Boris Nemțov e ultima victimă într-un șir de asasinate care au eliminat, de fiecare dată, critici și niciodată sprijinitori ai regimului Putin.
Nu e nimic de cercetat în asasinarea lui Boris Nemțov. Știm ce s-a întâmplat și ce se va întâmpla de acum înainte. Asasinarea lui Nemțov e o banalitate cruntă. Șirul potrivnicilor uciși în Rusia lui Valdimir Putin e atât de lung, încât în urma lui a rămas un tipar. Acest tipar spune că tot ce putem afla e chiar existența acestui tipar. Atât și nimic mai mult.
Vom fi informați, mai întâi, că asasinarea lui Nemțov nu a fost o crimă politică. Într-adevăr, la câteva ore după ce Nemțov a fost împușcat în preajma Kremlinului, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președinției, știa că asasinatul a fost „o provocare“.
Vom mai fi informați că Nemțov a fost ucis de: a) serviciile secrete ucrainene, pornite pe compromiterea președintelui Putin, b) apropiați ai lui Nemțov, în căutarea unui martir care să relanseze opoziția sau c) mafioți legați prin afaceri murdare de Nemțov.
Va urma arestarea unor indivizi, de obicei doi până la patru, de obicei ceceni sau marginali cu cazier vioi. La sfârșit, acuzații: a) vor fi găsiți nevinovați și eliberați sau b) își vor recunoaște exemplar vinovăția, fără să explice cine și de ce i-a plătit să omoare. Și cu asta, gata. Justiția și-a făcut datoria. Urmează timpul și uitarea. Oricine va încerca să redeschidă subiectul va fi trimis la deciziile justiției. (Nota redacţiei: Acest text a fost scris vineri, 6 martie. Sâmbătă, ipotezele lui Traian Ungureanu au fost confirmate: justiţia rusă a decis arestarea a cinci suspecţi (un al şaselea s-a sinucis) în cazul asasinatului lui Boris Nemţov. Unul dintre ei, de origine cecenă, şi-a recunoscut deja implicarea în asasinat.)
Citește continuarea comentariului în Revista 22.
