Într-un discurs consacrat Orientului Mijlociu, preşedintele Barack Obama a pledat – în premieră pentru un lider american – pentru o pace bazată pe graniţele de dinaintea Războiului de Şase Zile. A doua zi, premierul Beniamin Netanyahu a respins categoric propunerea lui Obama într-o conferinţă de presă desfăşurată chiar la Casa Albă.
În afară de europeni, toată lumea din regiune a primit discursul lui Obama cu dezamăgire dacă nu chiar cu ostilitate. Arabii s-au declarat nemulţumiţi de afirmaţia lui Obama că recunoaşterea statului palestinian nu se poate face la ONU, unde un vot asupra acestei chestiuni va avea loc în septembrie şi de avertismentul său cu privire la diminuarea şanselor de pace prin recenta includere a Hamas în guvernul Autorităţii Palestiniene. La rândul lor, israelienii au respins propunerea lui Obama în mod explicit.
Vineri, în urma unei reuniuni tensionate de două ore cu Obama la Casa Albă, premierul Beniamin Netanyahu a încălcat tradiţia diplomatică privind schimbul de amabilităţi la întâlnirea cu presa de după discuţii şi s-a lansat într-o filipică la adresa propunerilor. Netanyahu a declarat că Israelul nu va accepta niciodată o asemenea propunere şi nu va reveni la graniţele din 1967 pe care le-a caracterizat ca fiind „de neapărat”: „Amintiţi-vă că înainte de 1967 Israelul era lat de nouă mile – a afirmat Netanyahu cu privirea aţintită asupra lui Obama. (…) Acestea nu erau graniţele păcii, ci graniţele unor războaie repetate, pentru că atacurile asupra Israelului erau atât de uşoare”. „Pacea bazată pe iluzii se va strivi în cele din urmă de stâncile realităţii Orientului Mijlociu”, a mai avertizat liderul israelian care, aseară urma să ţină un discurs, alături de Obama, în faţa AIPAC, cea mai importantă organizaţie a evreilor americani şi de lobby pro-israelian. Într-atât i-a deranjat discursul lui Obama pe membrii comunităţii evreieşti încât liderul AIPAC, Lee Rosenberg, a simţit nevoia să le ceară membrilor într-o scrisoare să nu fluiere sau să huiduiască discursul lui Obama. Azi, Netanyahu urmează să vorbească în faţa camerelor reunite ale Congresului, unde se aşteaptă să primească susţinerea entuziastă a republicanilor.
Ce este în joc?
În iunie 1967, armata israeliană a răspuns unei massive concentrări de forţe egiptene, iordaniene şi siriene la graniţele sale, a lansat o ofensivă fulger în peninsula Sinai împotriva Egiptului şi a intrat în conflict cu Siria şi Iordania. În numai şase zile, Israelul a cucerit Gaza (pe atunci teritoriu egiptean), peninsula Sinai, a înglobat Ierusalimul de Est, a cucerit Cisiordania (pe atunci teritoriu iordanian) şi înălţimele Golan, aparţinând Siriei. O tentativă egipteano-siriană de recuperare a teritoriilor pierdute a eşuat în 1973 (Războiul de Yom Kippur) şi s-a încheiat cu înfrângerea forţelor arabe. Ajunşi la 100 de Kilometri de Cairo, israelienii au fost convinşi să se retragă la presiunile secretarului de stat american, Henry Kissinger. Ulterior, nici o coaliţie arabă nu a mai atacat Israelul, Egiptul a renunţat la legăturile cu URSS şi a ales un curs pro-american.
În 1978 au fost încheiate acordurile de la Camp David iar Egiptul a devenit prima ţară arabă care a recunoscut şi semnat un acord de pace cu Israelul. Ulterior, Iordania a făcut la rândul ei pace cu Israelul. Israelienii s-au retras din Sinai şi Gaza, dar păstrează o prezenţă militară consistentă în Cisiordania. De alfel, Netanyahu a subliniat că orice recunoaştere de către Israel a unui stat palestinian va include şi viitoarea prezenţă militară israeliană în Valea Iordanului. În sfârşit, controlul asupra înălţimilor Golan îi oferă Israelului avantajul strategic asupra Siriei şi totodată control asupra resurselor de apă potabilă. Una din cauzele care au dus la Războiul de Şase zile a fost încercările repetate ale Siriei în anii 1965-66 de a deturna apa din Marea Galileii pentru a lipsi Israelul de una din sursele sale vitale de apă dulce.
Revenire
În discursul din faţa membrilor AIPAC, Obama a revenit asupra afirmaţiilor de joi, pretinzând că a fost înţeles greşit. El a afirmat că a vorbit despre o pace bazată pe „graniţele din 1967 şi schimburi de teritorii între părţi” ceea ce ar însemna de facto că viitoarele graniţe între Israel şi Palestina nu s-ar baza pe frontierele din 1967. În cazul acesta, rămâne neclar de ce s-a mai referit Obama joi la graniţele din 1967, când el însuşi nu crede că acestea pot fi respectate.
