„Cum au fost achitaţi complicii la fuga lui Omar Hayssam”, titrează Adevărul în ediţia de luni: „SRI a reconstituit întregul traseu până în Siria al teroristului condamnat în România, stabilind la nivel de minut fiecare pas al său şi al celor care l-au ajutat să fugă. Judecătorii însă nu au luat în seamă în raportul SRI. Curtea de Apel Oradea i-a achitat toamna trecută pe Omar Mahmoud, Omar Mukhles, fraţii lui Hayssam Omar, şi Mustafa Tartousi pentru că l-ar fi ajutat pe Omar Hayssam să părăsească România, iar ultimul a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru trecere frauduloasă a frontierei de stat.
Magistraţii nu au luat în seamă raportul SRI care a identificat, pe minute, traseul fugii, considerând că ar fi fost reconstituit doar traseul unor telefoane mobile, nu şi al celor care le-au folosit. Însă această sentinţă nu ţine seama de o serie întreagă de fapte suspecte ale complicilor, care au ajutat la fuga din ţară a lui Hayssam Omar: cumpărarea unei maşini noi cu două zile înaintea evadării sau câteva drumuri spre Constanţa pe căi ocolitoare, nu pe traseul cel mai scurt, Autostrada A2″.
„‘Adevăraţii’ liberali şi-au dat arama pe faţă. IRL face primul pas pentru înfiinţarea noului partid al lui Traian Băsescu”, aflăm din Cotidianul: „Deşi au negat categoric transformarea în partid politic, IRL-işti lucrează de zor la o construcţie politică, urmând într-o formă sau alta să intre în componenţa partidului pregătit pentru Traian Băsescu. Mişcările subterane din PNL şi pentru partidul lui Băsescu au început încă de anul trecut”.
Curentul scrie că „ICR-ul lui Marga reînvie cultul personaliţăţii tocmai în Azerbaidjan”: „Uitată în ultimele două decenii, moda ‘Odelor omagiale’ adresate cândva ‘Măreţului Cârmaci’ pare să fi reînviat, la fel de plină de zel ca altădată. Venită pe nepusă masă, această ‘reîncarnare’ nu s-a petrecut prin cine ştie ce colţ uitat de ţară, ci la nivel înalt, chiar în ‘moţul’ Institutului Cultural Român. Mai exact a ieşit de sub condeiul lui Horia Gârbea, actual vicepreşedinte al ICR. Iar pentru că ‘Nea Nicu’ nu mai este demult printre noi, ‘omagiatorul’ s-a văzut nevoit să-şi întindă limba mieroasă până hăăăt, departe, tocmai în Azerbaidjan. Dar ceea ce a reuşit să producă acest ‘kulturnic’ de rang înalt este tot un soi de ‘Odă’, o linguşeală greţoasă cum rar s-a mai văzut de mulţi ani încoace. Atât de greţoasă încât, dacă ar mai fi trăit, Păunescu şi-ar fi dat, probabil, palme în faţa oglinzii. Nu însă şi Vadim cel de azi, cel mult prea ocupat acum să se porcăiască pe micul ecran cu cine ştie ce fufiştină din mahalaua noastră televizionistică. De fapt, Horia Gârbea, un soi de scârţa-scârţa pe hârtie, este doar o ilustrare vie a proverbului care spune că ‘aşchia nu sare departe de trunchi’. În acest caz, ‘trunchiul’ fiind, desigur, Andrei Marga, preşedintele aceluiaşi ICR. Care Marga? Da, exact cel ştiut: individul bolovănos la înfăţişare şi domol la minte, care s-a făcut de râs cu povestea lui despre caloriferele inventate în Ardeal. Dar nu numai atât. Horia Gârbea este adjunctul celui care, anul trecut, pe când era vremelnicul ocupant al fotoliului de mare şef peste Afacerile Externe, a uluit o lume întreagă cu laudele deşănţate aduse lui Vladimir Putin. Mde, meteahnă de vechi activist, fidel lozincii bolşevice care spunea că ‘lumina vine de la Răsărit'”.
„Voiculescu se spală la faţă din fonduri publice”, potrivit Evenimentul zilei: „Implicarea în organizarea de evenimente pare noua metodă prin care trustul familiei Voiculescu vrea să scape de etichete. Ultimele ‘mega-proiecte’: Ziua Europei şi programul ‘Analize pentru toţi’. Ziua Europei, sărbătorită în data de 9 mai, cu steagul Uniunii Europene arborat ţipător în faţa Palatului Parlamentului, sau conferinţa cu ocazia prezentării rezultatelor Programului Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei, sunt cele două evenimente publice în care trustul Intact a fost direct implicat numai săptămâna trecută”.
Gândul anunţă că, în timp de criză, salariile din companiile de stat au crescut: „Criza care a dus la tăieri drastice ale salariilor bugetarilor şi ale angajaţilor din mediul privat în ultimii ani, nu s-a resimţit în majoritatea companiilor de stat. Aici, câştigul mediu a ajuns şi la 18.000 de lei lunar, cât nouă salarii medii pe ţară. Exceptaţi de la reducerea cu 25% a veniturilor operată de Guvernul Boc în 2010, angajaţii societăţilor în care statul este acţionar unic sau majoritar bifează, anul acesta, chiar o creştere a salariilor de până la 45% faţă de vârful crizei economice”.
