RocknRolla

Guy Ritchie s-a intors cu un alt film, RocknRolla, care-i poarta foarte bine amprenta, un tHrIller british cu gangsteri in stilul de videoclip, cu intamplari atat de inlan­tu­ite/ suprapuse, plus flashbackuri si flash-forwarduri atatea cate intra, incat nu stii unde incepe cu adevarat o secventa si unde se sfarseste.

RocknRolla ridica stacheta la nivelul primelor sale filme, Lock, Stock and Two Smoking Barrels si Snatch, incat ne face pentru moment sa uitam ca a facut alte porcarii intre timp. Cum spunea Guy Ritchie insusi: "Faci si tu un film cu sotia ta (Madonna pe atunci) pe plaja si toata lumea-l vede". Subiectul din RocknRolla nu se poate povesti, mai cu seama ca vocea unui narator explica tot timpul ce se intampla, cine sunt unul sau altul dintre gangsterii/rusii/junky care alearga inainte si-napoi. Se intampla in Londra lui 2008, cand un gangster cat se poate de britanic, Lenny Cole (interpretat de Tom Wilkinson in plina forma) pune la cale o frauda si starnes­te intreaga alergatura (la propriu).

Filmul incepe cu genericul – nu-l pierdeti, pentru ca e plin de adrenalina – urmat de o multime de explicatii si introduceri, majoritatea livrate de naratorul sus-mentionat. Se-ntampla naucitor de repede, desi ai timp sa-ti dai seama ca e pe alocuri putintel cam naiv: se vorbeste practic despre imobiliare. Asa ca lui RocknRolla ii ia nitel pana sa demareze si, desi nu e multa actiune intru inceput, e o gramada de umor (care-i si punctul forte al filmului), asa ca timpul trece pe nesimtite si te trezesti deodata in mijlocul acelei lumi incredibile si demente. Sunt momente in care poti sa crezi ca RocknRolla e un film destept care se preface, alteori crezi ca e o prostie cu pretentii. Dar din capul locului, ca sa te bucuri de RocknRolla, este important sa admiti ca nu e un film adanc menit sa-ti schimbe viata sau ceva si sa te-apuci sa-i cauti profunzimile. E amuzant, zgomotos, alert. E un film "tipic Guy Ritchie": multe pistoale si muzica.

Filmul e solid, te tine, din punct de ve­dere vizual e brici, iar distributia e fantastica: Gerard Butler, Jeremy Piven, Jimi Mistry… Ca intr-un film de Guy Ritchie: numai barbati! Singurul rol feminin notabil e al lui Thandie Newton, sa-i spu­nem Stella – desi nu ii spune mai nimeni pe nume, si trece nenumita, o dama posh si bine si cam atat. Suficient ca aport femeiesc, dupa cum conventia filmelor cu gangsteri o cere, plus ca Ritchie zgandare in mod constient rasismul si homofobia. E una dintre distractiile lui favorite. In trecut, cumnatul sau (fost), Christopher Ciccone, fratele sotiei lui (foste), Madon­na, l-a acuzat in mod deschis de ho­mofobie. "Daca esti homofob inseamna c-ai fost puternic impins de la spate ca sa te-nsori cu Madonna". Asa pare a fi Guy Ritchie, are intotdeauna ceva inteligent de spus, daca nu chiar profund sau emotionant. In contextul asta, e chiar pacat ca singurul minus real al ultimului sau film, RocknRolla, e o poticneala tocmai la dialoguri. Pentru ca, in rest, reuseste sa fie ceea un "Gangsta Film" ar trebui sa fie, si reuseste in acelasi timp sa fie Altfel. Finalul sugereaza o posibila continuare si poti sa interpretezi asta oricum: fie ca o gluma, fie ca o suges­tie sincera facuta spectatorilor. Pana una alta, anul acesta regizorul britanic va veni pe ecrane cu un Sherlock Holmes (!!!), despre care se spune ca e felul lui Ritchie de a face rost de bani, asa, ca un regizor mercenar, pentru continuarea lui RocknRolla.

Rocknrolla    
Actiune, Marea Britanie, 2008, 1 h 54min.
RocknRolla
Regia: Guy Ritchie.

Cu: Tom Wilkinson, Gerard Butler, Mark Strong.
Bucuresti (Hollywood Multiplex, Movieplex Cinema).