Premierul Emil Boc pare a fi intrat intr-un cerc vicios in relatiile cu presa. O fi vorba despre incapacitatea sa de a vorbi scurt si percutant? Trecutul de profesor-avocat il cam face sa se piarda in digresiuni greu de urmarit. O fi vorba de comportamentul de catel de pripas al jurnalistului roman mediu, care il respecta pe politicianul-stapan de gen Nastase si-si descopera barbatia critica pe cei inofensivi, vezi cazurile Boc si Geoana?
Cert este ca Boc are parte de o presa mai proasta decat ar fi cazul dupa actiunile sale propriu-zise. Inteleg ca este omul lui Basescu si merita pedepsit pentru asta, dar valul de dispret si ura e cu totul exagerat. Singura greseala flagranta si binemeritat sanctionata este angajarea nepoatei sale la Guvern. In schimb, actiuni care sunt fundamental corecte intra intr-o moara de tendentiozitate din care ies de nerecunoscut.
De pilda, desfiintarea Cancelariei premierului. Presa a tratat subiectul de parca Boc ar fi desfiintat vreo institutie fundamentala infiintata de Cuza Voda, fara de care propasirea neamului ramanea in pom. De fapt, vorbim de cateva sute de posturi infiintate de Adrian Nastase pentru a dubla pe orizontala ministerele de linie. Ramane de dezbatut daca mai multa coordonare la seful Guvernului inseamna si mai multa eficienta. Personal ma indoiesc, dar unii experti in administratie sustin ca doar un control de sus misca lucrurile in Romania.
Cert este ca un demnitar roman renunta de bunavoie la un mamut birocratic pe care il controla. Sau, daca vreti, e prima oara cand Guvernul Romaniei, in loc sa se umfle, se mai si dezumfla. Sa nu uitam ca avem de trei ori mai multi angajati in administratie decat in 1989. Avem deci un demnitar roman care reduce birocratia si renunta la o bucatica din feuda. Care e scandalul public?
Ca printre cei disponibilizati era si o femeie insarcinata. De aici, doua reguli de comportament pe care ziaristul roman le dicteaza prim-ministrului: 1) premierul trebuie sa stie cine ramane insarcinata prin Guvern si 2) daca vreo functionara dintr-o institutie ramane insarcinata, acea institutie nu poate fi desfiintata.
Evident, glumesc, dar cam aceasta este logica dezbaterii de la televizor. Ne plangem toata ziua de birocratia infecta din Romania, dar cand cineva ia o masura concreta, ii dam rapid la cap. Nu e de mirare ca premierul Tariceanu a renuntat la puseurile reformiste care-l bantuiau prin 2005 si s-a transformat ulterior intr-un tipic demnitar indragostit de scaun: nu schimbam nimic, aruncam toti banii pe care-i avem in gaurile negre ale administratiei.
Vreti cifre? In 2004 plateam 2,1 miliarde euro pentru Sanatate. In 2007 am platit 4,3 miliarde. Adica mai mult decat dublu. Este aceasta o realizare? Dupa capul lui Bogdan Olteanu, da. Vezi bine ca, pentru un liberal de dreapta din Romania, simpla dublare a banilor de la buget pentru un domeniu este o mare realizare. Nu conteaza ca nu avem nici pe departe servicii de doua ori mai bune, spitale de doua ori mai curate si medici de doua ori mai putin spagari decat inainte. Ororile din spitalele romanesti tocmai au ajuns in "New York Times" alaturi de subiecte de prin Bangladesh si Africa. Cam acesta este rezultatul celor cateva miliarde de euro aruncate in gaura neagra a sistemului sanitar, acolo unde pacientul este un iobag vandut de medicii de familie in loturi, ca vitele furajate; unde directorii de spitale sunt imparati; unde saracii trebuie sa dea spaga si cei cu venit decent se duc pe piata privata a serviciilor medicale. Piata privata sufocata si concurata necinstit de sistemul de stat inecat in bani de promotorul pietei libere in Romania – PNL.
Sa mai spun ca bugetul Educatiei aproape s-a dublat ca proportie din PIB in ultimii patru ani? Iar cresterea reala a fost chiar mai mare, pentru ca PIB-ul s-a tot marit. In afara de faptul ca profesorii au ajuns sa castige decent pentru nivelul din Romania, nimic nu s-a schimbat nici in sistem, nici in calitatea sa. Sa mai spun ca in aceeasi perioada salariile functionarilor publici s-au marit de patru ori? Da, functionarii care acum ies in strada si vor sporuri de limbi straine si "de antene". stiti ca in Romania leafa medie la stat e mai mare decat leafa medie din mediul privat? Deci avem de ales intre stabilitate ± leafa mare versus stres ± leafa mai mica. In acest ritm, vom lucra cu totii la stat in cativa ani.
Legatura dintre Boc si aceste cifre e limpede. Nu prea suntem in stare sa ne reformam statul si serviciile publice in vremuri de prosperitate. Cand da de bani, politicianul roman, de stanga sau de dreapta, fesenist sau urmas al lui Bratianu, ii arunca in gaurile fara fund ale statului. De ce sa te apuci sa reformezi? Ca sa-ti vina sindicalistii la usa ca vor spor de limba straina? De ce sa te apuci sa desfiintezi institutii inutile cand risti sa dai acolo peste functionare insarcinate si asta iti anuleaza simpatia ziaristilor?
Intr-o anonimitate aproape totala, acelasi Boc zice ca se pregateste o lege unica a salarizarii la stat. Va dati seama cata lume o sa enerveze?! Toti parlamentarii, magistratii, sepepistii, diplomatii, prefectii, inaltii si scunzii functionari publici etc. se vor vedea pusi in situatia ridicola de fi platiti pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce sunt. Sa vedeti tragedii! Sa vedeti cate judecatoare insarcinate si cati diplomati cu pensie de serviciu tripla vor induiosa studiourile de la televiziune si cum Gadea et Comp. vor dezbate indelung subiectul cum ca Boc se razbuna pe sepepisti pentru ca sunt mai inalti decat el.
