Foarte rar televiziunile autohtone transmit reportaje productie proprie. Foarte, foarte rar. In ciuda faptului ca, in mod normal, TVR ar trebui sa fie lider la acest capitol, tot PRO TV e postul care are in grila cea mai cunoscuta emisiune de reportaje. "Romania, te iubesc!" este o astfel de emisiune, de urmarit duminica de la ora 18.00. Alta, tot duminica, e "Reporter special", pe Antena 3. Am urmarit editia de duminica, 25 ianuarie, treizeci de minute, dupa stirile de la ora 22.00. Intamplator, tot duminica e ziua emisiunilor de reportaje si pe M6, de pe la 22.00 pana dupa miezul noptii. "Zone interdite", "Enquête exclusive" si altele sunt titluri de emisiuni bisaptamanale, din care afli, alternativ, cum traiesc francezii, pe de o parte, si cum se traieste in lume, pe de alta – din favelele Americii latine pana pe plajele Senegalului sau partiile artificiale de schi din Maroc.
De la fata locului. Acum, faptul ca acestea din urma dureaza cate o ora si jumatate – fata de o jumatate de ora cat tine "Reporter special" – n-ar fi o problema. Important e ce si cum iese. Reportajul de televiziune inseamna o emisiune in care, prin camera de luat vederi, telespectatorul patrunde in viata cotidiana a unuia sau mai multi oameni, selectati tematic. Pe M6, era vorba despre deschiderea unei afaceri proprii de catre o tanara fara studii si, in plus, somera. Camera o insotea zi de zi, la intalnirile cu functionarii bancari carora le cerea imprumuturi, cu consilierul personal, cu clientii, dupa deschiderea afacerii (o braserie). O urmarea pe strada, acasa, practic selecta tot ce avea legatura cu povestea deschiderii firmei. Reportajul tinde sa se transforme intr-un reality show, de vreme ce nu mai e vorba, ca odinioara, despre descinderea unor reporteri la fata locului, la un moment dat, ci de urmarirea, zi de zi, a unui cotidian care se organizeaza ca poveste.
Poti urmari cazul ales ca pe o poveste, de la inceput la sfarsit, cu interventia tuturor personajelor importante, a punctelor de vedere. In schimb, la "Reporter special" este vorba despre surmenare la locul de munca, in cazul angajatilor romani la multinationale. Subiect bun, dar stati sa vedeti cum e tratat. Oamenii alesi de reporteri pentru a ilustra surmenarea din cauza muncii excesive nu mai lucreaza acolo – e vorba despre o poveste povestita, nu in curs de desfasurare. Nici o legatura cu televiziunea. De altfel, imaginea e un decor de fundal, in care diversi tineri necunoscuti tasteaza la computere in birouri necunoscute. Eroii reportajului se intalnesc cu reporterii in parc, ca-n "Din dragoste". Nici o imagine din respectivele firme care ii exploatasera. Nici un interviu cu vreun reprezentant al lor. In schimb, fara nici o legatura, imagini din clinica binecunoscutei doamne Mirela Zivari, psiholog. Nici un interviu cu familiile personajelor, cu colegii de munca.
Nimic. Compensativ insa, reportajul era intrerupt din loc in loc de statistici despre practica muncii de birou, in enunturi de tip "Organizatia X arata ca", unde intre subiect si predicat era mereu o virgula.
