Demers unic in spatiul constantean, revista Tomis a ajuns, in acest an, la ceas aniversar. Singura revista de cultura cu deschidere la mare a implinit 40 de ani. Patru decenii in care artistii dobrogeni, dar nu numai, au slujit-o cu devotament.
Revista Tomis a implinit, in acest an, 40 de ani. Cu aceasta ocazie, redactorii ei au prezentat un scurt istoric, care incepe in anul 1965, cand aparea primul numar, cu o coperta occidentala, care sfida dogmatica acelei vremi. Numarul nu a aparut insa niciodata pe piata, lovindu-se de zidul absurd al cenzurii comuniste. Lansarea oficiala a avut loc in 1966, „botezul” oficial fiind semnat chiar de Tudor Arghezi.
Tomis a cunoscut, in evolutia sa, cel putin trei perioade distinctive. Prima este cea de pana in 1990, cand rigorile politice ale vremii incorsetau si mesajul literar. Urmatoarea etapa a inceput in 1990, cand a avut loc, cum era si firesc, o schimbare de format si de conceptie. Cea mai recenta cotitura a avut loc in anul 2002, cand director al revistei a fost numit Ion Titoiu. De atunci, revista si-a propus promovarea unor retete de succes din spatiul cultural national. Editiile din 2006 au prezentat subiecte extrem de incitante, precum conditia artistului in epoca kitsch-ului sau Horia Roman Patapievici, privit ca un fenomen plasat intre autenticitate si marketing. Din paginile Tomisului nu au lipsit nici membrii trupei rock Phoenix, formatia care a generat in Romania un adevarat fenomen social, dar nici scriitorii constanteni, numarul din luna mai incercand sa prezinte lumea culturala locala.
Orasul si luminile sale
Editorialul lunii mai, semnat de un tanar scriitor constantean, unul dintre redactorii revistei, Madalin Rosioru, explica demersul revistei si incearca, totodata, sa intrevada, prin intrebari, spatiul cultural constantean: „Chestiune imponderabila, de suflet, sau in termeni de relatii publice, de credibilitate, revista Tomis si-a asumat misiunea de a asigura flancul cultural al spatiului pe care intelege sa-l configureze identitar din singura perspectiva relevanta pe termen lung pe care ar fi indraznit sa o conceapa: aceea a orasului cultural, cu povestile si numele sale. Luminile proiectate constant asupra orasului si-au ales, in acest numar, un punct de convergenta, incercand sa propuna o Constanta vazuta din exterior, mai pe intelesul celorlalti. Sau, daca vreti, un altfel de ghid turistic, mai apropiat de rigoarea instructiunilor de folosire decat de vraja maritim-discreta, cu tipat de pescarusi, a pliantelor publicitare. Deoarece orasul intelege sa reintoarca oamenilor favoarea reintemeierii, oferindu-le, cu larghete, temeiuri existentiale, texte si pretexte, reinventandu-se si reinventandu-ne in fiecare clipa, cu fiecare intrebare ce ne paraseste ca o respiratie de pasare calatoare, numai si numai spre a reveni”. In aceste cateva randuri sta menirea revistei, reper cultural al vechiului Tomis.
Lauri pentru merituosi
Cea de-a XII-a editie a Colocviilor tomitane a prilejuit acordarea premiilor revistei Tomis. Redactorul sef al publicatiei a acordat distinctii pentru cel mai longeviv director – Constantin Novac, pentru cel mai longeviv redactor-sef adjunct – Nicolae Motoc, pentru machetatorul Horia Grindeanu si pentru arhivarul Dumitru Constantin. Premiul pentru cel mai bun debut literar a fost acordat poetului Gili Mocanu. Presedintele Publicatiilor Literare din Romania, Ion Tomescu, a acordat o diploma de onoare pentru 40 de ani de existenta ai revistei Tomis. Colocviile tomitane au prilejuit si lansarea de carti apartinand autorilor Corneliu Dida, Gili Mocanu, Mugur Grosu, Ggeorge Vasilievici, Leonte Nastase si Simona Stanila-Purice.
