Au fost date (în sfârşit!) publicităţii primele rezultate ale ultimului sondaj Eurobarometru, realizat la cererea Comisiei Europene. Spun „în sfârşit“ pentru că interviurile au fost realizate cu două luni în urmă (noi suntem obişnuiţi cu publicarea mult mai rapidă a rezultatelor sondajelor, dar e drept că exigenţele unei anchete internaţionale complică lucrurile). E important de reţinut momentul realizării sondajului, căci este anterior valului de acte teroriste sângeroase produse atât în Europa Occidentală (Franţa şi Germania), cât şi aproape de graniţa de sud-est a Uniunii (Turcia, Siria, Afga-nistan, Irak).
Putem spune că ultimele două Eurobarometre au semnalat o adevărată schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte preocupările cetăţenilor din statele membre ale UE (măsurate prin răspunsurile la întrebarea „Care credeţi că sunt cele mai importante două probleme cu care se confruntă UE în prezent?“). În ultimii ani, ne obişnuisem ca pe primele locuri să se situeze problemele economice: „situaţia economică“ (59% în toamna lui 2011, apoi în scădere, dar tot pe primul loc), „şomajul“ (mai ales după 2012), „situaţia finanţelor din statele membre“.
Toamna lui 2015 a adus o creştere dramatică a preocupărilor legate de imigraţie (de la 21%, în anul pre-cedent, la 58%). Acum, importanţa acordată acestei probleme a scăzut puţin, la 48% (a scăzut, începând cu noiembrie, şi volumul imigraţiei), dar continuă să se situeze pe primul loc. În schimb, s-a produs o adevărată explozie a preocupării faţă de fenomenul terorismului (de la sub 10%, în primăvara lui 2014, la 25%, în urmă cu 6 luni, şi la 39% în mai). Practic, imigraţia şi terorismul concentrează cvasi-totalitatea îngrijorărilor europenilor, cele legate de economie situându-se la niveluri mult infe-rioare, sub 20% (situaţia economică – 19%, finanţele statelor membre – 16%, şomajul – 15%). Repet, sondajul a fost făcut înainte de Nisa şi München.
În cifrele pe care le-am citat sunt incluse şi răspunsurile co-lectate în eşantionul reprezentativ pentru România. Deşi, spre deosebire de cetățenii altor ţări, noi nu ne-am confruntat direct cu fenomenele respective, răspunsurile furnizate de români nu diferă substanţial de media europeană: 49% erau preocupaţi de terorism, 42% de imigraţie, 13% de criminalitate, 12% de situaţia economică. De subliniat că e vorba despre răspunsurile referitoare la problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană; când e vorba de problemele României ie-rarhia e, evident, diferită (cea mai importantă problemă a României e considerată a fi, de către 37% dintre respondenţi, cea a sistemului de sănătate şi securitate socială).
Diferenţele dintre români şi restul europenilor apar dacă ne uităm mai atent la atitudinea faţă de imigranţi.
Ştiam de mult că românii sunt mai naţionalişti decât restul europenilor: dacă la nivelul întregii Uniuni 51% dintre respondenţi se autodefinesc atât prin apartenenţa naţională, cât şi prin cea europeană, şi doar 39% exclusiv prin cea naţională, la noi e invers: în proporţie de 48% ne definim doar ca români şi 47% – ca români şi europeni.
Când e vorba despre problemele altora – aici despre sprijinul faţă de imigranţi – dezacordul faţă de restul UE este şi mai evident: 63% dintre europeni (67% în zona euro) consideră că ţara lor ar trebui să-i ajute pe refugiaţi, afirmaţie cu care sunt de acord doar 36% dintre români. Disponibilitatea de a sprijini refugiaţii este cvasi-unanimă în Suedia (93%), urmată de Olanda (85%) şi Danemarca (83%). La polul opus se situează Cehia (21% ar fi de acord ca ţara lor să ajute refugiaţii), Ungaria (27%) şi Bulgaria (29%). Este de remarcat că reticenţa cea mai mare de a-i ajuta pe refugiaţi se manifestă în ţările din fostul bloc comunist, ţări din care, nu cu mult timp în urmă, au plecat, cu statut de refugiat, contingente importante.
