La aproape un an şi jumătate după aruncarea în stradă a celui mai înjurat Executiv din istoria postdecembristă, avem suficiente elemente pentru a lansa o întrebare legitimă: cu ce este mai bun Guvernul Ponta decât Guvernul Boc?
Pentru cei care au memoria scurtă, reamintim că începutul anului 2012 prindea România într-o stare de profundă nemulţumire la adresa guvernanţilor. Tăierile de salarii şi de ajutoare sociale, politicile de austeritate severă impuse de PDL şi de aliaţii săi, suprapuse peste corupţia tradiţională a politicienilor români de toate culorile, au dus la schimbarea inevitabilă de putere. Mai întâi, protestele de stradă au determinat înlocuirea lui Emil Boc cu Mihai Răzvan Ungureanu, pentru ca două luni mai târziu USL să preia puterea deplină în România. În decembrie, setea de răzbunare a celei mai mari părţi din populaţie împotriva lui Traian Băsescu şi a guvernării PDL a condus către victoria zdrobitoare în alegeri a celor care se aflau deja la putere de opt luni.
Citeşte şi Cifrele dezastrului. De ce are nevoie Guvernul de noi taxe
Cum suntem în mijlocul unei luni de vacanţă, şi cu speranţa că s-au mai potolit nervii electoratului, aş vrea să-i întreb pe votanţii USL dacă li se pare că acest guvern a făcut ceva remarcabil de când s-a instalat la putere.
Reîntregirea salariilor bugetarilor în două tranşe, cu 7, respectiv 8%, era oricum prevăzută de vechiul guvern, dar, să zicem, poate fi trecută la bilele albe ale acestui guvern. Bun, acum haideţi să căutăm celelalte măsuri noi luate de cabinetul condus de Victor Ponta!
Nu prea găsim mare lucru. De fapt, putem spune că, în linii mari, în afară de promisiuni fără acoperire şi de câteva minciuni uşor de demontat, guvernarea Ponta este deocamdată doar o prelungire (pe alocuri nereuşită) a guvernării Boc. Recent, România liberă a identificat nu mai puţin de zece măsuri majore ale puterii USL, copiate parcă din programul cabinetului Boc. Avem din nou acord cu FMI (în care de data aceasta ne asumăm condiţii extrem de dure, care cuprind inclusiv creşteri de taxe şi contribuţii), vor fi disponibilizări în aparatul bugetar, vom da drumul la exploatarea gazelor de şist şi la proiectul controversat de la Roşia Montana. Mai vreţi asemănări? Coplata în sănătate a fost o idee făcută publică în guvernarea Boc (dar criticată atunci de opoziţie) la fel ca şi privatizarea CFR Marfă. Cât despre impozitul forfetar pentru IMM-uri, acesta a fost considerat de USL o „măsură criminală”, pe vremea ministrului Gheorghe Pogea, dar iată acum este reevaluat. Deşi are o majoritate covârşitoare în Parlament, Ponta guvernează tot pe baza ordonaţelor de urgenţă, ca şi Boc. Am putea merge şi mai departe cu exemplele, dar concluzia rămâne aceeaşi. (Cât despre reducerea TVA la pâine, aceasta nu este deocamdată decât praf în ochii românilor, în compensaţie pentru creşterile de taxe anunţate).
Există totuşi un lucru major care diferenţiază clar cele două guvernări, iar acesta se numeşte lipsa curajului.
Să dăm un exemplu. În iunie 2010, într-un Parlament ostil, acompaniat de fluierăturile opoziţiei, Emil Boc îşi asuma răspunderea pe Legile Austerităţii:
„Dacă nu aplicăm măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, nu avem nicio şansă de a putea asigura aceste resurse financiare. Dincolo de situaţia deficitului bugetar, în condiţiile în care nu aplicăm măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare, se pierde acordul cu CE şi FMI, iar în România nu vor mai putea fi efectuate refinanţări ale băncilor-mamă către băncile-fiice pentru credite pe termen scurt de aproximativ 7 miliarde de euro şi de 1,3 miliarde de euro pe termen mediu”, explica premierul de atunci de ce trebuie să aplice măsuri care vor afecta veniturilor multora dintre români.
Doamne fereşte ca România să mai treacă vreodată prin situaţii dificile precum cea din 2010, dar putem fi siguri că Victor Ponta nu va fi omul care să-şi asume astfel de măsuri. În România condusă de Ponta, creşterile de taxe şi contribuţii (cum au fost cele prevăzute în noul acord cu FMI) sunt făcute publice doar “pe surse”, în timp ce liderii puterii sunt amândoi plecaţi în concediu. În România de astăzi, nici un ministru nu-şi asumă răspunderea pentru deciziile care vor afecta negativ populaţia. Aţi remarcat probabil, săptămâna trecută, cum au început miniştrii să-şi paseze responsabilitatea de la unul la altul, când românii care nu se aflau în concediu au început să se întrebe ce este cu noile dări şi, mai ales, de când vor începe să le plătească. Ca ridicolul să fie complet, în această perioadă, a mai apărut şi ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, în conferinţă de presă să se laude cu producţia agricolă record de parcă Guvernul din care face parte ar fi aranjat ca în acest an să plouă la timp, astfel încât culturile să aibă condiţii bune de dezvoltare.
Strategia aleasă de Victor Ponta de a nu-şi asuma nici o măsură care i-ar putea afecta popularitatea este cu atât mai dezamăgitoare cu cât liderul USL conduce un guvern ce beneficiază de un sprijin confortabil în Parlament.
O guvernare înseamnă de multe ori şi tăieri de bugete sau creşteri de taxe. Revenind la electoratul USL, aţi putea să răspundeţi la întrebarea: „Dacă tot se guvernează ca pe vremea lui Boc, nu aţi prefera un prim ministru care să-şi asume chiar şi deciziile dificile?”
