» Tabara de sculptura de la Magura aduna 256 de opere apartinand unor nume importante din arta plastica romaneasca dintre ‘70 si ‘85.
» Amatorii de picnicuri de week-end au vandalizat cateva sculpturi si au lasat in urma iarba parjolita, deseuri si gunoaie care risca sa schimbe fata locului.
» Pentru ca autoritatile locale si nationale sunt dezinteresate de acest loc, curatarea spatiului de deseuri a fost facuta de o echipa de voluntari veniti din strainatate.
Tabara de sculptura are la origine o initiativa a partidului comunist, care i-a pus la treaba pe artisti pentru a a demonstra ca in Romania acelui timp exista libertate de creatie. Insa, dincolo de aceasta realitate chestionabila sub raport moral, tabara de sculptura a avut o semnificatie aparte pentru creatori. La fiecare din cele 16 editii, intre 1970 si 1985, au participat cate 16 artisti, timp de cinci saptamani. Acestia au acceptat ca operele lor sa ramana, ca donatie, in locul in care au fost create. Astfel, de-a lungul timpului, s-au adunat 256 de sculpturi la marginea padurii, sub cerul liber. Valoarea lor artistica este insa indiscutabila, apartinand unor nume care au facut ulterior cariera si in afara Romaniei: George Apostu, Nicapetre, Pavel Bucur, Gheorghe Coman, Cristian Breazu, Mihai Buculei, Florin Codre s.a.m.d.
Dar zilele de glorie s-au dus demult. Astazi, locul este numai bun pentru un picnic de weekend, iar la marile sarbatori abia ai unde sa-ti gasesti un loc. Muzica de pe CD-playere si statii FM agita tinerii binedispusi de alcool. Tablitele si panourile amplasate din loc in loc avertizeaza fara folos ca sunt interzise focul deschis, accesul cu autovehicule, amplasarea de corturi, depozitarea de resturi menajere. Focurile se fac chiar langa sculpturi, incat unele din ele sunt afumate pe ambele parti. Sunt bune de umbra, sunt pitoresti si folosite ca decor pentru fotografiile de moment. Nu putini escaladeaza creatiile de piatra si destui stau plictisiti pe ele, balanganindu-si picioarele, ca si cum ar astepta autobuzul. Zilele insorite sunt o pacoste pentru tabara de la Magura, care se ghiceste cu greu prin fum si zeci de masini urcate, nu se stie cum, printre sculpturi, cat mai aproape de gratare, cu toate ca la intrare este asezata o bariera. La baza uneia dintre ele, se vede o tablita aproape induiosatoare: "Pastrati curatenia! Igienizarea parcului de sculptura a fost facuta de Service Civil International, cu participarea unor voluntari din diferite tari". Turisti veniti din alte parti ale lumii au curatat ceea ce conationali de-ai nostri au poluat.
La lasarea serii, cand zgomotele au incetat si masinile au intrat inapoi pe carosabil, gramezi de gunoaie se evidentiaza in peisaj. Sunt mizerii in mijlocul drumului, sunt pungi ascunse prin tufe, sunt servetele, ambalaje, cutii de bere strivite, pahare de unica folosinta presarate oriunde, desi cosuri de gunoi sunt cu duiumul in tabara. Pe un soclu se vad coji de oua si cioburi.
Din loc in loc, iarba e parlita si gramezi de cenusa stau marturie a petrecerilor de week-end. Plecam in cautarea paznicului. Pe drum ne opreste cineva: pe o banca, spijinit de o masa simpla din lemn, sta un padurar. Intrebam de ce este atata mizerie intr-un loc pazit. "E o nenorocire!", ne spune. "Vin oameni de departe si lasa gunoiul aici. Taie crengi, cioturi… Cei mai periculosi sunt tinerii pana in 35 de ani." De ce nu se dau amenzi? – intrebam. "Nu se poate face nimic! Nu vor sa imi dea buletinele, injura, agreseaza… Nu fac fata!"
Mergem mai departe, catre satul unde am auzit ca sta paznicul taberei, Gelu Dogaru. Este iritat la auzul cuvantului "gunoi". "Cum? Vreti sa spuneti ca ati vazut gunoaie?", si intelegem ca interesul sau este ca tabara sa para curata pentru a-si primi salariul. Dupa ce pleaca oamenii, adun gunoaiele si le dau foc.
Depasita de situatie, administratia judetului Buzau a decis sa ofere tabara, in mai 2006, Muzeului Judetean. Dar, dupa un an, starea ei este aceeasi. Directorul muzeului, Doina Ciobanu, ne spune ca din iunie va incepe restaurarea, numerotarea, montarea de tablouri care sa prezinte detalii despre istoricul taberei si importanta ei. Ii amintim ca problema cea mare este nerespectarea regulilor parcului, ca tablitele de avertizare nu folosesc la nimic. "Sigur, ne raspunde, dar tabara a fost facuta pentru oameni, ca ei sa se plimbe, sa se bucure de natura. Sculpturile au fost lasate special aici, sa fie admirate. stiu ca una a fost rasturnata, ca alte cateva sunt trantite, dar asta se intampla si din cauza modificarilor din sol, a greutatii care nu a fost bine calculata", raspunde.
"De ce nu luati masuri mai ferme? De ce nu aveti paznici sau o taxa de intrare?", ne aratam mirarea. "Nu se poate, deoarece este terenul Manastirii Ciolanu, careia ii platim chirie. In plus, sunt cinci-sase intrari si este greu de supravegheat o suprafata atat de mare. Avem o intelegere cu Jandarmeria, care vine o zi la sfarsitul saptamanii (si s-au dat cateva amenzi)."
