Visul unei nopti de vara" e ca un recipient cu prafuri: sexuale, hipnotice, umorale, umoristice, vizuale, imaginare. Ti-e prea frica sa le prizezi pana la capat. Ti-e prea frica de impulsurile si de dorintele tale, de visul care ar putea dura prea mult. Ce te faci cand te trezesti si-ti dai seama ca ai facut sex cu un magar cu un falus imens?
Una dintre calitatile esentiale ale acestui spectacol organic, in care identitatile se rostogolesc si se dau peste cap, jucandu-le muritorilor tampiti cele mai gimbuslucare feste, e lectura sexual-teatrala a textului. Victor Ioan Frunza e un intertextualist cu simt lingvistic alchimic. A combinat mai multe traduceri ale Visului unei nopti de vara, a adaugat, subtil, fragmente din alte piese ale lui Shakespeare, din "Filosofia de budoar" a Marchizului de Sade. Regizorul e un cercetator si inventator lexical extrem de profund, caruia nu-i scapa actualizarile fine.
Sarutul elfilor turbati intoarce cuplurile in matca normalitatii. Noaptea zvapaiata in care s-a dat dezlegare la frenezia iubirii da startul celor mai bizare vise si intamplari. Verbul de baza al scenariului noctambul este se facea ca, verb care trage toate sforile erotice. La sfarsitul visului, partenerii care au fugit in padure, iubindu-se incrucisat pana cand, manevrati de elfi – adevarati baieti de cartier pusi pe harta –, ajung sa-si incurce de tot iubirile, se trezesc buimaci si se acopera cu postere care au pe ele propriile chipuri. Ca si cum imaginea, atat de tulbure pana in acel moment, se limpezeste si devine o a doua piele. Un invelis care te arata pentru ca cel din fata ta sa te recunoasca, pentru ca tu sa stii cine esti si pe cine iubesti. Intr-un spectacol in care identitatea e abulica, in care ai ochii paclosi, imaginea care te imbraca te trezeste din vis.
Detasarea de rol, iesirea si intrarea in conventie, replici rostite intentionat pe un ton grav-ironic, cum sunt odele comice inchinate Helenei, cuvintele cantate, care accentueaza anumite sensuri sau merg pe zona deriziunii, compun rama unei teatralitati ramificate de Frunza. Teatrul in teatru pune sursa privirii in prim-plan. Scena turnanta, acoperita de desenele inconfundabile ale Adrianei Grand, ii are permanent in spate, asezati pe scaune, pe ceilalti actori.
Spectatorii din sala sunt priviti de spectatorii din scena. Nu e doar teatru in teatru, e si "spectator in spectator", si scena in scena. Frunza inchide excelent cercul erotic si teatral. Dupa ce pasiunile s-au domolit, dupa ce muritorii au revenit la existentele lor plate si cuminti, dupa ce magarii si-au recapatat forma umana, ducele, ducesa si alaiul curtii privesc din loja un spectacol.
Un puzzle in care carnea conventiilor e jupuita printre hohote de ras. In "Visul…" se rade pe rupte pentru ca actorii au inteles perfect miza acestui spectacol si sensurile lui.
Visul unei nopti de vara a fost unul dintre cele mai inteligent construite spectacole din Festivalul International de Teatru de la Sibiu de anul acesta.
Teatrul "Maria Filotti" Braila
"Visul unei nopti de vara" de William Shakespeare
Versiunea scenica si directia de scena: Victor Ioan Frunza
Decorul, costumele si recuzita: Adriana Grand
Muzica: Tibor Cari
Dramaturgia: Victoria Balint
Cu: Valentin Terente, Alin Florea, Emilian Oprea, Ioan Codrea, Richard Balint (Theseu, Oberon), Ludmila Filip, Ramona Ginga, Mihaela Trofimov, Adrian stefan, Valentin Terente, Zane Jarcu, Bujor Macrin, Liviu Pintileasa, Marcel Turcoianu, Mircea Valentin, Silvia Tariq, Mioara Costache, Alexandru Marin, Andrei Zamfirache, Ionut Rosca, Cosmin Cosma, Dumitru Mitu, Valentin Burlacu, Claudiu Urse, Adrian Stefan
