Scuipati, tot inainte!

Nimic despre susele de Pasti. Mai multe despre televiziunea fata-n fata cu alegerile locale. Va spuneam ca nu prea ma uit la emisiuni despre politica. Se mai intampla.  Uneori, am cate un oaspete pe care dezbaterile de genul acesta il pasioneaza. Trei instantanee: intr-o seara, Mircea Badea comenteaza agitat (mimica, batut din palme, tot tacamul) pagina intai din EVZ. Mai precis, un titlu pe care-l considera nedemn de locul pe care-l ocupa. A doua zi dimineata, dau peste revista presei de la Realitatea in care pe aceeasi pagina a aceluiasi cotidian era vorba si despre lansarea candidaturii lui Diaconescu in cursa pentru scaunul de sef peste Bucuresti. Vad apoi si un reportaj de campanie. Politicienii latrau, cineva urla ca ne-am saturat de blocaje de circulatie,  ca si cum asta-i o problema imputabila neaparat incompetentei nu-stiu-cui anume. La lansare, uite-l si pe dl. Voiculescu. Aha, imi spun, centrii umorului nu se activeaza la Mircea Badea decat dupa o atenta evaluare a potentialului lor transgresiv… Mircea Badea rade, dar cu masura: mai precis, are un Dumnezeu. Care tocmai s-a aliat cu PSD. Alt instantaneu: la ora 23.00, la Realitatea apare Corina Dragotescu alaturi de Paunescu pe post de Andrei Gheorghe. Daca Dumnezeul ei ii ordona, ar putea sta si alaturi de tortionarul Nicolski, cu aceeasi privire candid-functionareasca. In studio se mai aflau doi candidati la Primarie, dintre care unul se certa, paremi-se, cu Paunescu. Nu prea ascultam, ma uitam si ma gandeam ca lui Paunescu ti-e greu sa-i tii intai de toate piept si ca rolul lui acolo e de urs, dupa modelul brevetat de Sinteza zilei de la Antena 3, cu Valentin Stan. In sfarsit, pe canapeaua sacra  de la un show pacatos, peste amprentele feselor feminine ale Alinei Plugaru, Oanei Zavoranu, dar si incerte sexual ale unor transsexuali – altminteri draguti- se lafaie tesatura fina a stofei in care se gaseste impachetat fundul dl. Corneliu Vadim Tudor, sub genericul "Patimile lui Vadim". Omu’ – care nu candideaza la locale – isi desfasura acel discurs pe care i-l stim de 18 ani (si nu celalalt, pe care i-l stim de dinainte), cu istorie, Romania, natiune, patrie, date istorice, voievozi, regi, batalii, sacru, etc. Dar, vai, de data asta in fata capului lui Capatos, la fel de competent in istorie ca mine in fizica solidelor. Nu bag mana-n foc, dar deduc probabilitatea acestei afirmatii din tacerea moderatorului. La un moment dat, recita o poezie personala si comanda un fond muzical din Mozart, foarte nimerit, zic, in show-ul pacatos de la miezul noptii, in prezenta unui band rock. Bun, am priceput: politica a disparut de mult, in locul ei avem niste oameni care apartin de PSD, PNL, PD etc. asa cum altii lucreaza la Coca-Cola, Pepsi-Cola sau American-Cola. Cum ultimilor nu li cere neam o platforma ideologica – si nu stim pe ce baza filozofica exista mai multe tipuri de bauturi din cola in loc sa fie una singura – nici primilor nu trebuie sa le cereti asa ceva. Nimic altceva decat, poate, ca gargara lor, in fond identica, sa nu zgarie timpanul. si ca ei sa-si scuipe lichidul in mod cat mai spectaculos, cu bolta, ca sa nu ne para rau ca le-au lasat locul Alinei Plugaru si Oanei Zavoranu.