16.9 C
București
luni, 15 aprilie 2024
AcasăSpecialSerial RL. Laura Chiriac, candidatul ALDE la Primăria Sectorului 1: Dumnezeu nu...

Serial RL. Laura Chiriac, candidatul ALDE la Primăria Sectorului 1: Dumnezeu nu are nevoie de clădiri megalomanice

Laura Chiriac este candidatul ALDE pentru funcția de primar al Sectorului 1. Nu are experiență în politică, dar a trecut prin administrația înaltă a statului român, în calitate de consilier de stat pe probleme sociale în Guvernul Ponta. În acest inteviu, Laura Chiriac denunță jaful de la Primăria Sectorului 1 și arată că o nouă moschee nu ar face ”decât să pună gaz pe foc”. 

România liberă: De ce vă doriți să deveniți primar?

Laura Chiriac: Nu e o ambiție sau o obsesie, personală . Este, cred, rezultatul unei conștientizări pe care nu doar eu, ci mai mulți oameni din generația și din sectorul acesta o trăiesc în acest moment. E suficient pentru orice profan, pentru un om care nu are mare legătură cu presa, să răsfoiască câteva articole și să înțeleagă că la Primăria Sectorului 1 e zornăit de cătușe de multă vreme.

Eu locuiesc în Sectorul 1. Vecinii mei au cereri depuse fiecare pentru interesele și scopurile lor în relațiile cu Administrația, la care nu mai răspunde nimeni de foarte multă vreme. Este halucinant ceea ce descoperim din rechizitoriile procurorilor făcute publice, referitor la activitatea Sectorului 1. Ședințe de consiliu, publice, la finalul cărora se luau șpăgi în consens, indiferent partide, indiferent că era vorba despre marele PNL sau despre marele PSD. Un singur consilier municipal de la Primăria Sectorului 1 nu a fost chemat la DNA. Este de la ALDE.  Nu acesta este motivul pentru care eu vreau să candidez la Primăria Sectorului 1.

Am avut o trecere prin administrația înaltă a statului român, în calitate de consilier de stat pe probleme sociale. Am descoperit atunci cât de important este să ți se deschidă o ușă, ca cetățean al acestei țări. Veneau pensionari care nu știau ce se întâmplă cu dosarele lor, cum le-ar putea completa, cine i-ar putea pune pe drumul cel bun. Oamenii aceia aveau nevoie doar de urechile unor funcționari receptivi  la nivelul cel mai înalt al administrației, în Guvernul României.

Eu și echipa mea de consilieri foarte tineri, foarte profesionali și foarte angajați, le luam dosarele și le duceam personal la Ministerul Muncii și le urmăream parcursul.

Rl: Ce slogan de campanie aveți?

L.C.: Decoperirile pe care le-am făcut zi de zi în relația cu oamenii m-au făcut să înțeleg că e vitală conștientizarea faptului că nu ne mai putem permite, noi ca generație, oamenii care se apropie de 40 de ani și care poate până acum au avut grijă de părinții lor, au avut grijă să pună bazele unei familii, să aibă copii, sa-i ducă la școli, e momentul să ne ocupăm de comunitatea noastră pentru că altfel nu ne mai rămâne altă șansă. Nu ne mai rămâne decât să ne luăm bagajele și să plecăm, uitându-ne la ce s-a întâmplat cu Primăria Sectorului 1. Până unde ajunsese nivelul șpăgilor. Se vorbește despre mii de euro luate pe ședința de consiliu, se vorbește despre șpagă la anvelopări de 10 milioane de euro. Sunt sume care depășesc orice fel de imaginație. Uitați-vă la marele jaf al ANRP. Multe dintre obiectivele jefuite sunt aici în Sectorul 1. Suntem cel mai bogat sector din această Capitală dar și cel mai jefuit. Cred că sunt suficiente motive pentru un om care vrea să conribuie cum poate și căt poate la salvarea comunității lui să încerce să facă ceva pentru semenii lui. Eu încerc să fac acest lucru și vreau să arăt că ”Se poate cu mâinile curate”.

Rl: Ce locuri de muncă ați avut? Ce studii ați urmat și cum credeți că vă  vor ajuta toate acestea în activitatea de primar?

L.C.: Sunt jurnalist, mi-am început cariera în presa franceză, Am lucrat la Radio France Internațional, am făcut stagii în Franța, datorită Ministerului Francez de Externe care a sprijinit foarte mulți tineri din România și care ne-a deschis o perspectivă nouă multora dintre noi. Sunt francofonă și francofilă convinsă de multă vreme.

Am avut șansa ca de la vârsta de 25 de ani să lucrez pentru cea mai prestigioasă agenție de presă din lume, Agenția France Press, în calitate de corespondent la București. Era pe vremea când România se pregătea să intre în UE și știu cât de importante erau raporturile pe care le făceau autoritățile de la București, pe lângă jurnaliștii străini, să-i convingă că România este aptă să intre în UE. Eram în mijlocul unei ofensive de informații ale autorităților, pentru că noi eram cureaua de transmisie. M-am numărat printre cei care au făcut imaginea României în lume și nu întotdeauna această imagine a fost una pe care mi-am dorit-o. Am lucrat ca rpoducător local pentru posturi de televiziune franceze, am coborât împreună cu ei, în canale, am urmărit împreună cu ei rețele de traficanți de carne vie, am urmărit reveniri în țară a unor copii exploatați în Franța și pe care autoritățile române nu dădeau doi bani, am fost într-un demers de denunțare a lucrurilor care au mers prost în țara mea, dar și de protejare a ceea ce eu numesc specificitatea românească în Occident.

Am avut apoi o lungă carieră de televiziune și în această clitate am avut ocazia să rămân conectată cu o actualitate care ne-a măcinat pe toți în ultimii ani, dar tot în această calitate am înțeles cît de important era pentru oameni să se salveze de instituții cu ajutorul presei.

Colegii mei și cu mine am reușut, de multe ori să scoatem lacătele de pe niște spitale închise abuziv, să facem apeluri disperate astfel încât salvările să ajungă în vremuri de nămeți la locuri unde era nevoie de ele.

Jurnalismul este una dintre cele mai disciplinate meserii din această lume și da, este o meserie, iar televiziunea de informație mi-a imprimat disciplină, responsabilitate și un mare atașament față de oameni.

Rl: Ce proiecte vreți să puneți în practică dacă veți ajunge primar?

L.C.: Am fost consilier de stat pe probleme sociale. Am ajuns la un nivel foarte înalt al administrației și mi-am dat seama cât de importante sunt colectivele de oameni tineri. Aveam o imagine preconcepută în legătură cu o administrație greoaie birocratică. În mare parte acest mamut își păstrează fața aceasta descurajatoare și vetustă dar m-am bucurat să găsesc acolo oameni tineri care nu-și doreau altceva decât să capete experiență și poată lucra mai departe în țara lor.

În această calitate de consilier de stat am pus o piatră de temelie la un proiect pe care mi-l doresc dezvoltat în viitoarea mea misiune, dacă va fi să se întâmple. Proiectul se numea ”Muncim în România” și-mi doream ca datorită unor parteneriate între Ministerul Învățământului, universități și companii mari din România să-i fac pe studenți să rămână acasă. Să meargă mai întâi în stagii plătite la mari corporații, apoi cei mai buni dintre ei să rămână acasă lângă părinții și bunicii lor. Aceasta este expresia unei mari frustrări pe care o resimt pentru că mulți părinți ai unor prieteni care au plecat și nu s-au mai întors niciodată, mă sună doar de dragul de a mă auzi. Pentru că am fost prietenă cu copiii lor, atât, nu vor și nu cer nimic altceva.

Sunt un om tânăr și mă gândesc la cât de important este să încurajăm familiile tinere, să le fim aproape, să aibă convingerea că locuiesc într-un sector în care administrația nu le este ostilă, ci le este un sprijin. Astfel, m-am gîndit la un proiect ușor de realizat. Este vorba despre transportul școlar. Luăm copiii de acasă, îi ducem la școală, în acest fel nu s-ar mai aduna zeci, chiar sute de mașini în fața școlilor. Mă surprinde faptul că poliția locală te pândește și își pune amenda în mașină pe distanța de câțiva metri pe care îi parcurgi cu copilașul de mână până îl duci în școală.

Transportul școlar nu ar mai da peste cap ziua de muncă a părinților, nu ar mai aglomera și mai rău traficul, la ore de vârf, nu i-am mai vedea pe bunici care nu au permis, în timp ce își târăsc nepoții prin mijloacele e transport în comun și sunt convinsă că acesta nu este un proiect costisitor. Este un proiect pe care un sector cu un buget de 1,5 miliarde de lei și-l permite și, mai mult, îl datorează  acestor familii tinere care muncesc în Sectorul 1 și contribuie la bugetul Sectorului 1. Știați că volumul de muncă în Sectorul 1 este cel mai mare din toată România? Prețul acestei bogății este plătit de oameni care muncesc. Doar că unii și-au bătut joc de munca lor și ne-au jefuit bugetul.

Un alt proiect vizează bătrânii singuri ai căror copii au plecat la muncă în străinătate. Am foarte mulți prieteni care au ales calea unei dezvoltări profesionale peste hotare și ai căror părinți au rămas aici. Încerc să le dau telefoane de Crăciun și de Paște și vă asigur că bucuria lor e uriașă atunci când mă aud. Pentru ei Primăria ar trebui să pună bazele unei reale direcții de îngrijire la domiciliu.

Dincolo de resursele pe care Primăria trebuie să le aloce pentru că oamenii aceștia au plătit taxe și impozite în cel mai bogat sector din această țară merită să fie îngrijiți la bătrânețe.

Doresc să înființăm un club al seniorilor. Primăria nu are prea multe de făcut. Doar trebuie să le pună la dispoziție un spațiu civilizat și potrivit demnitățiii lor.

În Sectorul 1 avem valori, în rândul seniorilor, pe care nimeni nu le fructifică. Sunt oameni cu pregătire, cu viziune, cu înțelepciune. Din rândurile lor mi-aș face un consiliu al înțelepților în ziua în care aș ajunge primar. E vitală stabilirea unui cod al înțelegerii între generații și nu putem avansa dacă nu ne vindecăm rănile. Iar părinții aceștia abandonați și lăsați în spate sunt o rană pentru noi, copiii lor, cei ajunși la vârsta de 40 de ani.

Rl: Care este cea mai gravă problemă identificată în Sectorul 1 ?

L.C.: Cea mai gravă problemă, după părerea mea, este modul în care s-a cheltuit acest buget. Dintr-o moștenire trebuie să păstrezi ce este bun și să înlături ce s-a făcut rău. Dar Sectorul 1 are oameni care se plâng că au fost privați de confortul de a-și parca mașina.

Nu există piețe. Locuiesc în cartierul Băneasa. De când eram copil mergeam cu tramvaiul până la Obor, împreună cu părinții mei, pentru a cumpăra verdeață și alte alimente pentru casă. S-a închis Piața Amzei și oamenii din jurul Pieței Victoriei care sunt în vârstă și care de o viață sunt obișnuiți să meargă acolo, nu au de unde să cumpere o legătură de mărar.

Este o mare lipsă de creșe și grădinițe. Școlile sunt supraaglomerate. Personalul didactic lucrează în condiții care nu fac decât să le întărească părinților convingerea, în multe cazuri, că nu trebuie să-ți mai dai copilul la o școală de stat. Este absolut greșit. Trebuie să le redam demnitatea profesorilor, învățătorilor. Și să restabilim dialogul cu ei. Nu sunt dușmanii noștri și ai copiilor noștri. Datorită lor suntem ceea ce suntem astăzi.

Rl: Cum v-ați gândit să rezolvați aceste probleme?

L.C.: Pentru fiecare există un proiect. Alături de mine am o echipă foarte tânără, de un entuziasm pe care nu mi-l explic altfel decât prin dorința lor de schimbare. Se spune despre generația tânără că este egoistă. Este absolut grerșit. Lucrez cu foarte mulți voluntari. De fapt echipa mea este formată din voluntari. Sunt oameni care au studii de specialitate, care au o foart ebună expertiză în domenii cum ar fi infrastructura, energia regenerabilă, cu proiecte la cheie.

Am întâlnit aici în Parcul Kisellef un domn tânăr , de o condișie socială foarte bună, care era cu copilașul de mână,. Mi-a spus că o provocare pentru el ar fi să-și ia șase luni de concediu și să intre ca voluntar în Administrație.

Dacă nu schimbăm noi, nu ne mai rămâne decât să fugim. Trebuie să facem din sectorul acesta un loc de locuit, nu de prădat.

Rl: Există spații pentru construcția unor parcări subterane sau supraterane în Sectorul 1?

L.C.: Am ajuns într-un moment al tehnologiei în care fiecare metru de pământ poate fi inteligent și bine valorificat. Vedem cu toții în călătoriile noastre în occident un sistem de parcări modulare, supraetajate. Sigur că sunt și se pot găsi soluții. Sigură că dacă vei construi o piață modernă trebuie să te gândești și la o parcare. Este obligatoriu. Nu știu ce se întâmplă. Este un sector care a rămas în amorțire, dar de fapt nu ne-a amorțit pe noi dorinșa de schimbare. I-au amorțit pe ei frica și corupția.

Rl: Care a fost cea mai importantă realizare a dumneavoastră?

L.C.: Am 39 de ani, mă îndrept vertiginos către 40 și când lucrezi într-un ritm de informație intensiv, așa cum mi s-a întâmplat mie în ultimii ani, fiecare zi e una importantă. Dar vreau să vă spun că poate cea mai importantă realizare a mea a fost să le pot deschide ușa unor oameni care își pierduseră speranța, în calitatea mea de consilier de stat.

Mă bucur că, în cariera mea de jurnalist am putut să-i întâlnesc pe Jacques Chirac și pe Nicolas Sarkozy, am fost la alegeri în SUA, atunci când Barack Obama ieșea pentru prima oară președinte și am fost acolo când se scrie istorie, dar nu consider că acestea sunt cele mai importante. Realizările cele mai importante țin de încrederea în care oamenii te privesc. De aceea cred că o mare palmă dată oamenilor politici de azi este frica de a mai coborî printre cei care i-au votat, jena de a se mai uita în ochii celor care le-au acordat încrederea.

Rl: Ce obiective turistice din Sectorul 1 veți promova?

L.C.: Îmi doresc foarte mult să redăm viața clădirilor istorice din Sectorul 1 care au fost abandonate. Aici este casa liberalului Brătianu de care nimeni nu-și mai amintește. Îmi doresc să putem face un circuit turistic al celor mai frumoase clădiri de patrimoniu din Sectorul 1 pe care sper, ca eu și echipa mea, să avem șansa să îl putem pune pe picioare un proiect pentru renovarea lor în spritul tradiției, al istoriei și al memoriei.  Îmi doresc să facem pace cu trecutul. Îmi doresc ca oamenii, din Paris sau Madrid să se urce în avion și să vină să petreacă un week-end aici la noi acasă.

Rl: V-ați gândit să accesați fonduri europene pentru renovarea acestor clădiri?

L.C.: Evident, este nevoie să valorificăm această resursă, mai ales că, acum, la finalul lunii aprilie, Ministerul Fondurilor Europene, va deschide un proiect special pentru dezvoltarea comunității locale. Acest proiect este important, îl am și am identificat deja canalizarea resurselor, către ce domenii trebuie să meargă. Pentru că după trecerea mea pe la Guvern am învățat să urmăresc bine activitatea și agenda ministerelor. Este fundamental să ne putem stabili prioritățile în funcție de acest program destinat dezvoltării comunității locale.

Rl: Cât de important este sprijinul partidului?

L.C.: Trăim vremuri în care partidele sunt demonizate. Poate voi șoca pe mulți dar sunt de acord că uneori sunt demonizate pe bună dreptate. Multe dintre partidele din România și-au atins și și-au depășit limitele, ne-au înșelat așteptările,

ALDE este o formațiune politică nouă construită în jurul unui lider de care se leagă amintirea unei perioade economice bune. Sunt oameni care spun că pe vreme Guvernului Tăriceanu și-au putut cumpăra o casă, o mașină, și-au putut face o vacanță. Azi, cnd există temeri justificate în legătură cu propria noastră libertate, este foart eimportant să-i asiguri pe oameni că e vital să lupte pentru drepturile lor și pentru libertățile lor. Și acest lucru face ALDE astăzi. Și prin propunerea unui candidat fără niciun fel de trecut politic, eu cred că cei doi copreședinți au făcut un pariu curajoș, îndrăzneț, ieșit din tipare. Se face un transfer către o nouă generație. Am primit sprijinul lor dar am toată libertatea pe care mi-o doresc pentru ca echipa mea și cu mine să putem construi un proiect nou, fără legătură cu marile rețele și familii politice.

Rl: Ce puteți spune despre controversata construcție a unei moscheei în București?

L.C.: Despre acest proiect se vorbește că ar trebui să vadă lumina zilei pe teritoriul Sectorului 1. Eu mi-am exprimat deja opinia. În acest moment nu este oportună construcția unei moschei aici, din mai multe motive.

Pe acel teren de lângă Romexpo, pe care ar trebui să se ridice această moschee, s-ar putea construi o sală polivalentă care să redea blazonul Micului Paris, din care Sectorul 1 este poate cea mai frumoasă vitrină. Mă gândesc la o sală de spectacole cu o acustică bună. Și aici îmi vine în minte sala Olympia de la Paris. Mi-aș dori foarte mult să putem merge cu eleganță și demnitate într-o sală de spectacole frumoasă. Ce se întâmplă cum la Romexpo este un experiment pentru mulți dintre noi. Nu toți cetățenii se pot înghesui în sălile acelea de spectacole.

Moscheile sunt locuri de pelerinaj și de rugăciune în marile orașe din Europa. În București există deja câteva moschei dar actualitatea din ultimii ani ne-a dovedit că pe fondul crimelor comise de teroriști în numele unor interese care nu au nimic de a face cu religia, unele dintre aceste clădiri au fost complet deturnate e la sensul și misiunea lor. Teroarea orchestrată în numele unor interese economice fără nicio legătură cu Dumnezeu sau Allah, s-a prevalat de orice, chiar și de noi construcții. Respect religiile, sunt crezcută în spiritul toleranței și al înțelegerii, dar consider că în acest moment construcția unei moschei nu face decât să pună gaz pe foc, mai ales că Sectorul 1 are alte nevoi imediate. Avem nevoie de școli,  de spitale bune, de locuri în care să supraviețuim, să educăm copiii.

Rl: Construcția acestei moschei ar putea aduce un sentiment de nesiguranță în rândul populației?

L.C.: Scenele de extremism, masacrele comise de niște grupuri economice care nu au nimic de a face cu religia ar putea să facă din București o anumită țintă de interes. Niciodată nu trebuie să nu ne gândim la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Sunt două ore de avion până în Belgia, două ore până în Franța. Avem prieteni care muncesc acolo, care fac naveta. Lor credeți că le-ar conveni să se construiască o moschee la noi?

Părerea mea se bazează pe discuția cu cetățenii Sectorului 1 și în mare majoritate nu sunt de acord cu această construcție.

Rl: Ce părere aveți despre Catedrala Mântuirii Neamului, având în vedere și controversele stârnite recent de o melodie?

L.C.: Îmi place ideea trupei TAXI. Dumnezeu nu are nevoie de clădiri megalomanice. Cred că Dumnezeu iubește lemnul și cred că ne iubește pe fiecare dintre noi.

Bisericuțele pe care le știu din tinerețea mea erau cele mici și cele retrase. Acelea au reușit să supraviețuiască în perioada comunismului, să se salveze. Este și cazul unei mici biserici dintr-un gang de lângă Piața Universității. S-a salvat de multe și poate că ne salvează și pe noi de multe când mergem acolo. Nu cred că în clădiri megalomanice ar trebui să stea credința noastră.

Rl: Aveți sau ați avut vreodată dosar penal? Sau dacă pe timpul campaniei electorale v-ați trezi cu un dosar penal sau în timpul mandatului cineva v-ar face o plângere la DNA de exemplu, ce ați face în această situație?

L.C.: Nu trebuie să lucrăm cu teama că unii suntem împotriva celorlați. Cu toții trebuie să ne facem treaba. Atâta timp cât fiecare își face treaba și are o conștiință curată nu există niciun fel de frână împotriva proiectelor și a dorințelor noastre de implicare în comunitate.

Rl:  Vă cunoașteți contracandidații? Vă temeți de vreunul dintre ei?

L.C.: Nu, nu mă tem. Mă tem că azi nu voi bea suficient de multă apă și aș putea să mă deshidratez. Nu am vorbit și nu o să vorbesc despre contracandidații mei în această campanie. Am vorbit despre mari partide care au făcut niște lucruri aici în Sectorul 1 și pe care le putem înțelege citind rechizitoriile procurorilor așa cum sunt ele preluate de presă.  În general, despre contracandidați nu știu mai mult decât știe presa. Domnul Tudorache a fost viceprimar la Sectorul 1, domnul Nazare este fost deputat de Brăila deci electoratul său este de acolo. Cam atât.

Rl: Ce ne puteți spune despre averea dumneavoastră?

L.C.: Declarația mea de avere a fost publicată deja de pe vremea când am lucrat la Guvern. Înainte ca Guvernul Ponta să pice mi-am făcut publică această declarație, a fost pentru prima dată când am lucrat la stat. Nu am avut niciodată niciun fel de legătură cu statul înafară de contractul meu pentru câteva luni la Guvern.

Rl: Ce întrebare lipsește din acest interviu?

L.C.: Cred că s-a spus tot ceea ce era de spus. Mulțumesc!

 

Serial Rl

România liberă vă prezintă o serie de interviuri realizate cu candidații la primăriile de sector ale Capitalei.

Citește și: Serial Rl. Eugen Tomac, candidatul PMP pentru Primăria Sectorului 1: Faptul că avem o țară stabilă și sigură nu înseamnă că putem deveni un adăpost pentru tot globul

Serial Rl. Dan Tudorache, candidatul PSD la Primăria Sectorului 1: Pentru moschee trebuie făcut un referendum

Serial Rl. Interviu cu Alexandru Nazare, candidatul PNL la Primăria Sectorului 1: Se discută doar despre anchete în justiţie şi mai puţin de programe şi proiecte

 

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă