Peter Ueberroth, presedintele Comitetului Olimpic al SUA, povesteste in The New York Times de luni, 14 iulie, cum a trimis delegati speciali pentru a convinge China si Romania sa participe la Olimpiada de la Los Angeles din 1984, care ameninta sa se transforme intr-un fiasco din cauza URSS-ului, care "convinsese" 14 tari din blocul comunist sa boicoteze Jocurile Olimpice.
Iata articolul aparut astazi in The New York Times.
Un telefon pe care Peter Ueberroth nu-l va uita toata viata a venit pe 12 mai 1984, din capitala Chinei. La celalalt capat al firului era Charles Lee, omul pe care il trimisese pentru a-I convinge pe chinezi sa-si lase sportivii sa participe la jocurile olimpice pentru prima data.
Ueberroth, liderul comitetului de arganizare a Olimpiadei de la Los Angeles, cerea Chinei sa nu se alature boicotului initiat de URSS, care fusese anuntat cu patru zile in urma. Sovieticii declarasera ca 100 de tari aveau sa raspunda apelului de a nu lua parte la intreceri.
Salvarea a venit cand Lee l-a sunat pe Ueberroth si i-a spus: “Vin!”
Acum, pe ultimii metri ai pregatirilor pentru JO de la Beijing, momentul intamplat cu 24 de ani in urma are o importanta deosebita in istorie.
Ueberroth, azi in varsta de 70 de ani, presedintele Comitetului Olimpic al Statelor Unite, va conduce echipa americana in China cu un profund sentiment de recunostinta. El este convins ca atunci, in 1984, China a salvat olimpismul.
“Si acum sunt marcat de acel telefon, in care mi s-a spus ca vin,” a spus Ueberroth. “A schimbat intreaga fata a Jocurilor.”
In momentul de fata, indiferent de problemele politice – care in cazul Chinei sunt numeroase: drepturile omului, Tibetul, relatiile cu Sudanul – boicoturile pe scara larga nu mai pot fi puse in discutie. Declaratiile politice iau forme mult mai mici: care sefi de stat vor participa sau vor ramane acasa, daca atletii isi vor declara convingerile politice. Recent, presedintele Bush a anuntat ca va asista la ceremonia de deschidere. Premierul britanic Gordon Brown si cancelarul german Angela Merkel au declarat ca nu vor fi prezenti.
In 1984, situatia era cu totul alta. URSS recruta tari pentru a se razbuna pentru decizia Statelor Unite de a nu participa la JO de la Moscova din 1980, cand 61 de alte tari li s-au alaturat. Pe 8 mai 1984, sovieticii au anuntat ca echipa lor nu va veni la Los Angeles din motive de siguranta a atletilor si ca alte 100 de tari vor proceda la fel.
Ueberroth vazuse lista si pe prima pozitie era China. Raspunsul sau fusese sa adune o echipa de trimisi speciali care sa discute cu oficialii tarilor indecise si sa ii convinga sa participe. Lee, un procuror federal din Los Angeles care nu este chinez, dar vorbeste fluent dialectul vechilor mandarini, a luat cu el cativa oameni. Ueberroth a tinut ca in grup sa fie inclusa si Agnes Mura, care sa conduca delegatia in Romania, unde se nascuse. Iar Ueberroth insusi s-a dus in Cuba. Nu l-a putut convinge pe Fidel Castro, dar vizita lui Lee a fost un triumph, iar Mura a venit cu vestea, probabil cea mai uluitoare, ca micuta Romania va sfida boicotul colosului URSS.
Mura, care avea 35 de ani la vremea aceea, scapase din Romania comunista la varsta de 19 ani. Se ocupa de translatorii voluntary pentru JO. Ueberroth, cunoscandu-i trecutul, a batut-o pe umar intr-o zi si i-a cerut sa sa duca in Romania, ceea a a ingrozit-o.
Dupa cateva zile de discutii, grupul de americani fiind sechestrat intr-o vila de pe malul unui lac din apropierea Bucurestiului, romanii au fost de acord in principiu sa participe la JO. Ramaneau cateva detalii financiare de rezolvat – Comitetul de organizare din Los Angeles si Comitetul Olimpic International sa plateasca fiecare cate 60.000 de dolari pentru acoperirea costurilor romanilor – Mura i-a telefonat lui called Ueberroth.
“Agnes, cred ca vor sa fie draguti cu tine,” isi aminteste Ueberroth ca i-a spus romancei.
Mura era constienta de magnitudinea deciziei Romaniei, pe atunci o tara cu circa 23 de milioane de locuitori. “URSS ii va zdrobi, dupa o hotarare atat de indrazneata,” a spus Mura. “Una dintre probleme o reprezenta securitatea, pe care sovieticii o invocaasera ca motivatie. Mai fusesera atacuri la Olimpiade, inainte, iar romanii se temeau ca sovieticii sa nu le insceneze un atac impotriva lor.”
Cand Mura a revenit in Statele Unite, Ueberroth i-a cerut sa puna la punct un program de supraveghere pentru toate echipele nationale, care sa le asigure securitatea pe intreaga durata a intrecerilor. Mura a dormit in satul olimpic impreuna cu sportivii romani, chiar langa camera unde era cazata Nadia Comaneci.
Lee, azi in varsta de 62 de ani, pensionat ca fost magistrat, a inceput sa studieze limba mandarinilor pe cand era in Marina, in anii ’60, si a studiat doi ani in Taiwan. Sotia sa, Miranda, s-a nascut in China si a crescut in Hong Kong. Ueberroth a aflat despre el cand firma de avocatura a acestuia a pus la punct codul legislativ al Comitetului de organizare. Lee mai vizitase China de mai multe ori, in anii ’70 si ’80, fascinat de aceasta tara inchisa strainilor atat de mult timp.
Lee si grupul sau au fost primiti cu entuziasm la Ministerul Sporturilor din Beijing. Dupa mai multe intalniri, oficialii i-au spus ca tara lor va veni la JO si chiar i-au dat in scris aceasta promisiune.
Doar 14 tari au boicotat Olimpiada de la Los Angeles, care s-a dovedit si un succes financiar, nu doar politic. Ueberroth isi aminteste ovatiile cu care echipele Chinei si Romaniei au fost intampinate la ceremonia de deschidere. Chinezii erau la prima lor participare la o olimpiada.
Mura, care are o firma de management sportive, spune ca va urmari JO de la Beijing, intelegandu-le semnificatia, China fiind gazda. “Stiu ce simte cineva care a trait intr-o tara comunista si caruia i se deschide usa. Imi pot imagina ce inseamna asta pentru tineri, sa vada ca lumea vine in capitala lor pentru o sarbatoare.”
