Comisia Europeană a avertizat că va lansa proceduri de infringement împotriva țărilor care refuză să primească refugiați care se află acum în Italia și în Grecia.
Este clar că țările-gazdă nu pot face față numărului uriaș de oameni care cer azil, mulți dintre ei reprezentând un pericol pentru securitatea națională. Și atunci, se caută să se împartă „frățește” necazurile.
Campusuri cu mii de „incerți” prinși în cote
Politica Germaniei de a primi migranții și refugiații cât de mulți a divizat Europa. Unele țări aflate pe ruta de tranzit a migranților spre Germania au ales să stopeze valul migrator, altele l-au lăsat să treacă fără o înregistrare verificată a persoanelor. Se știe, țara care îi înregistrează pe migranți trebuie să îi și păstreze. Așa că, nefiind în politica țărilor respective opțiunea de a primi migranți, i-au lăsat, tacit, să treacă, după o înregistrare formală.
Migranții, din Maroc, Somalia, Afganistan, Pakistan, Bangladesh, Iran, Irak, s-au alăturat celor ce au fugit din zonele de conflict stabilite de ONU ca generatoare de refugiați, anume Siria, provincia Anbar din Irak, Yemen. Cum ținta tuturor o reprezentau Germania, Suedia, Norvegia, țări despre care știau că îi primesc și le oferă condiții decente, nimeni nu voia să arate documentele de identitate, ca să nu fie „retrimiși” în țările unde au fost -înregistrați.
Mulți dintre migranți au mințit că sunt refugiați sirieni ca să treacă. Problema a intervenit când valul de migranți amestecați cu refugiați a ajuns în țările de destinație. Acolo au fost supuși verificărilor amănunțite și toți care au mințit asupra identității și țării de proveniență au fost puși în campusuri separate, până se va lua o decizie: deportarea în țările de proveniență sau retrimiterea în țările unde au fost înregistrați în tranzit. Aceștia, migranți din motive economice, în majoritate bărbați, fac probleme autorităților locale, prin revolte în interiorul zonei de cazare, încercând să forțeze ieșirea din lagăre. Revoltele izbucnesc chiar și în interiorul valului migrator, refugiații fiind ținta predilectă a migranților, din cauză că primii primesc ajutor și li se oferă condiții imediat ce sosesc.
Relocații și deportații
Executivul european a cerut accelerarea deportărilor, în cazurile în care imigranților li s-a refuzat acordarea de azil. CE recomandă ținerea lor în regim monitorizat până când se face deportarea, pentru a se înlătura riscul ca aceștia să fugă. „Este de datoria noastră să afirmăm clar că, dacă oamenii au nevoie de ajutor, îi vom ajuta, dacă nu, trebuie să se întoarcă”, a subliniat prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans.
Austria a deportat anul trecut 10.677 de migranți ale căror cereri de azil au fost respinse. 5.797 solicitanți de azil refuzați s-au repatriat voluntar, iar restul de 4.880 au fost deportați, de multe ori cu avioane în regim charter. Creșterea numărului de deportări a fost evidentă în special pentru imigranții originari din Algeria, Afganistan, Pakistan, Nigeria și Cecenia.
Peste 13.500 de solicitanți de azil au fost până acum relocați din Grecia și din Italia, dintre care 9.600 din Grecia. Celelalte țări europene, care s-au angajat în -septembrie 2015 să primească până la 160.000 în doi ani, găsesc tot felul de scuze să nu accepte cotele. Ungaria, Austria și Polonia refuză în continuare să participe la acest -„program” al Comisiei Europene, în timp ce alte țări – Cehia, Bulgaria, -Croația și Slovacia – nu iau parte decât într-o măsură limitată.
„Dacă statele membre nu își intensifică acțiunile de relocare în scurt timp, se va face uz de puterile conferite de tratate”, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene, făcând referire la procedurile de infringement prevăzute de Dreptul european.
Germania și Suedia ascund cazurile de violență
Există site-uri pe care sunt publicate știri contrafăcute despre acțiuni ale -migranților, din care rezultă cât sunt de -periculoși. Acestora se -datorează isteria provocată de presupusele atacuri sexuale comise de refugiați și migranți din Germania, de Anul Nou. Ziarele germane care au -preluat „știrile false” și-au -cerut scuze public, în urmă cu o lună, pentru propagarea acestora fără să fie verificate.
Adevărul era că „în cursul anului 2016, în Germania au avut loc peste 3.500 de atacuri asupra imigranţilor, soldate cu 560 de răniţi, inclusiv 43 de copii”, după cum se arată într-un raport al Ministerului german de Interne. Se bănuiește că aceste atacuri au fost organizate de Pegida, mișcarea anti-imigranți. Și totuși, autoritățile germane fac aproape săptămânal descinderi în căutare de posibil teroriști sau afiliați la organizații teroriste. Alte descinderi sunt în campusurile unde sunt cazați „incerții”, care se revoltă din cauza lipsei de condiții. Aceștia sunt puși la grămadă, în hale largi pe locurile vechilor lagăre de concentrare naziste, unde mocnește revolta în permanență.
Suedia, o altă țară care are probleme cu migranții în special din Afganistan, Pakistan, Cecenia, încearcă să minimalizeze problemele. Este notorie ironia fostului premier suedez Carl Bildt la remarcile președintelui american Donald Trump despre atacurile teroriste ale refugiaților. „Ce a fumat Trump?”, îl ironiza Bildt. Trump auzise ceva, dar nu era un atac terorist, ci o revoltă, și nu provocată de refugiați, ci de migranți cu statut incert. Cert este că țările care au acceptat migranți și refugiați de-a valma au probleme cu primii, dar nu vor să fie mediatizate. Motivul este unul singur: speră în relocarea acestora prin cote, să împartă frățește necazurile. În privința refugiaților, lucrurile sunt clare, aceștia au nevoie de ajutor și rămân. Dar deportarea celorlalți, care nu se încadrează „profilului” de care au nevoie, costă enorm!
