Începută vineri şi încheiată a doua zi, invazia rusă în Peninsula Crimeea s-a desfăşurat pe tăcute şi foarte eficient. În câteva ore, toate bazele militare ucrainene erau sigilate de trupele ruseşti, care înconjuraseră clădirile guvernamentale, aeroporturile şi centrele de comunicaţii. Statele Unite au denunţat un „act incredibil de agresiune“ comis de Rusia iar NATO a cerut Moscovei să înceteze imediat acţiunile militare din Ucraina; reacţia Bucureştiului a oscilat de la ridicol (Victor Ponta şi Titus Corlăţean) la timid, prin preşedintele Traian Băsescu.
Operaţiunea de ocupare a Crimeii a început de joi, când în fruntea guvernului Republicii Autonome Ucraina a fost numit Serghei Aksyonov, care s-a proclamat imediat comandant unic al tuturor forţelor militare de securitate şi de poliţie de pe teritoriul Crimeii şi le-a cerut tururor celor care nu vor să îi recunoască autoritatea să plece. Vineri grupuri de bărbaţi înarmaţi până în dinţi, purtând uniforme fără însemne militare vizibile şi măşti – Crimeea este totuşi locul unde se află Balaklava –, au apărut de nicăieri şi au ocupat cele două aeroporturi din Crimeea şi căile de acces dintre restul Ucrainei şi peninsulă, precum şi televiziunea de stat.
A doua zi, adică sâmbătă 1 martie, preşedintele interimar al Ucrainei, Olexandr Turcinov, a declarat numirea lui Aksyonov neconstituţională, iar acesta din urmă a ripostat făcând apel la Rusia să trimită trupe pentru a garanta populaţiei majoritar rusofone a Crimeii şi stabilitatea peninsulei. În acelaşi timp, aceleaşi „grupuri de bărbaţi înarmaţi” au pus stăpânire pe clădirea parlamentului din Simferopol, capitala Crimeii, pe toate obiectivele guvernamentale, precum şi pe centrele de comunicaţii. Toate bazele militare ale armatei ucrainene aflate pe teritoriul ucrainean, de la baza navală din Sevastopol până la mici unităţi care nu sunt ocupate decât de un pluton sau două au fost înconjurate de aceiaşi luptători misterioşi care nu au permis nimănui să intre, dar au permis să fie introduse alimente şi provizii non-militare. Toate navele militare sub pavilion ucrainean de la Sevastopol sunt blocate în port de navele ruseşti de la baza din apropiere şi sunt inutilizabile. Bineînţeles, misterioasele trupe mascate fără însemne nu sunt chiar atât de misterioase. Corespondenta CNN l-a întrebat pe unul dintre ei, un soldat foarte tânăr, de unde a venit şi acesta a lăsat să-i scape în faţa camerelor că a venit din Rusia, iar corespondentul New York Times a observat că vehiculele din convoaiele cu care aceste forţe s-au deplasat pe tot parcursul zilei de la un obiectiv strategic la altul purtau numerele de înmatriculare ale forţelor ruseşti din baza militară rusă de la Sevastopol. Opt avioane ruseşti de transport aterizaseră anterior la baza aeriană situată la nord de Simferopol, capitala regiunii. Încărcătură necunoscută. Oamenii din avioane au refuzat să se identifice şi au îndepărtat agenţii vamali, spunând că nu au nevoie de serviciile lor. Există rapoarte neconfirmate că peste 2.000 de trupe au fost transportate în bază.
Ipocrizia lui Putin
Pe măsură ce trupele ruseşti, care nu recunoşteau că sunt ruseşti, ocupau de facto întreaga peninsulă, la Moscova, Vladimir Putin îşi intra în rol în această piesă care este limpede că a fost scrisă din timp şi jucată impecabil. După zile întregi în care presa şi televiziunile ruseşti au vorbit despre agresiunile la care sunt supuşi cetăţenii ruşi, dar şi ucrainenii de etnie rusă de către „fasciştii de la Kiev”, aceasta fiind denumirea sub care sunt cunoscuţi la Moscova revoluţionarii ucraineni care au răsturnat regimul Ianukovici, după ce a fost vehiculată cifra de peste 600.000 de ucraineni din estul ţării care s-ar fi refugiat în Rusia şi pericolul unei crize umanitare iminente pe care aceşti refugiaţi pe care nu i-a văzut nimeni ar putea-o genera, Putin a cerut Camerei Superioare a Parlamentului rus permisiunea de a răspunde pozitiv apelului lui Aksyonov şi de a desfăşura forţe militare în Ucraina, deşi legal şi tehnic nu avea nevoie de aprobarea Parlamentului, dar a făcut-o pentru a mima un gest democratic pe care şi americanii ar putea să-l înţeleagă. A obţinut-o în unanimitate. Imediat, Duma, camera inferioară, a votat o rezoluţie prin care îi cerea lui Putin să desfăşoare trupe în Crimeea, iar unii chiar i-au cerut retragerea ambasadorului rus la Washington.
După acest vot, preşedinţii Barack Obama şi Vladimir Putin au discutat timp de 90 de minute situaţia din Crimeea, dar fără nici un rezultat. Obama în cere lui Putin să se abţină de la orice acţiune militară în vreme ce Putin reafirmă dreptul Rusiei de a garanta securitatea cetăţenilor şi etnicilor ruşi din Ucraina. Nu numai din Crimeea, ci de pe întreg teritoriul Ucrainei, ceea ce presupune şi Estul Ucrainei.
Cum se poate apăra Ucraina?
Sâmbătă seară, preşedintele interimar, Olexandr Turcinov, a decretat mobilizarea generală a forţelor ucrainene şi ieri, premierul Arseni Iaţeniuk a cerut Rusiei să-şi retragă trupele, avertizând că ocuparea Crimeii echivalează cu o declaraţie de război. Dar ce poate face concret Ucraina? Potrivit experţilor militari consultaţi de New York Times, nu prea multe. Ucraina are 130.000 de militari echipaţi cu tancuri performante, care ar putea face faţă unui atac dinspre Est cu oarecare succes, dar în ceea ce priveşte restul echipamentelor acestea sunt învechite. Militarii sunt prost plătiţi şi slab antrenaţi. Cât priveşte Crimeea, susţin experţii, o dată cu sechestrarea de facto a bazelor ucrainene din Crimeea (aproximativ 3.500 de soldaţi, lipsiţi de dotare la nivelul forţelor ruse), ucrainenii nu au nici o şansă să recupereze peninsula pe cale militară. La Kiev se vorbeşte despre formarea unor trupe de partizani care să declanşeze un război de gherilă, dar şefii armatei ucrainene au afirmat că deocamdată nu este cazul, pentru că asta ar însemna război civil. Deci ce variante are Ucraina?
Patru scenarii pentru Ucraina
Potrivit lui Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, pot fi luate în considerare patru scenarii pentru Ucraina: „Un război pentru Ucraina care să implice mai mulţi actori decât Kievul şi Moscova este puţin probabil, în ciuda Memorandumului de la Budapesta din 1994, invocat abundent şi cu temei de diplomaţia ucraineană în aceste zile. Consecinţele sale ar fi de neimaginat în acest moment. Dincolo de o asemenea evoluţie inacceptabilă pentru nimeni, deocamdată se concretizează patru scenarii pentru Ucraina, care vor sta sub semnul lui «o pace strâmbă este mai bună decât un război drept»:
1. „Scenariul transnistrean”: Rusia preia controlul asupra Crimeii, iar Kievul îl pierde şi pe cel pe care îl mai are. Se face un referendum pentru independenţă sau apartenenţă la Rusia, armatele ruse se transformă în „pacificatori”, regiunea devine un soi de protectorat rusesc, indiferent de statutul pe care îl va căpăta formal. Este o ruptură a Ucrainei, de facto, dacă nu şi de jure. Rusia câştigă, dar Occidentul nu recunoaşte regiunea şi consideră, în continuare, că Ucraina rămâne «independentă şi suverană», precum R. Moldova.
2. «Scenariul georgian»: Conflictul bilateral devine dur, cu implicare militară serioasă, Crimeea se radicalizează, la fel şi Rusia, consecinţa fiind o ruptură de facto şi de jure, chiar dacă nerecunoscută ca atare. Este un scenariu din care Ucraina şi Occidentul ies extrem de prost, o nouă Georgie, la marginea Europei, de data asta, fiind geu de înghiţit.
Citeşte şi: MRU: „O secesiune a Ucrainei poate da idei oricui: nu mai există graniţe sigure“
3. «Scenariul federalist»: Ucraina devine o federaţie, statutul Crimeii va fi, astfel, diluat, la fel şi înfrângerea Kievului. Primii care vor dori aşa ceva vor fi cei din zonele din Estul republicii, mai bogate şi relativ sponsori al regiunilor proeuropene din vestul ţării. Rusia va fi mulţumită, «federalismul» este o soluţie «europeană», iar într-o asemenea construcţie Moscova va avea pârghii serioase de influenţă prin intermediul Estului şi sudului Ucrainei. O soluţie pe care ambele părţi, atât Vestul, cât şi Estul, o pot vinde relativ bine publicurilor lor.
4. «Condominium ruso-occidental asupra Ucrainei». Deşi nu se va folosi acest termen şi nu va fi denumit ca atare acest scenariu, el rămâne plauzibil. Va rezulta în urma unor negocieri dincolo de puterea Kievului de a interveni, dar cu consultarea lui. Ucraina rămâne aşa cum este acum, unită, dar ţinută în picioare doar de presiunile care se vor compensa reciproc dinspre Est şi Vest. Nu se va semna nimic decisiv, nici Acordul de Asociere, nici apartenenţa la Uniunea Vamală. Nici Vestul nici Estul nu vor avea pârghii decisive în Ucraina, aşa cum s-a dovedit recent că stau, în realitate, lucrurile şi cu ocazia evenimentelor recente. Ţinta finală pentru un asemenea scenariu este convergenţa visată între spaţiul european de liber schimb al Bruxellesului şi Uniunea vamală ghidonată de Moscova.”
Pentru Dungaciu, tăcerea Iuliei Timoşenko din aceste zile este extrem de semnificativă. În cazul în care va fi evitată o confruntare militară globală pentru Ucraina, esenţial este cine vor fi actorii din Ucraina care vor gira aceste soluţii: liderii pieţei, în special Klicko, nu pot pretinde asemenea poziţii, pentru că fostul campion la box a ales postura dură, radicală, războinică. În acest caz, rolul Iuliei Timoşenko poate spori simţitor, ea având încă nişte canale bune de comunicare atât la Berlin, cât şi la Moscova. Faptul că va face curând o vizită la Moscova este semnificativ. Este foarte probabil ca asemenea tipuri de lideri să fie cei mai indicaţi pentru o soluţie în care Ucraina rămâne ce a fost de la început, aşa cum se traduce literar, respectiv „la hotare”.
Implicaţiile pentru Moldova
Dungaciu consideră că există trei chestiuni care se pot deduce din agresiunea asupra Ucrainei:
1. Nu are nici o garanţie de securitate, iar ideea de neutralitate (negarantată) din Constituţie nu înseamnă, de fapt, nimic. Iluzia neutralităţii şi jocul „inteligent” la două capete – şi cu Estul şi cu Vestul – rămân ceea ce sunt: iluzii naive şi primejdioase.
2. Transnistria se poate oricând radicaliza, ceea ce va pune Chişinăul într-o situaţie imposibilă. Nu va avea pur şi simplu ce să facă. Puterea de negociere sau de ripostă a Chişinăului este incomparabil mai mică decât cea a Kievului, la fel şi relevanţa globală a unui posibil conflict.
3. Este clar că va trebui să îşi gândească, cel puţin implicit, viitorul european fără Transnistria, pentru că e greu de imaginat că trupele ruseşti se vor (mai) retrage vreodată de acolo, iar o soluţionare a conflictului s-ar putea produce în interesul R. Moldova. Nistrul este perceput de Moscova ca frontieră de război şi va rămâne aşa de aici încolo.
Care este poziţia României
Secretarul de stat al SUA, John Kerry, a ameninţat Rusia cu excluderea Rusiei din G8 ca urmare a agresiunii ruseşti asupra Ucrainei. În condiţiile în care Rusia este principalul furnizor de gaze al Europei, sancţiunile economice au puţine şanse să fie eficiente, cum nu au fost eficiente nici în 2008, după invazia Georgiei, dar un punct nevralgic al Rusiei sunt afacerile în Occident, pe care o excludere din G8 şi un set de sancţiuni bancare de genul celor aplicate în cazul Iranului ar putea produce pagube serioase Rusiei, arăta ieri o analiză NY Times. NATO a cerut imperativ Rusiei, prin secretarul general Anders Fogh Rasmussen să înceteze imediat operaţiunile armate.
Citeşte şi: Băsescu: Voi face tot ce ţine de mine pentru o instalare constituţională a Guvernului
În aceste condiţii, care este reacţia României? Se poate observa o discrepanţă flagrantă între atitudinea guvernului, a premierului Ponta şi a ministerului de Externe şi cea a preşedintelui Băsescu. Dacă Ponta şi Titus Corlăţean nu au avut nici o reacţie semnificativă, preferând să-şi petreacă ziua de sâmbătă la Roma, Băsescu a organizat o şedinţă de urgenţă cu structurile de securitate. Băsescu a fost singurul responsabil român care a vorbit explicit sâmbătă despre „agresiunea rusă în Ucraina”, reluată aseară într-o declaraţie în care a cerut încetarea acţiunilor militare ruse în Ucraina: „În momentul de faţă noi considerăm că Ucraina este agresată de forţele Federaţiei Ruse”, a spus Traian Băsescu. El a precizat că România cere Rusiei încetarea manevrelor militare la adresa Ucrainei şi că Viktor Ianukovici şi-a pierdut legitimitatea prin părăsirea ţării sale într-un moment de criză şi ar trebui să îşi anunţe demisia. Totodată, Băsescu a explicat că „apariţia unui nou conflict îngheţat localizat în Crimeea este de natură a accentua instabilitatea regională şi implicit apariţia unor tensiuni ce pot duce inclusiv la conflicte armate“; din acest punct de vedere România consideră că propria ei securitate este supusă riscului pe termen mediu şi lung. „Situaţia din Ucraina nu este în acest moment o ameninţare directă şi imediată la securitatea României, la independenţa României şi la suveranitatea statului român asupra teritoriului naţional. În acelaşi timp, România atenţionează că apariţia unui nou conflict îngheţat localizat în Crimeea – după cele din Nagorno-Karabah, Abhazia, Osetia şi Transnistria –, este de natură a accentua instabilitatea regională şi implicit apariţia unor tensiuni ce pot duce inclusiv la conflicte armate. Din acest punct de vedere, România consideră că propria ei securitate este supusă riscului pe termen mediu şi lung”, a spus Băsescu.
În cursul dimineţii, Băsescu vorbise într-un interviu televizat despre „interesele Rusiei” în Ucraina, lăsând impresia că recunoaşte aceste interese: „Putin îşi apără interesele geostrategice, în condiţiile în care Federaţia Rusă are un angajament acolo.Sunt trei puteri garante ale suveranităţii Ucrainei: SUA, Marea Britanie şi Federaţia Rusă. Acum, văd că alte state îşi plimbă miniştrii pe acolo. Sunt şef de stat, dar nu pot să nu spun ce gândesc. Cred că această situaţie se va închide cu crearea unui nou conflict îngheţat în Marea Neagră. Cu obţinerea unui statut extrem de favorabil pentru Crimeea şi cu mărirea forţelor armate în zonă. Din punct de vedere strategic, Federaţia Rusă nu va renunţa la Crimeea. Nu prea ia în seamă Vladimir Putin ce îi transmite preşedintele SUA, deci nu ştiu dacă l-ar interesa ce spun eu. Dar i-aş transmite două lucruri: 1. «Nu faceţi nici un joc în Republica Moldova» şi 2. «Limitaţi-vă la acordul pe care îl aveţi cu Ucraina»“. Declaraţia de aseară pare să fi fost o tentativă de a risipi nedumeririle pe care le ridicase în cursul dimineţii, dar preşedintele nu a reuşit să îndepărteze impresia că a avut o atitudine timidă, chiar timorată. Băsescu pare să lase deschisă poarta unei înţelegeri cu Rusia în privinţa Moldovei şi de aceea a denunţat agresiunea după SUA, a cerut încetarea acţiunilor armate după ce a făcut-oNATO , deci a aşteptat poziţionarea partenerilor înainte de a exprima un punct de vedere şi nu a mers mai departe, de exemplu să ofere asistenţă guvernului de la Kiev.
P.S, Pentru cei care cred că Moldova şi românii nu au nimic de-a face cu Crimeea, un amănunt biografic:Serghei Aksyonov este originar din Moldova, de la Bălţi.
