Într-o lume în care toţi alergăm după bani, Roland Hermann îşi exercită meseria de medic stomatolog din altruism. Nu în România, ci în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Povestea lui, care va închide seria de documentare „locale” marca Discovery Channel, o puteţi afla pe 3 octombrie, de la ora 22.00.
Prima expediţie unde a fost? Cum a decurs?
Prima expediţie a fost în Guyana Britanică, în 2005. A fost o expediţie preponderent dentară, la care am participat eu, un student la medicină dentară şi un asistent de urgenţă de la SMURD Târgu Mureş. Lucrurile au decurs foarte bine, deoarece nu am avut cazuri de medicină generală care să ne depăşească iar cazurile dentare au fost rezolvabile mai uşor sau mai greu uneori. Ceea ce a îngreunat munca a fost doar căldura neobişnuită pentru noi, fauna şi numărul mare de pacienţi. În afară de bucuria descoperirii şi interacţiunii cu natura şi peisajul specific subecuatorial şi apoi micile şocuri culturale, a mai fost satisfacţia de a fi de un real ajutor celor care nu au şanse să primească îngrijire medicală. Exercitarea profesiei din altruism. De la bun început am plecat ştiind că acela era doar începutul, îmi doresc mai serios, acest „stil de viaţă”, de pe băncile facultăţii.
Ce presupune o astfel de expediţie, în afara unui dor enorm de ducă?
Durata unei astfel de expediţii este de o lună pentru a merita efortul de merge aşa de departe, doar biletul de avion costă aproximativ 1.000 euro, se mai adaugă cheltuieli legate de imunizări, vize, echipamente de camping şi nu în ultimul rând echipamente pe care, dacă nu reuşim să le procurăm, trebuie să le cumpărăm. De obicei se plănuieşte cu cel puţin un an în avans.
Întotdeauna alegi o destinaţie nouă? Revii în comunităţile în care ai mai lucrat?
Am revenit în Guyana în 2006 şi ne propunem să revenim în Nepal anul acesta, după Bolivia (dacă ne descurcăm cu banii de bilet) . Am ales destinaţii noi şi cât se poate de diferite să demonstrăm oricărui cadru medical din ţară şi străinătate că se poate merge oriunde şi că mai există un grup ţintă căruia nu i se adresează nimeni sau prea puţine ONG-uri. Ne propunem ca pe viitor să putem să oferim servicii medicale timp de un an în zona în care pătrundem şi să încurajăm acolo activitatea unor ONG-uri şi cu proiecte de dezvoltare.
În multe comunităţi, leacurile băbeşti încă sunt respectate. Ai fost nevoit să apelezi la ele?
Majoritatea leacurilor băbeşti sunt inofensive la noi, dacă nu ajută, cele mai multe nici nu strică. În Africa lucrurile stau diferit, se recurge la tot felul de tăieturi şi crestături de piele, cu diferite obiecte mai mult sau mai puţin ascuţite, nesterile. Situaţiile pot deveni critice sau complicate, greu de rezolvat când ajung la un adevărat medic.
Când aproape toţi preferăm siguranţa unui birou, tu ai ales să lucrezi în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, în condiţii cel puţin neobişnuite. De ce?
Nu m-aş referi la alte profesii dar cred că profesia de medic trebuie uşor reinventată. În viziunea mea medicul trebuie să meargă mai des la bolnavi, tratamentele făcute acasă ar costa mai puţin, oarecum oamenii şi-au dat seama că timpul de spitalizare poate fi scurtat sau ocolit. Ei bine, dacă eu pot să mă duc departe, sunt înzestrat să mă descurc în condiţii neprielnice, ei (pacienţii izolaţi, fără şanse ) sunt acolo, de ce m-aş opri?
Eşti pasionat de parapantă, paraşutism, alpinism, fotografie şi desen. Când ai timp de toate acestea?
Sunt îndrăgostit de zbor, iar un medic, care este şi pilot, poate să devină mai eficient. Am fost nevoit odată, în junglă, să parcurg o distanţă de două zile pe jos sau pe râu, iar cu un avion mic, aparţinând partenerilor care se ocupau de evacuări medicale, ar fi durat 7 minute. Pentru mine este mai simplu şi mai eficient să sari după 7 minute din avion să ajungi la ţintă decât să baţi drumul timp de două zile printre anaconde, scorpioni, păianjeni şi jaguari. Îmi fac timp pentru toate tot mai greu şi îmi dau seama că aş putea să-mi trăiesc trei vieţi din plin dacă aş avea.
