O veche terapie ce se bazează pe folosirea de viruşi care ”mănâncă” bacterii revine în actualitate şi se bucură de un interes reînnoit în ţări precum SUA, Belgia şi Franţa, în paralel cu dezvoltarea antibiorezistenţei, în faţa creşterii rezistenţei microbilor la antibiotice, o provocare pentru întreaga planetă, scrie AFP, citată de Agerpres.
În noiembrie anul trecut, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a avertizat că dacă nu se face nimic pentru prevenirea utilizării abuzive a antibioticelor sau pentru găsirea unor molecule noi, lumea se îndreaptă către „o eră post-antibiotice, în care infecţiile comune vor începe să ucidă”.
Agenţia franceză de presă dă exemplul francezului Christophe Novou care, după 49 intervenţii şi o infecţie nozocomială rezistentă la tratament, care nu-i lăsau decât perspectiva unei amputări, a reuşit să-şi salveze piciorul graţie acestei metode uitate după apariţia antibioticelor, numită fagoterapie. El a reuşit acest lucru după ce a vizitat Georgia, una dintre foarte puţinele ţări unde fagoterapia este încă propusă ca variantă de tratament.
„Fagoterapia ar putea fi utilizată în infecţiile care afectează oasele şi articulaţiile, dar şi în alte infecţii precum cele ale tractului urinar, pulmonare, oculare”, a spus dr. Alain Dublanchet, unul dintre pionierii reintroducerii acestei terapii în Franţa, care a participat recent, la Paris, la un colocviu pe aceasta temă.
Descoperită în timpul Primului Război Mondial şi dezvoltată în anii 1920 şi 1930, fagoterapia se bazează pe folosirea de viruşi care mănâncă bacterii (numiţi şi bacteriofagi), care se găsesc în cantităţi foarte mari în natură (inclusiv în ape uzate) sau în corpul uman (în intestin, de exemplu).
Aceşti viruşi au o activitate mai limitată decât antibioticele, nedistrugând decât anumite tulpini de bacterii, dar nu provocă practic niciodată efecte secundare grave în organismul tratat, a spus dr. Dublanchet care a precizat că a vindecat în ultimii ani 15 pacienţi prin această metodă.
Tratamentul este de obicei de scurtă durată (două până la trei săptămâni) şi semnificativ mai puţin costisitor decât cel cu antibiotice. Dar dezvoltarea fagoterapiei este împiedicată de lipsa de interes a laboratoarelor mari, deoarece fagocitele sunt derivate din natură şi, prin urmare, „non-brevetabile”, comentează AFP.
„Laboratoarele au abandonat centrul de interes, deoarece randamentul investiţiilor este considerat prea mic”, notează Jean Carlet specialist în boli infecţioase, consultant de OMS. Cu toate acestea, unele companii au început să se intereseze de aceşti bacteriofagi, clasificaţi ca medicamente de către Uniunea Europeană (UE) începând din anul 2011.
Dar nici o fagocită nu este încă permisă la om, în principal din cauza nevoii studiilor clinice care pot dura mai mulţi ani şi au un cost scump, a declarat dr. Jean-Paul Pirnay de la spitalul militar ‘Regina Astrid’ din Bruxelles, una dintre puţinele instituţii care lucrează cu fagoterapii, din afara fostului bloc sovietic.
În SUA, singurele fagocite comercializate în prezent sunt destinate să protejeze produsele alimentare împotriva infecţiilor bacteriene. UE a lansat în 2013 primul proiect din acest domeniu, numit ‘Phagoburn’, pentru a testa fagocitete împotriva bacteriilor rezistente care atacă rănile mari arse. Un număr de 12 pacienţi din Franţa, Belgia şi Elveţia urmează să participe la acest test.
Fără să mai aştepte rezultatele, agenţia franceză a medicamentelor (Agence Nationale de Sécurité du Médicament et des Produits de Santé, ANSM) a dat prima sa autorizaţie de tratament, ‘din compasiune’, în luna noiembrie 2015 pentru o rană gravă rezultată în urma unui incendiu.
Christophe Novou a plătit în jur de 8000 de euro, în 2013, pentru un tratament la Tbilisi (Georgia). Zeci sau chiar sute de alţi francezi şi-au încercat norocul. „Cei mai mulţi sunt veniţi pentru ameliorare, dar de multe ori fac o intervenţie chirurgicală”, a menţionat dr. Dublanchet.
Pentru acest medic specialist în boli infecţioase, aflat în prezent la pensie, „nu se pune problema de a înlocui antibiotrerapia cu fagoterapie, ci de a le asocia”. De asemenea, el invită la prudenţă în ceea ce priveşte impactul potenţial la scară mare al unei eventuale fagoterapii asupra mediului înconjurator. „Riscăm să schimbăm mediul global al lanţului vieţii”, a avertizat specialistul.
