WikiLeaks a continuat publicarea documentelor secrete americane, ultimul, cu efect de bombă, fiind lista confidenţială a instalaţiilor sensibile din întreaga lume pe care SUA doresc să le protejeze. În fluxul dezvăluirilor apar şi telegrame referitoare la România.
The Guardian a citat un document publicat de WikiLeaks în care se arată că o companie germană, care în 2007 intenţiona să furnizeze ilegal Iranului echipamente legate de industria de apărare, a vizat intermediari din România, Croaţia sau Rusia, pentru a evita embargoul. Documentul diplomatic american nu precizează dacă în final a fost implicat sau nu un intermediar din România şi nici dacă a fost vorba de o firmă sau o persoană fizică.
Departamentul de Stat american a cerut Ambasadei din Bucureşti, în iunie 2009, date despre lideri români şi despre relaţiile lor personale cu oficiali sau oameni de afaceri din Rusia, despre politica internă şi reforme democratice. A fost cerută o gamă largă de informaţii, unele privitoare la securitatea energetică şi vulnerabilitatea la influenţa rusă în nivele de conducere, servicii secrete şi ministere, despre acorduri oficiale sau secrete cu Rusia, Iran şi alte state din bazinul caspic, despre implicarea crimei organizate în sectorul energetic.
România, respectiv Bucureştiul apar în telegramele diplomatice americane în legătură cu summitul NATO din 2008 sau în legătură cu investigaţiile privind zborurile CIA în Europa, unde se menţionează un astfel de zbor pe ruta Guantanamo-Tenerife-Constanţa în aprilie 2004. O notă din februarie 2009 arată că Hillary Clinton, la o întâlnire cu ministrul francez de Externe, Bernard Kouchner, a declarat că va fi teribil dacă România şi Polonia vor fi complet izolate de politica energetică a Rusiei şi Ucrainei. Kouchner a răspuns că un grup de europeni intenţionează să asigure o conductă pentru una sau alta dintre ţări.
Assange oferă pe tavă teroriştilor informaţii vitale
WikiLeaks a continuat publicarea documentelor secrete americane, ultima cu efect de „bombă” fiind lista confidenţială a instalaţiilor sensibile din întreaga lume pe care SUA doresc să le protejeze de atacuri teroriste.
Un document diplomatic al Departamentului de Stat, datând din februarie 2009, cere reprezentanţelor diplomatice americane să recenzeze „infrastructurile sensibile şi resursele-cheie” din străinătate, „a căror pierdere ar afecta în mod semnificativ sănătatea publică, securitatea economică şi/sau securitatea naţională a SUA”.
Lista viza „prevenirea, descurajarea şi neutralizarea sau atenuarea efectelor actelor teroriste care ar viza distrugerea, blocarea sau exploatarea acestor infrastructuri. Guvernul britanic a condamnat publicarea listei secrete, subliniind că poate aduce „prejudicii pentru securitatea naţională”.
Pe lista care acoperă numeroase state de pe toate continentele, cu excepţia Statelor Unite, figurează cabluri submarine de telecomunicaţii, porturi, baraje, conducte de petrol şi de gaz, mine şi întreprinderi aerospaţiale, de apărare sau care fabrică produse farmaceutice importante pentru sănătatea publică. Printre infrastructurile strategice figurează Canalul Panama, o mină de cobalt din Congo, alte mine din Africa de Sud şi din America Latină, întreprinderi farmaceutice care produc vaccinuri din Danemarca, Italia, Germania şi Australia.
În Europa, uzina chimică germană BASF din Ludwigshafen este prezentată drept „cel mai mare complex chimic integrat din lume” în timp ce Siemens, din Erlangen, asigură o „gamă de neînlocuit de produse chimice cheie”. Oraşul Nadym, situl din zona arctică a gigantului gazier rus Gazprom, este caracterizat drept „situl gazier cel mai sensibil din lume”.
În ce priveşte Franţa, sunt menţionate grupurile farmaceutice Sanofi-Aventis, EMD Pharms, GlaxoSmithKline la Evreux şi Genzyme Polyclonals din Lyzon. Grupul industrial Alstom este pe listă pentru „turbinele şi generatoarele pentru baraje hidroelectrice”.
Sunt nominalizate şi punctele de sosire ale cablurilor transatlantice de telecomunicaţii Apollo şi FA-1 la Lannion şi TAT-14 la Saint-Valery-en-Caux. Sunt listate două puncte de sosire ale cablului submarin Americas-II, în Guyana şi Martinica, grupurile farmaceutice elveţiene Hoffmann-La Roche – pentru vaccinul Tamiflu -, Berna Biotech (vaccinuri) şi CSL Behring. În Belgia sunt notate Baxter SA, la Lessines şi GlaxoSmithKline din Wavre. Pentru Marea Britanie, lista citează grupul BAE Systems, numărul unu mondial al industriei de armament şi de apărare. Sunt menţionate mari porturi din China, Hong Kong şi Japonia sau societatea de electricitate publică Hydro Quebec, „sursă sensibilă şi de neînlocuit pentru nord-estul SUA”.
O mare bancă americană, următoarea „ţintă”
După sfera diplomatică, WikiLeaks va ataca finanţele. Fondatorul site-ului, Julian Assange, preciza într-un interviu pentru „Forbes” că la începutul anului 2011 vor fi publicate mii de documente compromiţătoare pentru o mare bancă americană, fără a da nici un nume. Denunţând practicile contrare eticii, este convins că „după aceste dezvăluiri, sistemul financiar în ansamblu va trebui să se reformeze”. Assange compara amploarea dezvăluirilor cu cea a afacerii Enron în 2001. „Unda de şoc va fi aidoma: violarea legii, domnia corupţiei, funcţionarea structurilor interne de decizie şi etica responsabililor băncilor”.
„Acest lucru nu poate fi spus decât de autorităţile competente. Eu am demisionat în martie 2007, iar înainte să fi plecat eu nu s-a întâmplat aşa ceva. După aceea este posibil, dar eu nu ştiu.” Claudiu Săftoiu, fost director SIE
