» Rita Gombrowicz a fost prezenta la Bucuresti cu ocazia lansarii volumului de povestiri "Bakakai", inclus intr-un proiect editorial Rao care intentioneaza sa publice in Romania integrala operei scriitorului.
» Ea s-a cunoscut cu artistul polonez la un an dupa intoarcerea acestuia din Argentina (1964), devenindu-i in scurt timp asistenta personala si, cu sase luni inaintea mortii scriitorului, sotie.
» In interviul acordat "Romaniei libere", Rita Gombrowicz povesteste despre ateismul nemilitant al scriitorului, statutul de autor subversiv in Polonia comunista, precum si despre incompatibilitatea partiala cu viata de familie.
» Inainte de a va casatori, ati fost asistenta lui Gombrowicz. Prin ce anume v-a atras?
Pentru ca era Witold Gombrowicz. El era Witold, eu eram eu, ca sa-l parafrazez pe Montaigne. Era un om fascinant. Clovnul metafizic din operele sale se regasea si la om. Un barbat foarte amuzant, cu un dezvoltat simt al umorului.
» De ce s-a casatorit asa tarziu?
Cand l-am cunoscut eu avea 59 de ani, iar la varsta asta nu mi se pare ca cineva e un om in varsta. Nu s-a insurat pana la varsta asta pentru ca nu credea ca e facut pentru asa ceva. Nu a crezut ca ar fi putut fi un sot bun pana ne-am casatorit. Fireste, avea si motive personale: in perioada dinaintea venirii in Europa, cat a stat in Argentina, era foarte sarac si fara bani nu poti intemeia o familie. In plus, era greu sa ti-l imaginezi pe Gombrowicz ca tata de familie. Era celibatarul absolut (rade). Avea un sentiment puternic al familiei, insa era directionat catre rudele sale apropiate ramase in Polonia, pe care le sustinea cat ii statea in putinta si de care era foarte atasat.
» Gombrowicz era ateu. Cum s-a manifestat ateismul sau in spatiul privat? Dar in public?
Gombrowicz nu era un militant, motiv pentru care nu a luat pozitie si nici nu si-a exprimat in vreun fel pozitiile. In ce-l privea, ateismul era ceva foarte personal. Pentru sine, el nu avea nevoie de Dumnezeu, avand o conceptie speciala despre om, care se sprijinea pe interactiune si relatiile interumane. De aceea nu considera ca toata lumea trebuie sa gandeasca asa cum gandea el. Ca si Nietzsche, credea ca omul trebuie sa-si fie suficient.
"La moartea lui au aparut doar articole minuscule, in Polonia"
» Dupa 1956 cartile sale (mai putin "Jurnalul") au aparut in Polonia. Care au fost, dupa acest an, relatiile scriitorului cu tara natala?
In realitate, chiar si dupa aceasta data el a ramas interzis, dar fara sa se proclame oficial acest lucru. De exemplu, in ’63, cand era la Berlin, numele lui nu avea voie sa apara in presa poloneza. Se lansase o campanie puternica impotriva lui. La moartea lui, au aparut doar articole minuscule (si doar in anumite ziare) in care se spunea laconic ca autorul lui "Ferdydurke" a murit. Dupa moartea lui, a fost o actiune de recuperare a operei sale, dar aceasta actiune a avut si ea perioadele ei moarte. Bineinteles ca sursa si cauza nu erau Polonia, ci regimul comunist si Moscova. Totusi, dupa ’74 mai ales, teatrul lui Gombrowicz s-a putut juca in tara sa natala, pentru simplul motiv ca era mai greu sa interzici piesele de teatru (decat sa-i scoti cartile din planurile editurilor – n. red.). Strategia de a evita interdictia neoficiala a fost de a adapta toate romanele sale pentru scena, astfel incat opera sa a fost puternic prezenta pe scena culturala poloneza.
» Totusi, Gombrowicz a fost editat si dupa 1956 in Polonia…
Am vrut sa fac presiuni pentru publicarea operei integrale a lui Gombrowicz si pana la urma am reusit sa ajung la o intelegere cu editura poloneza, chit ca era vorba de o cenzura oficiala a operei sale. Astfel ca in ‘86 am ajuns la un acord privind publicarea integrala. Anumite pasaje, in numar de 13, care vizau cu toate URSS, fusesera scoase in editia anterioara (din 1956 – n. red.). In editia din 1986 s-a decis includerea acelor fragmente – se apropia ‘89 si deja se simtea caderea comunismului; atmosfera incepuse sa se mai relaxeze.
"Bakakai" – o carte pentru copii putin mai perversi
» Ati venit la Bucuresti pentru lansarea volumului "Bakakai", aparut la Rao. Cu ce ar trebui sa inceapa un cititor lectura lui Gombrowicz: cu romanele sale faimoase sau cu aceste povestiri, mai putin cunoscute, scrise la tinerete?
Dupa parerea mea, s-ar putea incepe cu "Bakakai", dar bineinteles ca pana la urma fiecare face ce vrea. Povestirile din acest volum sunt de fapt parodii si in fiecare dintre ele apar absolut toate fatetele lui Gombrowicz ca scriitor.
Dupa parerea mea, "Bakakai" este o carte pentru copii putin mai perversi (rade) si de-asta spuneam ca fiecare incepe de unde vrea.
