de explicit consemnata in cartile sfinte (Luca 1-2; Galateni 4,4; Isaia 7, 13-14), atat de profund gravata in marturiile traditiei, incat orice disputa pe marginea acesteia devenea de prisos. De aceea, in seara aceleiasi zile, cand multimea poporului de rand din Efes a luat cunostinta despre hotararile parintilor sinodali adunati aici, s-a produs o manifestare extraordinara de entuziasm spontan: episcopii erau aclamati si insotiti pana la locuinta lor de o multime care aplauda de bucurie. Casele erau luminate peste tot, iar atributul de theotokos („Nascatoare de Dumnezeu”), adresat Maicii Domnului, era repetat de mii de ori, ca un simbol de biruinta asupra ereticilor, ca un omagiu adus adevaratei triumfatoare a acestei marete zile de sarbatoare: Maica Domnului. Nici un alt sinod in trecut nu manifestase o atat de mare bucurie; nici un alt sinod dupa aceea nu a mai produs o atat de complexa emotie religioasa in sufletele oamenilor”.
Santamaria in traditiile populare romanesti
Actuala sarbatoare crestina a Adormirii Maicii Domnului se suprapune peste bogatele traditii autohtone care provin din cultul solar al Mamei Mari. Astfel, in unele zone nordice din Muntii Rodnei, vocativul pentru Maria se mentine si azi in forma straveche: „tu, Mare!”. De asemenea, grupurile de „profeti” care porneau in pelerinaj spre Manastirea Moisei din Maramures, inca din ajunul sarbatorii, aveau in fata fete si „cocoane” imbracate in alb in intregime, cu parul despletit si coronite de flori pe cap, ca in ritualurile solare dedicate „dalbei manastiri”, descrise amanuntit in paginile „Daciei preistorice” a lui Nicolae Densusianu. Sarbatoarea Santamariei pune capat postului de doua saptamani, dupa care se pot face nunti pana in postul Craciunului. In conformitate cu traditiile, numele Maicii Precista era invocat de femei in momentele de cumpana ale vietii: pentru nasterea usoara a copiilor sau pentru casatoria fetelor. Astfel, de Santamarie fetele purtau in san „navalnic”, o planta despre care se credea ca are puterea magica de a aduce navala petitorilor la casele celor nemaritate. De altfel, majoritatea descantecelor se incheie cu finalul recurent „Descantecul de la mine, leacul de la Maica Domnului”. Precista era invocata, de asemenea, in rugaciuni pentru sanatate, fiind socotita aparatoarea celor napastuiti de soarta. In unele parti, de Santamarie se pomenesc toti stramosii trecuti la Domnul care au purtat numele Fecioarei.
Din Cuvantul arhiereului Iuliu Hossu, la Santamaria din 1945
„… Domnul Isus a fost puterea noastra si Maica Domnului preabuna ocrotitoare. O stiti prea bine, scumpi frati si fii sufletesti. Am vazut si am trait impreuna incercarea cea mare. Mila Domnului, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, ne-a izbavit. S-au fost dezlantuit toate puterile intunericului, sa ne desfiinteze. N-au razbit. A biruit puterea sufletului credincios si cucernic. Am vazut puterea si frumusetea acestui suflet pe intreg cuprinsul eparhiilor. Si am fost fericit impreuna cu voi, in mijlocul tuturor incercarilor pe cari le-am purtat, cantand impreuna: „Cu noi este Dumnezeu. Cu noi Maica Domnului Isus”. A biruit din nou credinta celor smeriti. Sa multumim Domnului, caci cu marire s-a preamarit. Sa fericim pe Maica Preacurata, puternica ocrotitoare. Sa multumim Domnului caci ne-a scos de la moarte la viata, daruind biruinta celor care au luptat pentru dreptate. Jertfa a fost mare, peste masura. Sa cersim de la Domnul sa rodeasca rod bogat de bucurie pentru lumea intreaga. Buna intelegere si infratire intre popoare si inaltarea lor spre viata luminata, de iubire adevarata. Pace buna si dreapta, intr-o lume noua, stapanita de bunatate si omenie. Sa se cinsteasca om pe om si neam pe neam, sa se iubeasca frateste. Acesta sa fie rodul binecuvantat si adevarata inaltare…”
Cel mai popular prenume feminin din lume
Datorita evlaviei populare cu care a fost venerata Maica Domnului de-a lungul istoriei, in randul tuturor popoarelor crestine, Maria a devenit cel mai raspandit nume feminin din lume. Numai in Romania, potrivit Directiei Generale de Evidenta Informatizata a Persoanei, peste 1.200.000 de femei se numesc Maria, alte 260.000 fiind botezate cu derivatele Marioara, Mioara, Mariuca, Mia, Maricica, Mariana, Marieta, Marita, Marina, Mara s.a. In acelasi timp, din numele Fecioarei Maria deriva si formele de prenume purtate de 310.000 barbati din Romania: Marian, Marin, Marinel, Marinica s.a. Potrivit informatiilor oferite de Petru Marculet, intr-un substantial articol din publicatia crestina „Lumina”, de la Iasi, numele Maria inseamna in ebraica „Doamna”, „Stapana”, „cea Aleasa”. Prima persoana mentionata in Biblie cu acest nume este Miriam, sora prorocului Moise. In secolul I d.H. numele Maria s-a raspandit cu rapiditate, in Noul Testament fiind prezente – pe langa Maica Domnului – mai multe personaje cu acest nume: Maria, sora Martei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, Maria, mama lui Marcu, Maria din Epistola catre Romani a Apostolului Pavel.
