Mulder are doctorat de la Oxford și Scully de la Medicina Johns Hopkins, deci nu de la Quantico, dacă nu ați băgat de seamă.
Unsprezece la sută. Atâția senatori s-au opus legalizării fraudei academice și imposturii de către Ecaterina Andronescu și trupa ei de impostori. În cei 89% au fost, pe lângă Costoiu, rectorul doctorand etern, Andronescu, Daniel Barbu, Teodor Atanasiu și Mircea Geoană. Costoiu a și explicat că majoritatea rectorilor, adică aceia care au pretins că legea nu-i cere unui profesor universitar să certifice corect caracterul științific al unei lucrări și, ca atare, cei care validează lucrările deținuților nu pot fi nici măcar mustrați, nu vor să audă de CNACTDU sau de oricare alt juriu extern, adică cei care au făcut doctoratul aproape sinonim cu plagiatul sunt cei care trebuie să arbitreze problema. Mediafax ne informează că tot săptămâna asta s-a modificat și ordonanța Ralucăi Prună și iarăși se dau 20 de zile libere de lucrare științifică. Nici acolo nu a fost mare opoziție.
Suntem mai mulți în societate contra imposturii la ora asta și e Senatul așa de nereprezentativ? Om fi, dar nu destui. De ce, în urma textelor mele cu zeci de mii de citiri despre impostura bacului la română, nu a apărut un cerc de profesori reformatori care sunt pedagogi pe bune și știu cum trebuie învățat copilul română, ca să nu mai producem analfabeți? De ce părinții (mulțumesc unui cititor care mi-a sesizat) care sunt în Consiliul de Administrație al școlii nu s-au opus politizării numirilor de directori și nu sprijină consistent încercarea ministrului Dumitru de a depolitiza aceste poziții? De ce atâția miniștri la rând l-au lăsat pe electricianul Mirescu să facă subiecte și programe, ratând la singurul lucru indispensabil pe care trebuie să îl facă statul în educație (pe restul e destul să le finanțeze, fără a le organiza), controlul calității? Cum s-a ajuns să fie unanim recunoscut că ARACIS, organismul de acreditare universitar, e chiar mai corupt ca universitățile și eșuează complet în sarcina sa de bază, diferențierea între ce se poate numi universitate și o fabrică de diplome? Nu, nu sunt catastrofică, asta e situația și bine a făcut Barbu că a plecat de la CNACTDU, urmează procese ale lui Ponta, Tobă și compania contra CNACTDU și, având în vedere că tot ei au făcut legile, au șanse bune să scape.
Oricum nu funcționa mecanismul greoi și stupid creat pentru a demasca plagiate, care încerca să-l înlocuiască pe cel acreditat peste tot în lume, doi referenți anonimi care să citească teza, nu jurii cu zeci de oameni, a mers o lună pentru că aveau curaj și hotărâre cei de la vârf – Barbu, Andruh etc. – și au luat pe seama lor. Dacă sunt dați cumva în judecată cu titlu personal, Coaliția pentru Universități Curate se oferă să le asigure apărarea. Cum trecuse termenul legal, tocmai sunasem la CNACTDU să întrebăm dacă ne mai răspund anul ăsta cu Bușoi (mai ales nu vă grăbiți, CNSAS nu a răspuns încă cu Marian Munteanu, Cioloș încă mai așteaptă a patra declarație contradictorie a lui Victor Grigorescu de ce i-a dat cineva două sute de mii de euro pe ceva care valora zero lei și pe care l-a ascuns, instanțele nu au dat nici un termen în procesul în care SRI e invitat să declasifice secretele despre pericolele pentru sănătatea publică a produselor Hexi Pharma și așa mai departe). Și în urma telefonului aflarăm că onor comisia de medicină nu ar vrea să se bage deloc în doctoratul lui Bușoi, unde softul UMVT a depistat ceva ghilimele lipsă, pentru că ar fi, de fapt, de politici publice, și nu de medicină. Ce să vezi, tocmai asta ziceam și noi, problema e că Universitatea de Medicină din Timișoara l-a făcut doctor ÎN MEDICINĂ cu însăilările lui de politici publice, nici nu mai contează de la cine le-a copiat. Pentru că, nu-i așa?, copiatorii variază, copiații par mai stabili în peisaj – sau nu m-ar fi sunat Emilia Șercan acum vreun an să mă întrebe dacă vreau să comentez că procurorul-șef adjunct Licu, făcut doctor de Gabi Oprea, m-ar fi copiat. (Și ăsta? Ce? Auditul Freedom House din 2005.) Cu dl Licu totul e OK, noua legislație îi va permite să scape de titlu, cum deja încercase, omul s-a înscris demult pe lista celor care vor să scape http://www.romaniacurata.ro/doctorii-lui-oprea-vor-sa-renunte-la-doctorat-academia-de-informatii-a-sri-incearca-sa-i-scoata-basma-curata-sri-tace-malc-ce-a-promis-noul-ministru-al-educatiei/. Cum Oprea copiase direct din Iorga, pe care îl cita până și Nicolae Ceaușescu, pe lângă asta, restul sunt fleacuri. Nu-i așa?
Pe vremea tinereții mele se spunea că Securitatea recruta numai din șefi de promoție. Era o legendă (judecând după informatorii, târziu aflați, de la Opinia studențească), dar lumea credea. Pentru că pe fond ce reflecta această credință era că numai oameni străluciți erau recrutați de Securitate, vârfurile profesiunilor. Azi e exact invers. Pentru a dota oamenii fără valoare care ocupă felurite poziții cu titluri doctorale au fost creați îndrumători ca Oprea și școli întregi care nu au nici o valoare. Și din cauză că PSD a avut atâția oameni de apărat, iar PDL doar unul de dat jos – pe Ponta -, în loc ca discuția să se poarte pe standardele doctorale, discuția s-a dus în zona înșelătoare a plagiatului, unde nu se va rezolva nimic. Ce trebuia discutat era dacă Dreptul din România, chiar dacă adună resursele din toate universitățile, are din ce face o școală doctorală demnă de acest nume. Probabil că nu, sau nu ar fi umplut lumea de parlamentari, procurori, chestori, judecători și generali cu doctorat. La noi în țară trebuie să te ferești să socotești indicele Harzing (Google Scholar) la îndrumătorii de doctorat, nu la doctoranzi, la destui academicieni și membri de comisii prezidențiale. Securitatea se orienta după talentul oamenilor, îi vedea pe unii că se ridică, iau premii etc., încerca să afle slăbiciunile lor de caracter și venea la pescuit după cei mai buni. Un ins precum Costoiu, rector și ministru FĂRĂ DOCTORAT terminat, ar fi fost de neconceput. Azi însă lumea bate la ușa rețelelor oculte, căutând patroni, ca să ia după aceea premiile și ce mai e de luat și, ca să nu le ia unii care nu sunt în rețea, controlul asupra premiilor (metaforic) de tot felul a fost crescut, nu se mai pot lua prin merit DELOC. Reiese de aici că pluralismul elementar al anilor ‘80, adică Securitate contra Partid Unic, funcționa mai meritocratic, în orice caz în zona academică, decât cel de azi.
Nu e de mirare, de exemplu, că academicianul matematician Viorel Barbu, președintele demisionar al CNACTDU după ce partida reformistă nu a reușit să îl aleagă la Academie, a ajuns șeful taberei anti-impostori, când el era speranța academică și în anii ‘80, când eram eu studentă, și conducea, deși foarte tânăr, filiala Iași a Academiei Române? Asta arată contribuția a 25 de ani de tranziție – a fost nulă. S-au numit câțiva academicieni onorifici, dar nu din cei care au indicele Harzing mare în plină carieră, ci din cei care se pregăteau să treacă pragul, astfel că între timp au și murit mare parte dintre ei. Și astfel am ajuns la sistemul invers, de impostură totală, în care rețele oculte numesc miniștri și parlamentari, care după primul an de mandat devin și doctori, și ctitori de universități și școli doctorale (vezi serialul parlamentarilor plagiatori pe România Curată). Sistemul se autoperpetuează, pentru că nici atunci când iese scandal, ca acum la Academia Națională de Informații, nu se ia decizia justă, adică să se desființeze școala doctorală de la ANI (Mulder are doctorat de la Oxford și Scully de la Medicină Johns Hopkins, deci nu de la Quantico), nu există doctorat în securitate dat tot de establishmentul de securitate, ci se înlocuiește generația precedentă cu cea nouă. Exit generalul Oprea și intră Ioan Aurel Pop cu trupe proaspete.
Nicăieri impostura nu face ravagii mai mari decât pe listele electorale, unde chiar nu sunt criterii, deci cele două în vogă, securismul și imaginea, fac fiecare ce pot. Se fac și greșeli. L-am remarcat pe Alexandru Căutiș pentru atitudinile lui de extremă dreaptă dintr-o emisiune a lui Rareș Bogdan din vara trecută despre legile antilegionare, aud că a fost parașutat pe o listă la stânga. Dar mulțimea de oameni (gen Cristian Ghinea, Ciprian Ciucu) care o încurajau pe Monica Macovei când eu îi spuneam (paranoica de mine) că e o conspirație ocultă pentru distrugerea ei în 2014 cu o candidatură prematură și inoportună, unde sunt ei azi, pe listele M10 poate, să tragă partidul peste prag? Răspuns: pe listele partidelor care pot da premii.
Urmează raționalizări de ce asta e și moral, și just și cum numai meschinăria noastră sufletească ne oprește să vedem sublimul acestor atitudini.
Există, tot în politică, soluția imposturii la români? Președintele a fost cu noi tura asta – a trimis legea la reexaminare și am auzit că a refuzat să aibă doctorat când i s-a propus, două lucruri pozitive, dar o fi chiar întâmplare că nici unul din intelectualii care l-au ajutat să se aleagă nu îi mai calcă pragul azi? Sau că nu a găsit, în afara lor, ca să umple vidul, decât pe unul care a validat lucrările unor deținuți ca să-l pună în comisia prezidențială? Unde sunt criteriile? De asemenea, nu din întâmplare sau din grabă nu are USR un program care să aibă vreun sens și să fie altceva decât o însăilare de cheltuieli, ci pentru că tânăra generație politică nu doar că nu are nici o competență pe politici publice – nu aveau de unde, nu a fost timp etc. -, dar nici nu vrea să aibă. Se puteau face zece școli de vară până să vină sezonul semnăturilor, în care să se construiască esențialul. Dar acolo unde atitudinile preexistă cunoașterii (știm ce ne place și ce nu, iar asta ne e suficient), cunoașterea nu se mai materializează, că nu mai are de ce.
Evoluați mai repede, președinte nou și partide noi, că se duce timpul când mai puteați găsi sprijin în societate!
Sigur că de vină or fi iarăși cele peste trei milioane de români plecați în alte sisteme de merit, care dacă puneau umărul îl construiau pe ăsta etc. Nu e adevărat. Fac parte din cei plecați care am tot pus umărul și acasă, nu doar mi-am construit indicele Harzing, cu rezultatele care se văd, studenții mei buni sunt pe afară, iar cei impostori se ridică pe vârful politicii românești. Și văd și în alte țări care și-au distrus sistemele de merit că soluțiile, puține câte sunt, tot din afară vin. Ele constau în sisteme complet alternative, școli și universități neorganizate de stat, cum e UTC Monterrey, cu o sută zece mii de studenți în top 100 global și cea mai mare universitate privată din America Latină. Au făcut-o câțiva oameni de afaceri mexicani care au studiat la MIT și au hotărât că pot face un MIT acasă, pentru că universitățile de stat erau corupte și nu se găseau oameni competenți de angajat. Până nu vom produce douăzeci de mii de oameni pe an cu diplome universitare care chiar sunt calificați, nu vom avea din ce face partide, iar până nu vom avea o generație de părinți care să vrea de la școala copiilor lor mai mult decât o patalama nu vom avea învățământ performant. Deci da, suntem ceva mai mulți ca senatorii, dar nu mult mai mulți.
P.S. Dacă unii nu își fac profilul public pe Google Scholar, să știți că puteți afla valoarea academică a oricui folosind
http://www.harzing.com/resources/publish-or-perish/windows. Indicatorii folosiți îi puteți vedea la adresa http://www.harzing.com/pophelp/metrics.htm.
Faceți din verificarea tuturor contribuția dvs. individuală pentru a combate climatul generalizat de impostură în care s-a ajuns.
Citat
Oricum nu funcționa mecanismul greoi și stupid creat pentru a demasca plagiate, care încerca să-l înlocuiască pe cel acreditat peste tot în lume, doi referenți anonimi care să citească teza, nu jurii cu zeci de oameni, a mers o lună pentru că aveau curaj și hotărâre cei de la vârf – Barbu, Andruh etc. – și au luat pe seama lor. Dacă sunt dați cumva în judecată cu titlu personal, Coaliția pentru Universități Curate se oferă să le asigure apărarea.
