Speranta de viata in tarile cu venituri ridicate a atins nivelul de 78 de ani, in timp ce in statele cele mai slab dezvoltate ea nu depaseste 51 de ani. In unele tari africane, bantuite de SIDA, speranta de viata este de doar 40 de ani. La fiecare 1000 de nasteri, in tarile bogate sapte copii mor inainte de atinge varsta de cinci ani. In cele mai sarace, numarul copiilor morti inainte de a implini cinci ani este de 155 la 1000 de nasteri.
Aceste decese nu echivaleaza doar cu o tragedie umana, ci si cu o catastrofa pentru dezvoltarea economica; ele reduc sistematic cresterea economica si mentin statele sarace in capcana saraciei. Dar exista destule exemple care demonstreaza ca incidenta deceselor si imbolnavirilor din tarile sarace poate fi redusa rapid si drastic daca se investeste in programe de sanatate publica.
In ultimii ani, prin intermediul Fondului Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei si Malariei au fost inregistrate progrese majore. Infiintat acum sase ani, acest fond a oferit unui numar de peste 130 de tari finantari prin care acestea si-au imbunatatit programele de combatere a celor trei mari boli ucigatoare. De atunci, aceste programe au facilitat administrarea de medicamente antiretrovirale pentru aproape un milion de africani bolnavi de SIDA, au finantat distribuirea a aproape 30 de milioane de plase antitantari – necesare combaterii malariei – si au sprijinit tratamentul a peste doua milioane de persoane bolnave de tuberculoza.
Malaria poate fi controlata efectiv prin distribuirea de plase impotriva tantarilor, pulverizarea de insecticide in spatiile interioare si distribuirea gratuita a medicamentelor pentru oamenii saraci din satele vulnerabile. In doar doua zile, guvernul kenyan a distribuit anul trecut peste doua milioane de plase antitantari. Programe similare au fost derulate in Etiopia, Ruanda, Togo, Nigeria, Ghana si alte tari africane, iar rezultatele au fost spectaculoase. Saracii au inteles sa foloseasca plasele, ceea ce a dus deja la o reducere rapida a numarului de imbolnaviri.
O campanie condusa de Rotary International impreuna cu mai multi parteneri aproape ca a eradicat poliomielita. Daca la startul campaniei numarul de cazuri diagnosticate peste tot in lume era de cateva zeci de mii pe an, acum acest numar a scazut la doar cateva sute. Se poate vorbi de succese notabile chiar si in regiunile cele mai greu accesibile, cum ar fi provinciile saracite din nordul Indiei.
India inregistreaza insa mult mai multe succese cu remarcabilul program al Misiunii Nationale de Sanatate Rurala (NRHM), de fapt cea mai mare concentrare de masuri de sanatate publica din lume. Jumatate de milion de femei tinere – un numar absolut extraordinar – au fost angajate ca asistente de sanatate publica, pentru a asigura interfata dintre gospodariile saracite si clinicile si spitalele publice (si acestea aflate in curs de imbunatatire a calitatii serviciilor), dar si pentru a spori accesul femeilor la servicii de urgenta de obstetrica pentru a evita tragicele si inutilele decese la nastere.
O alta realizare notabila in India este programul de ingrijire la domiciliu a sugarilor in primele zile de la nastere. In acest moment, un numar alarmant de nou-nascuti mor in urma unor infectii, din cauza imposibilitatii mamelor de a-i alapta in primele zile si din alte cauze nicidecum imposibil de prevenit. Prin pregatirea unor asistenti rurali de sanatate publica, programul NRHM a realizat o scadere accentuata a ratei mortalitatii infantile in satele din India.
Succesul acestor programe distruge trei mituri foarte populare.
Primul: saracii trebuie inevitabil sa duca crucea bolilor, ca si cum ar fi cumva condamnati sa se imbolnaveasca si sa moara prematur. In fapt, saracii mor din cauze perfect cunoscute, usor de identificat si de tratat cu costuri reduse. Nu exista nici o scuza pentru milioanele de decese cauzate de malarie, SIDA, tuberculoza, poliomielita, pojar, diaree sau infectii ale cailor respiratorii, ori pentru multele femei si copii care mor in timpul nasterii sau imediat dupa.
Al doilea mit este ca orice ajutor din partea statelor bogate este inevitabil risipit. Aceasta mantra este atat de des repetata de unii lideri ignoranti din tarile bogate incat a ajuns sa fie o bariera majora in calea progresului. Bogatilor le place sa dea vina pe saraci, pentru ca o asemenea atitudine, pe de-o parte, ii scuteste pe ei de raspundere, iar pe de-alta parte le da un sentiment de superioritate morala. Dar tarile sarace sunt capabile sa puna rapid la punct programe eficiente de sanatate publica atunci cand primesc sprijin. Recentele povesti de succes au fost posibile datorita unei combinatii de cheltuieli sporite asumate de bugetele statelor sarace si o suplimentare a acestor cheltuieli cu ajutoare din partea unor tari bogate.
Al treilea mit este ca salvarea saracilor va inrautati situatia demografica, deja exploziva. Dar gospodariile din zonele subdezvoltate au un spor natural ridicat – in medie cinci copii – si in urma faptului ca oamenii se tem de mortalitatea infantila ridicata si tind sa compenseze riscurile printr-un numar mai mare de copii. Dar daca rata de mortalitate infantila scade, acelasi lucru se va intampla si cu rata de fertilitate – familiile vor fi convinse ca sugarii vor supravietui. Efectul unor asemenea masuri va fi deci un spor natural mai mic, nu unul mai mare.
A sosit momentul sa ne achitam de un angajament global fundamental: toti oamenii – saraci sau bogati – trebuie sa poata accesa servicii medicale de baza. Daca doar 0,1% din veniturile globale ar fi destinate serviciilor sanitare pentru saraci, ar fi posibil sa crestem speranta de viata, sa scadem mortalitatea infantila, sa salvam femeile pe cale sa nasca, sa reducem sporurile demografice si sa impulsionam dezvoltarea economica in lumea subdezvoltata.
Numarul succeselor in politicile de sanatate publica este in crestere. Date fiind costurile reduse si beneficiile uriase ce decurg din sprijinul acordat unor asemenea eforturi, nu exista nici o scuza pentru lipsa de actiune. z
Jeffrey Sachs este profesor de economie si director al Institutului Pamantului de la Universitatea Columbia.
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org
