Alegerile sunt testul suprem al oricarei democratii. Nu si la noi. In Romania, ele sunt demonstratia suprema ca o democratie mimata cu pricepere poate fi un camuflaj perfect pentru o dictatura. Anul acesta vom merge la urne de doua ori: pentru a ne alege europarlamentarii si presedintele. Vom avea campanii electorale, cea pentru Parlamentul European a si inceput deja, vom fi bombardati cu afise si fluturasi cu chipurile candidatilor, vom asista la dezbateri aprinse pe multitudinea de canale de televi-ziune existente, la atacuri intre candidati. Aparent, votul va reflecta optiunea noastra pentru candidatul cel mai bine pregatit sa ne reprezinte. De ce doar aparent? Pentru ca in timp ce unii dintre noi isi dau silinta, onest, sa scruteze marea de candidati in cautarea unui om cu adevarat valoros, majoritatea alegatorilor se lasa prinsi, deliberat sau inconstient, intr-o retea de relatii profund viciate, care le transforma voturile intr-o mascarada, intr-o imensa minciuna.
Administratorii acestei retele care perverteste procesul electoral au iesit la iveala cu forta in urma cu aproape doua luni, cand Guvernul a decis sa-i inlocuiasca pe toti sefii institutiilor "deconcentrate" din tara. Adica sa-i debarce pe cei 15.000 de directori si alti functionari numiti de fosta putere (PNL), pentru a pune in locul lor oameni fideli actualei administratii (PDL-PSD).
Nu a fost prima oara cand un nou guvern impunea o astfel de rocada. Insa pana acum ea s-a facut mai discret, pentru dinamitarea inamovibilitatii functionarilor publici fiind folosite proceduri mai subtile. Obraznicia cu care actualul Guvern si-a asumat politizarea totala, declarata si asumata prin lege, si a acelor institutii care pentru bunul mers al tarii ar trebui sa ramana nonpolitice a fost si ramane scandaloasa.
Cat de mare este "valoarea de piata" din punct de vedere politic a celor 15.000 de posturi-cheie din inspectoratele judetene de urgenta, casele de pensii, directiile pentru tineret, comisariatele pentru protectia consumatorilor, directiile de sanatate publica, directiile pentru cultura si culte, agentiile de ocupare a fortei de munca si toate celelalte capilare ale statului, daca toate partidele se lupta pe viata si pe moarte pentru a le acapara prin numirea oamenilor fideli, calcand in picioare principii elementare ale statului de drept, oripiland societatea civila, asumandu-si oprobriul Uniunii Europene?!
Raspunsul gasit de Romania libera, in urma unei anchete desfasurate pe parcursul a cateva saptamani, il puteti citi detaliat in aceasta editie a ziarului nostru. In doua cuvinte, el poate fi rezumat astfel: voturi si bani. Bani si voturi. Asta urmareste reteaua dirijata politic care controleaza intregul aparat administrativ. Ei sunt si cei care transforma relatia dintre alegatori si alesi intr-un contract bazat pe frica sau cointeresare, uneori ambele in acelasi timp.
"Numesti un om la Directia de Sanatate si el directioneaza banii catre farmaciile si medicii de familie legati de partidul sau. Medicii au pacienti si, mai ales la tara, ei pot fi convinsi usor cu cine sa voteze. Farmacistii au clienti, la ei intra zeci de oameni zilnic, macar o parte din ei tot pot fi orientati spre cine trebuie."
"Importante sunt asa-zisele pomeni electorale. Ca sa le cumperi, in campanie iei bani de unde poti. Faci colecta de la toti functionarii din subordine. Sau, pur si simplu, le treci pe devizele de achizitie de materiale din directiile unde ti-ai plasat oamenii." "Un om pus politic la Garda Financiara poate trece cu vederea o serie intreaga de ilegalitati, iar patronii care scapa din mainile ei isi arata recunostinta cotizand la campania partidului respectiv. Plus relatia cu patronii de magazine. Cel care are un magazin da de foarte multe ori pe caiet. Acei oameni care cumpara astfel bunuri pot fi influentati sa voteze cum trebuie. In zonele sarace, asta e o practica frecventa."
"Inspectorii judeteni sunt buni pentru ca ei controleaza directorii de scoli. Se face politica in scoala la sedintele cu parintii, unii primari aloca fonduri catre scolile favorite, iar parintii unor copii pot fi stimulati prin cooptarea lor ca insotitori in taberele scolare." Acestea sunt doar cateva declaratii culese de reporterii Romaniei libere chiar de la lideri de partid regionali. Ei vorbesc cu nonsalanta despre aceste practici, insa doar pentru a le pune pe seama adversarilor. Elocventa este declaratia celebrului baron liberal de Gorj Dan Ilie Morega: "Acesti oameni vor fi mana prelungita a PSD-istilor, iar de la seful de birou la directorul de institutie nu vor face decat sa stranga bani pentru partid. De la cine? De la toata lumea, de la firme pana la persoane fizice autorizate si asociatii familiale. E la mintea cocosului ca la alegerile locale de anul trecut au fost folositi oameni din primarie, din Consiliul Judetean, care au mers in campanie dupa-amiaza".
"In urma cu doi ani, Morega intra in ancheta DNA exact pentru practicile pe care azi le pune (doar) in carca social-democratilor. Dovezile procurorilor erau cateva inregistrari audio de la o sedinta a filialei PNL Gorj in care Morega le reprosa sefilor liberali ai unor institutii descentralizate ca nu au strans suficient de multi bani pentru campania electorala la europarlamentare.
Cati Morega sunt astazi la lucru, urmarind ca niste vatafi aprigi indeplinirea planului la colectat bani pentru campania la europarlamentare sau pentru cea care se apropie, mult mai importanta, la prezidentiale? Enorm de multi. Nu cred ca exista nici un sef de organizatie locala de partid important care sa nu fie angrenat, laolalta cu toti directorasii pe care si i-a plantat in directiile pentru handicapati, de mediu, de apa, de rau, de ram, in cea mai grotesca maimutareala a democratiei. Iau alegatorului cu japca 1.000 de lei din buzunar, ii arata batul ca sa-si tina gura, baga 500 la ei in portofel, dau sefului de la Bucuresti 300 si spun ca au dat 200 la partid.
Din astia 200, cumpara margele si oglinjoare de 50, iar restul il baga tot in buzunar. Impart margelele si oglinjoarele de 50 de lei amaratilor carora le-au luat 1.000 de lei nu doar o data, ci de fiecare data cand au negociat un contract de achizitii publice la preturi umflate si ii roaga frumos sa-i voteze. Pe ei sau partidul. si, culmea, majoritatea se conformeaza. De frica, din prostie, din convingerea ca altfel nici nu se poate supravietui in tara asta, din speranta ca poate data viitoare cineva le va da si lor un bat cu care sa-i puna pe altii la respect. In conditiile in care nici un personaj de la varful politicii nu da semne ca ar avea de gand sa ridice macar vocea impotriva acestui mecanism dement, cunoscut si girat de toti, de la vladica la opinca, exista vreo sansa ca el sa dispara de la sine?
In conditiile in care procesul electoral este construit pe un fundament putred, corupt pana in maduva, putem spera ca el va intermedia ajungerea la putere a unor oameni cinstiti, demni, care sa puna interesele cetatenilor mai presus de orice, care sa fie dispusi sa demoleze chiar angrenajul care i-a ajutat sa fie alesi? Cum se numeste sistemul in care, in ciuda posibilitatii teoretice, cetateanul nu are absolut nici o sansa reala de a schimba ceva prin votul sau? Dictatura. O dictatura a banului, a viciului politic, a imoralitatii de masa.
