Ruina si rugina

Pedepsiti si dupa 1989, pentru ca au fost… deportati

Ancheta pe care o incepem in aceasta pagina poate constitui un studiu de caz pentru intreaga economie romaneasca: s-a furat si s-a distrus cat pentru trei generatii si nimeni nu este
vinovat.

Familia Median, in urma unei munci asidue de buni gospodari, a intemeiat o ferma model, pentru acea vreme (1931), in comuna Pecineaga (Constanta), aducandu-i o faima ce depasea limitele judetului. In martie 1949, intreaga avutie a familiei a fost confiscata de catre regimul stalinist, avutie care, dupa 16 ani de la instaurarea asa-zisului regim democrat din 1989, nu este inca restituita.
Artizanul acelei reusite exceptionale a fost Gheorghe I. Median, mocan din Sacele (Brasov). Temeiurile averii oierului Median erau munca si intelepciunea.

Originea familiei Median si transhumanta descendenta

Familia Median se trage din mocanii saceleni care erau asezati compact pe aria actualului municipiu Sacele, in fostul sat Satulung si Cernatu. Aici, mocanii de origine ortodoxa au convietuit secole de-a randul cu ceangaii de religie romano-catolica, evanghelica si reformata. Pana in 1918, traditia religioasa si populara s-a pastrat cu sfintenie la oierii din Sacele, fiind recunoscuta pe ambii versanti ai Muntilor Carpati.
Mocanii saceleni provin din imigrarea de oieri sud-dunareni, macedoromani, de la 1392, consemnata de cronicarii Vasile si Radu Tempea de la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului (cf. Istoria Bisericilor Ortodoxe Romane din Sacele Brasov de Stefan Casapu, vol. I, editata in 2000). Argumente in favoarea originii macedoromane a mocanilor saceleni aduc si cercetatorii N. Densusianu, Ov. Densusianu, T. Papahagi si Elena Moroianu. Cel mai puternic argument pentru originea sud-dunareana a mocanilor saceleni o reprezinta faptul ca acestia practicau o transhumanta descendenta (asezarile stabile sunt la munte, de unde se coboara la ses pentru pasunat).
Respectand acest ritual secular, Gheorghe I. Median pleca cu turmele de oi pe care le detinea in Balta Brailei, unde, pe traseu, se oprea cateva zile in localitatea Bordei Verde de langa Braila, la varul sau primar Gala.
Conform autorilor mai sus citati, Dobrogea era zona preferata a mocanilor saceleni in transhumanta lor, creandu-se la Medgidia, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, centrul mocanilor saceleni. O parte din ei s-au stabilit in localitatile Harsova, Vares, Caramurat (azi M. Kogalniceanu), construind o biserica ortodoxa in anii 1881-1882 si o scoala primara. In Dobrogea, tot mocanii saceleni au infiintat Manastirea Cocos.

Agoniseala cu truda

Gheorghe I. Median s-a nascut in 1886, din parintii Ion si Ana Median (nascuta Crevelescu), in comuna Satulung. A avut doi frati, Ion si Neculai, si doua surori, Maria si Ana.
La varsta de 12 ani a plecat, cum se spunea pe atunci, la stapan, la Braila, ca baiat de pravalie, unde a stat circa 6 luni, dar nu i-a placut si a plecat la oi, la o ruda, Nicolae Fatu, tot din Satulung, care avea oile in Basarabia, judetul Cahul, comuna Baimaclia. In acest loc a lucrat ca cioban, trecand prin toate fazele meseriei, cu plata in oi si cele necesare, pana la varsta de 27 de ani, cand cu toata agoniseala a plecat in transhumanta in Crimeea, unde a vandut oile cu un pret bun. A facut acest periplu de doua sau trei ori, fapt care l-a ajutat sa-si sporeasca numarul oilor.
Traseul urmat cu oile din Tara Romaneasca pana in Crimeea a trecut prin zona in care s-a purtat celebrul razboi dintre 1853-1856 (inca multi ani, si pe vremea lui Median, pasunile verzi erau pline de osemintele celor cazuti in lupte).

Intemeierea familiei Median

In 1917 se casatoreste cu Susana Schiaua din Baimaclia, judetul Cahul, unde se stabileste pentru o scurta perioada, din cauza evenimentelor care au urmat, continuand sa se ocupe tot de oi. Parintii sotiei erau tot din Sacele: el din Satulung iar Schiaua Vlad Susana din Tarlungeni. In acea perioada a ajuns sa detina 2.500 de oi. Iubirea pentru oi si pentru pamant si-a facut cuib in inima lui Median.
In 1918, la finele razboiului, se stabileste in comuna Ianca, unde
s-a intovarasit la cresterea oilor cu Nicolae Aldea, care era tot din Satulung. In acea perioada familia si-a stabilit-o la Satulung.

Infiintarea fermei Median

In 1922, se deplaseaza in Dobrogea si cumpara 147 hectare de teren arabil in comuna Pecineaga, judetul Constanta. Pamantul a fost inregistrat astfel: 97 ha pe numele lui Median I. Gheorghe si 50 ha pe numele sotiei, Median Susana.
In aceasta perioada facea naveta de la Ianca la Pecineaga. In anul 1930 cumpara la licitatie, tot pe raza comunei Pecineaga, inca 186 ha de teren agricol si 5 ha in comuna Albesti. Acest pamant a fost inscris pe numele celor 5 copii pe care ii avea la acea data, respectiv cate 37 ha pentru fiecare copil: Ion, Gheorghe, Maria, Valeriu si Neculae.

Dezvoltarea fermei Median

In anul 1931 isi aduce parte din oi de la Ianca la Pecineaga, iar in 1932 isi muta intreaga gospodarie la Pecineaga, unde se stabileste definitiv si se ocupa mai departe de oi, cumpara vite de tractiune, incepe sa faca si agricultura, iar in 1938 cumpara tractor, masina de treierat si intreaga gama de utilaje agricole necesare.
Dupa stabilirea definitiva la ferma infiintata in raza comunei Pecineaga, a inceput construirea casei de locuit, de magazii pentru cereale, remiza pentru tractor, batoza si celelalte utilaje, porumbar, saivane pentru oi, in numar de 3, din care doua executate din piatra si acoperite cu tigla, o casarie cu doua incaperi. Sapa o fantana la adancimea de 60 m, cu un bazin de depozitare acoperit care avea capacitatea de 10.000 l. Apa se scotea cu calul care rotea un tambur in jurul axului pe care se prindeau doua butoaie, rotite in sens invers, iar apa se golea in bazin. Familia Gheorghe Median a avut 10 copii, din care au supravietuit noua pana in 1950: Ion, Gheorghe, Gheorghe, Maria, Neculae, Valeriu, Valeria, Traian, Vlad, Susana. Al doilea copil nascut, Gheorghe, murind la o varsta frageda de numai cateva luni, numele lui a fost dat urmatorului fiu nascut, al treilea, tot Gheorghe.
In Sacele au existat patru familii care au avut zece copii: Median, Clinciu, Mosloc si Bucurenci.
In 2005 mai sunt in viata trei copii, adica doi barbati si o femeie, iar urmasi 14 nepoti si 14 stranepoti.

Casa din Constanta – pentru scolarii familiei

Pentru asigurarea conditiilor optime de studiu scolar (colegiu si liceu), Gheorghe Median a cumparat o casa cu trei camere si 200 metri de teren in orasul Constanta, pe strada Mircea cel Batran nr. 124 (azi, nr. 128). Casa a fost inregistrata 50% pe numele lui si 50% pe numele fiicei sale, Median Susana. O data cu venirea comunistilor la putere a fost nationalizata.

Perioada razboiului

In perioada celui de-al doilea razboi mondial, ferma Median a gazduit soldati din ambele armate beligerante, atat rusi, cat si germani, de care s-a ocupat sa fie bine tratati.
Soldatii rusi prizonieri de razboi au fost surprinsi de modul de organizare a fermei, cat si de faptul ca atat Gheorghe Median, cat si Susana, sotia acestuia, comunicau direct cu ei in limba rusa, ambii stapanind la perfectie rusa, deprinsa in perioada cat au stat la Baimaclia.
In anul 1942, Ion Median cade prizonier la rusi si ramane acolo pana in 1948. In 1944, Median Gh. Gheorghe cade grav ranit in batalia care s-a dat la Oarba de Mures. Dupa spitalizare si vindecarea partiala (a ramas toata viata cu schijele in plamani), a plecat pe front in Muntii Tatra din Cehoslovacia, unde l-a prins sfarsitul razboiului.
Dupa cedarea Cadrilaterului, gospodarii romani care s-au retras cu avutul si animalele lor in Dobrogea, trecand pe langa ferma Median, au fost ajutati de Gheorghe I. Median, in perioada lor dificila in care se aflau, cu alimente si furaje pentru animale.

Apogeul fermei Median

La sfarsitul anului 1944, ferma Median era la apogeul ei, avand urmatoarele:
– teren 333 ha la Pecineaga + 5 ha la Albesti, in proprietate, pe care il cultivau impreuna cu alte 470 ha, in arenda;
– constructii ale fermei Ð doua case de locuit, sase constructii anexe (depozite, magazii, casarie, remiza), trei saivane din piatra, sase tarcuri (3 din piatra, 3 din lemn), fantana acoperita cu mecanism de scos apa, fantana cu cumpana, rezervor apa, gard din piatra de cariera h = 2 m;
– utilaje agricole: tractor universal McCormick International tip 1938 (SUA); batoza Kleiton (Germania), 2 semanatoare, 4 carute, 10 hamuri, 2 pluguri animale, 1 plug tractor 3 brazde, polidisc, boroane, vanturatoare, tavalug, echipamente prelucrare miere de albine, lapte si preparare cas;
– unelte si accesorii, mobilier;
– plantatii: 0,5 ha salcam, 0,5 ha pomi fructiferi, 0,8 ha vie;
– alimente in hambar, animale;
– capital bancar corespunzator dimensiunii fermei.
Lista obiectelor preluate abuziv este impresionanta prin caracterul lor pur taranesc. Nimic din ceea ce ar putea aduce a viata de huzur – daca cojoacele, ghebele, saricele ar putea fi considerate un lux.
Prosperitatea fermei Median a facut ca pe langa copiii familiei sa traiasca aici si un numar mare de rude, pe diverse perioade de timp.
Fiul lui Median I. Gheorghe, Median Ghe. Gheorghe, a reusit pana in 1948 sa termine Academia Comerciala din Brasov, urmand a prelua partea financiar-contabila a fermei, iar alt fiu, Median Ghe. Ion, proaspat intors din prizonierat de la sovietici, a insistat pentru continuarea activitatii fermei contrar tendintei generale a statului roman de lichidare a proprietatii private.

Exproprierea

In aceste conditii, in martie 1949, in toiul unei nopti, in timp ce dormeau, 12 zdrahoni inarmati cu pusti-mitraliera, comunisti si securisti, au evacuat in numai 5 minute intreaga familie Median de la ferma. I-au tinut o zi la primarie, dupa care i-au deportat in zona Brasov.
Intregul avut detinut de Gheorghe Median a fost confiscat in acea noapte, bunuri mobile si imobile, intregul inventar. Tot in aceeasi noapte, oile care erau pe Balta Ialomitei au fost si ele confiscate de catre o alta echipa de matahale cu pusti-mitraliera. In aceeasi perioada s-a confiscat si casa din Constanta, cu toate bunurile care au existat in ea: mobilier, vesela, asternuturi, ustensile casnice, imbracaminte, incaltaminte si cele necesare traiului.
O data cu exproprierea terenului, confiscarea tuturor bunurilor, deportarea la Brasov, li s-a interzis tuturor membrilor familiei Median sa se mai intoarca la Pecineaga. Din aceasta cauza majoritatea membrilor familiei n-au mai revazut aceasta ferma, multi dintre ei decedand pe parcursul anilor.
Ca in mai toate cazurile, la data in care s-a confiscat averea familiei Median de catre statul roman, acesta nu a intocmit un proces-verbal de predare-primire amanuntit, iar adeverinta nr. 1869/7 dec. 1992 de la Arhivele Statului Constanta dovedeste cu prisosinta acest lucru. Nu se precizeaza situatia in care se aflau constructiile atunci (in perfecta stare de functionare) pentru a le compara cu ruinele care au ajuns in ziua de azi. Nici ce contineau hambarele. Oile toate trebuiau sa fete in circa doua saptamani si tunse in doua luni. Nici ce mobila si echipamente existau. Ce este mai grav: pana acum, statul roman, la 56 de ani de la marele jaf comis asupra familiei Median, nu si-a cerut scuze si nici despagubiri materiale si morale nu a acordat.
Chiar in situatia in care statul roman ar restitui intreaga lista cu bunurile materiale furate, tot nu i-ar despagubi complet pe urmasi: el nu poate restitui viata care a animat acea intreprindere economica, ar fi similar cu refacerea unui corp uman din componentele sale chimice, fara a i se reda viata. Din aceasta cauza, pe langa despagubirile de bunuri materiale, statul trebuie sa achite si costul punerii pe picioare a afacerii, pe care a omorat-o in 1949 pentru a da viata alteia noi, dupa modelul Sovhozurilor.

Supravietuirea

Dupa expropriere, Gheorghe Median, sotia si o parte din copii care erau minori au locuit in casa parintilor lor din Sacele.
Unul dintre fii, Median Ghe. Ion, a avut domiciliu obligatoriu in Sf. Gheorghe, iar altul, Median Ghe. Gheorghe, a fost repartizat la SMT Bogdana din Baragan, de unde a plecat la S.M.T. Bailesti, unde a lucrat opt ani. Aici s-a casatorit cu Ioana Mirea, careia i s-a refuzat admiterea in facultate pe motiv de origine sociala, dupa ce abia a terminat liceul. Median Traian si sotia, Maria, au fost exmatriculati din facultate pe motiv de obarsie sociala. O buna perioada, cunoscuti ai familiei, din zona Pecineaga, au transmis familiei ca numeroase persoane care umblau seara in preajma fermei Median erau retinute de militie si interogate, fiind suspectate a fi membri ai familiei Median. Acolo unde a ramas avutia, acolo ii era si inima mocanului Median.
In 1960 s-a solicitat statului roman sa acorde lui Median I. Gheorghe si Susanei pensie pentru munca prestata la ferma, ei fiind atunci in varsta si bolnavi. Comunistii, impertinenti, au raspuns ca au sapte copii si ca acestia le pot asigura existenta, asa ca nu au primit nici o pensie de la stat. Intretinerea lor s-a facut in continuare ca si pana atunci, de catre copii, contribuind fiecare cu cate 100 de lei.

Sfarsitul intemeietorilor fermei Median

La 6 martie 1975 inceteaza din viata Median Susana.
La 6.11.1977 moare, la Sacele, la 91 de ani, Median I. Gheorghe. Cu un of in suflet. Soarele nu poate fi lipit cu tina – acesta era cuvantul adevarat si aratator cu care a murit mocanul Gh. Median.
In episoadele urmatoare veti vedea, stimati cititori, ce s-a ales de faimoasa ferma a mocanului Median.

Casaria din 1933, dupa normele UE

La acea vreme (1933) ferma mocanului Gh. Median putea trece normele pe care ni le impune acum UE. Casaria era construita din piatra (pentru a mentine o temperatura scazuta in interior), iar peretii erau placati cu faianta. Ferma mai era prevazuta cu echipamente pentru prelucrarea laptelui si prepararea casului, cupe de muls, cazane mari de lapte, inoxidabile, toate adecvate pentru laptele de la 2.000 de oi.
Cum-necum, 1990 a prins-o in picioare, chiar daca acoperisul era deteriorat. Priviti si minunati-va, cum a fost distrusa in anii in care ar fi trebuit sa revina fostilor proprietari.

Ne continuam investigatia, sa vedem ce s-a ales de mandretea de ferma a mocanului Gheorghe I. Median, dupa ce a fost confiscata de comunisti in cinci minute.

Infiintarea unei IAS pe trupul fermei Median

Pe locul FERMEI MEDIAN s-a „infiintat” o ferma de vaci a IAS Albesti, care a pastrat o parte dintre constructiile FERMEI MEDIAN, o alta parte le-a demolat si a construit grajdurile pentru vaci, un atelier mecanic, un castel de apa si cateva cladiri in care locuiau muncitori sezonieri.
La sfarsitul anului 1989, pe amplasamentul fermei Median traiau peste 50 de familii, care plateau o chirie simbolica, nu achitau utilitatile, nu cumparau alimente, deoarece le luau gratis de la IAS, iar cu ce nutreturi furau de pe camp cresteau animale pe care le vindeau. Asa se face ca majoritatea sezonierilor traiau mai bine decat locuitorii din Pecineaga, anul 1990 gasindu-i cu sute de mii de lei stransi.

Falimentul

Dupa 1990 intreprinderea socialista de stat IAS Albesti s-a transformat in S.C. CERES Mangalia Sud s.a., condusa de catre directorul Vasile Olan. Urmand reteta nationala de lichidare a fostelor intreprinderi de stat, acest ins a ruinat firma dupa un model brevetat: doi apropiati ai directorului au dat foc la toate furajele care existau in incinta firmei, acestea arzand complet. Nemaiavand cu ce hrani cele peste o mie de vaci care se aflau in grajduri, a fost necesara sacrificarea lor. Carnea vitelor sacrificate a fost pastrata in depozite frigorifice, unde, ca din intamplare, s-a produs o pana de curent, ceea ce a facut ca intreaga cantitate sa se strice. Nemaiavand nici un gram de lapte sau carne de vandut pentru acoperirea costurilor de intretinere si din cauza creditelor luate, firma s-a declarat falimentara.

Dezinformarea

Dupa 1990, cativa oameni care locuiau la ferma l-au intrebat pe director daca terenul si casele fostului proprietar Median I. Gheorghe se vor restitui. Acesta a declarat ca „boierii” care au locuit aici au plecat demult in America si nu se vor mai intoarce niciodata. Totodata, i-a mintit pe lucratorii din IAS ca pot locui linistiti aici, ca-si pot cumpara spatiile in care locuiesc pentru ca nu se vor restitui niciodata terenul si constructiile.
In acelasi timp, alte persoane din „aparatul” de dezinformare au raspandit in comuna minciuna ca Gheorghe Median a furat din Basarabia 7.000 de oi, pe care le-a vandut in Dobrogea si cu banii luati pe ele a cumparat terenul din Pecineaga.

Soseaua GHEORGHE MEDIAN

Prin Hotararea nr. 19 din 16.10.2001 a Consiliului Local al comunei Pecineaga s-a atribuit denumirea de „Soseaua GHEORGHE MEDIAN” drumului de la Radu Victor pana la Cartier Ferma – adica din comuna pana la FERMA MEDIAN. Locul cu pricina avea amprenta Median, asa s-a transmis ani de zile, iar cei care au facut propunerea nu aveau de unde sa stie ca Median era tocmai ''boierul'' caruia i se confiscase ferma in care se lafaia acum baronul local Olan. Acest lucru dovedeste ca dupa 52 de ani cei noua consilieri prezenti in sedinta, votand in unanimitate noua denumire a strazii, au recunoscut meritele si faima de care s-a bucurat gospodarul Gheorghe Median.

Afacerile baronului Vasile Olan

Ceea ce a „realizat” directorul fostei IAS se poate numi pe buna dreptate CRIMA, la propriu (masacrarea vitelor) si crima ECONOMICA (pentru ruinarea firmei), ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca, pe langa calitatea de baron, o are si pe cea de talhar, iata de ce:
1. Inainte de 1990 acest individ, uns cu toate alifiile si client al PSD, nu a avut in proprietate nici macar un metru patrat de teren agricol. Acum detine peste 100 de hectare. Cum este posibil?
2. A intrat in posesia fermei ROSCULET, ferma pe care a revendicat-o familia Gologan, dar pentru ca aceasta nu a mai avut actele, a cumparat-o el si a transformat-o in sediul firmei.
3. A cumparat pe nimic hotelul CRINUL din statiunea Jupiter, unde si-a amenajat birouri.
4. A fost simultan directorul IAS Albesti, CERES Mangalia Sud s.a. (firma de stat) si patron la „Agricola Holding s.r.l. – Mangalia”, incompatibilitate de functii de care nimeni nu s-a sinchisit.
5. A obligat familia Median, care avea terenul in calitate de locator la CERES Mangalia Sud s.a., sa-l dea in arenda la Agricola Holding s.r.l. – Mangalia, adica isi atribuia singur terenul in lucru. Ce interes mai avea acest ins sa dea urmasilor Median titlul de proprietate si sa fie pusi in posesie?
6. A semnat in fals contracte de arenda in locul proprietarului, lucru constatat la toate cele 10 contracte ale familiei Median, lucru care te face sa crezi ca asa a procedat cu toti proprietarii. Curios este si faptul ca in instanta, unde s-a reclamat faradelegea in 2004, s-a raspuns ca acest fapt este prescris, deoarece au trecut cinci ani. Cum se poate ca un fals, la o asemenea scara, sa nu fie condamnat?
7. A vandut constructiile apartinand fermei Median, construite de Gheorghe Median (cu toate ca terenul si cladirile FERMEI MEDIAN au fost revendicate inca din 1990, cu revenire in 17.04.1996 la Primaria Pecineaga), cat si cele construite de catre IAS, conform contractului nr. 1569 din 13.08.1996.
Ciudat este faptul ca OLAN, directorul de la CERES Mangalia Sud s.a., ruineaza cu sarg societatea de stat si acelasi OLAN, proprietar la Agricola Holding s.r.l., isi ingroasa conturile cu afaceri de transfer al bogatiei de la stat in propriile buzunare fara ca vreo institutie a statului roman sa-l stopeze si sa-l sanctioneze. Probabil ca structurile mafiote comunisto-securiste au apreciat faptul ca acesta s-a conformat ordinelor primite.

Alte afaceri, alti afaceristi pe spinarea familiei MEDIAN

Cunoscand amplasamentul terenului familiei Median inca din 2002 (conf. Legii 1/2000, de 131,3 ha), Comisia Locala de Fond Funciar nu a comunicat acest fapt, tocmai pentru a da posibilitatea imbogatirii mafiei locale. Pentru terenul pe care trebuia sa-l primeasca urmasii lui Gheorghe Median in baza Legii 1/2000, de 131,3 ha, s-a descoperit in toamna anului 2004 ca Primaria Pecineaga a atribuit terenul cu acte, in arenda, unor persoane necunoscute, fara acordul familiei Median. Aceasta rezulta din protocolul incheiat intre Primarie si S.C. LIVCO HOLDING s.r.l. – Constanta, prin care s-au lucrat 44,5 ha din terenul familiei Median, timp de doi ani, 2002/2003 si 2003/2004, document despre care s-a aflat cu totul intamplator. Cu mare noroc, din generozitatea patronului societatii mai sus amintite, CATALIN MARIN LIVADARIU, acesta a binevoit sa plateasca arenda numai pe unul din cei doi ani lucrati.
Restul de teren, de 86,50 ha, a fost dat, de asemenea, in arenda de catre Primarie si lucrat timp de doi ani, dar de pe urma caruia cei in drept nu au primit nici un ban.
La adresele si insistentele mostenitorilor adresate Primariei de a li se comunica cine a lucrat diferenta de teren de 86,50 ha nu au primit pana astazi nici un raspuns in scris. Primaria a comunicat verbal ca terenul ar fi fost lucrat de ing. Vasile Olan, dar acesta neaga categoric, afirmand ca primarul Nicolae Stan ar fi lucrat terenul.
In cazul retrocedarii fermei Median s-a invocat si… siguranta nationala. Asa este – siguranta nationala inseamna supravietuirea tovarasiilor agricole si imbogatirea baronilor locali.

Lichidarea judiciara

Dupa ruinarea firmei de stat si imbogatirea peste noapte, baronului OLAN nu i-a mai ramas timp pentru muntele de probleme pe care le avea de rezolvat cu lichidarea s.c. CERES Mangalia Sud s.a, asa ca a incredintat „afacerea” lichidatorului judiciar MARIOARA BARNA de la S.C. BEST FINANCE SERVICES S.R.L. din Constanta. Cu toate ca lichidatorul a fost instiintat, in 28.06.2004 (nr. intrare 1636), sa sisteze licitatiile pentru constructii si terenuri existente pe amplasamentul FERMEI MEDIAN (exista o sentinta judecatoreasca pentru teren), cerandu-se in proces diferenta de teren nerestituita. Dna Barna a ignorat aceste fapte, vanzand grajdurile IAS.
Pentru a nu se repeta aceeasi faradelege cu terenul de 26 ha, familia Median a solicitat sa-l cumpere, dar i-a fost refuzata participarea la licitatie pe motiv ca… are un proces pe rol.
In episoadele urmatoare vom vedea cum a fost desavarsit jaful, de parca am fost dresati in savarsirea raului. Pentru ca nu ne-am smuls din tenebrele comunismului. Prostia si reaua vointa ale mai-marilor locali nu se amelioreaza.

Un raspuns demn de Muzeul Victimelor Comunismului

Deoarece familia Median a fost deportata (adicatelea, la bine, in zona Brasovului), maria sa primarul anului 2004 din Pecineaga NU ADMITE el prezenta unui membru al familiei in comisia locala de fond funciar (desi legea ingaduia asa ceva). Adresa a fost intocmita pentru Prefectura Constanta, reprezentanta Guvernului in teritoriu. Adica Guvernul isi asuma aceasta incalcare a drepturilor omului. Secretarul Prefecturii (banuim, un jurist) a vazut mazgalitura primarului din Pecineaga si, fapt grav, a trimis-o mai departe reclamantilor.
La 15 ani de la instaurarea democratiei, Guvernul este de acord, fara nici o retinere, ca mostenitorii Medienilor, ei insisi deportati, sa fie in continuare persecutati.
Dupa ce citesti o astfel de adresa, realizezi ca familia Median este din nou stigmatizata. Includerea in Comisia de Fond Funciar ar fi reprezentat o infima reparatie. S-a preferat insa excluderea. Si dupa ce afli prin ce a trecut familia Median, in deportare, realizezi ca ne aflam intr-o societate in care calaii si victimele se amesteca in tranzitia care nu se mai termina, intr-o societate care nu este in stare sa faca procesul comunismului (necesar memoriei noastre istorice) si ne arunca in promiscuitatea criteriilor.